Credincioşii îl sărbătoresc duminică, 30 noiembrie, pe Sfîntul Andrei, unul dintre cei 12 apostoli ai lui Isus, considerat de ortodocşi ca fiind „Ocrotitorul României”, „Apostolul românilor” sau „Creştinătorul Poporului Român“. Numele Andrei derivă din grecescul Andreas, care înseamnă „viteaz”, „bărbătesc”. Acesta este un nume grecesc, deşi Sfîntul Apostol Andrei era iudeu. Povestea Sfîntului Andrei
Sf. Apostol Andrei era din Betsaida, orăşel pe malul Lacului Ghenizaret, fiul lui Iona, din Galileea, şi fratele lui Petru, fiind primul dintre ucenicii Domnului Isus Christos. Înainte de a fi Apostol al Domnului, Sfîntul Andrei a fost ucenic al Sfîntului Ioan Botezătorul. După Înălţarea lui Christos la cer şi după Cincizecime, Apostolii au tras la sorţi şi au mers în toată lumea, pentru propovăduire. Atunci, acestui Întîi chemat i-au căzut sorţii să meargă în Bitinia, Bizantia, Tracia şi Macedonia, în ţinuturile din jurul Mării Negre, pînă la Dunăre şi Sciţia (adică Dobrogea noastră) şi pînă în Crimeea. Însă a umblat în aceste locuri nu în grabă, ci în fiecare zăbovind şi răbdînd multe împotriviri şi nevoi, pe toate biruindu-le cu ajutorul lui Christos. S-a întors la urmă din nou în Bizanţia, hirotonind acolo episcop pe Stahie şi, străbătînd celelalte ţări, a ajuns la ţinutul Peloponezului, unde pe mulţi i-a tras de la idoli la Christos. Sfîntul Andrei ar fi avut şi un sfîrşit de mucenic, fiind răstignit la Patras, lîngă Corint, cu capul în jos, pe o cruce în formă de X, căreia i s-a spus „Crucea Sfîntului Andrei”. Chemarea lui Andrei la apostolie este relatată de Sfîntul Evanghelist Matei prin cuvintele: „Pe cînd Isus umbla pe lîngă Marea Galileii, a văzut doi fraţi, pe Simon, ce se numeşte Petru, şi pe Andrei, fratele lui, care aruncau mreaja în mare, căci erau pescari. Şi le-a zis: „Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni”. Iar ei, îndată lăsînd mrejele, au mers după El”. În sfintele Evanghelii, Sfîntul Andrei mai este menţionat doar de două ori, la înmulţirea pîinilor, dincolo de Marea Galileii, cînd el a înştiinţat pe Mîntuitorul că acolo, în mulţime, era un băiat care avea cinci pîini de orz şi doi peşti, iar a doua oară, după învierea lui Lazăr, cînd, împreună cu Filip, l-au înştiinţat pe Domnul că nişte elini, veniţi în Ierusalim cu prilejul sărbătoririi Paştelui iudaic, voiau să-L vadă.
Perioada pe care Sfîntul Apostol Andrei a petrecut-o pe meleagurile noastre este incertă
„Nu ştim cît timp a stat, însă, un apostol care venea să propovăduiască Evanghelia Mîntuitorului Christos nu se limita numai la o simplă vestire a cuvîntului, ci instituia şi episcopi, preoţi şi diaconi, şi le dădea sfaturi cum să se organizeze din punct de vedere administrativ. A stat cîţiva ani de zile aici, fiindcă nu se putea ajunge la rezultate concrete decît după o vestire de cîţiva ani de zile”, a mărturisit acad. Emilian Popescu, citat de basilica.ro. Activitatea misionară a Sfîntului Apostol Andrei s-a încheiat în cetatea Patras din Ahaia, în Grecia de astăzi. Moaştele Sfîntului Andrei s-au păstrat în cetatea Patras pînă în anii 356-357, cînd împăratul Constantin le-a aşezat în Biserica Sfinţilor Apostoli din Constantinopol, cu ocazia slujbei sfinţirii, după restaurare.
Racla cu capul Sfîntului Andrei se află la Iaşi
Multe lăcaşuri de cult poartă numele Sfîntului Andrei. Cea mai importantă este Peştera Sfîntului Andrei, o biserică adevărată, săpată în stîncă, în care se află un fel de pat, scobit iniţial în piatră, despre care tradiţia spune că pe el se odihnea Apostolul Andrei. Astăzi, cei aflaţi în suferinţă merg acolo pentru a-şi redobîndi sănătatea, petrecînd cîteva zile şi nopţi pe acest „pat al Sfîntului Andrei”. Peste 600.000 de români îşi sărbătoresc onomastica de Sfîntul Andrei. În anul 1996, a fost adusă la Iaşi, de la Catedrala mitropolitană din Patras (Grecia), racla cu capul Sfîntului Apostol Andrei.
Sursa:
Ziarul Tricolorul
