PREZIDENTIABILII

Terminaţi cu farsa asta sinistră! Eu sînt singurul Preşedinte al României!
Există unele secte religioase ciudate, care intră în transă, parcă hipnotizate de un şaman nebun, ridică în aer mîinile tremurătoare şi bîiguie, de zor, într-o limbă inexistentă şi, evident, necunoscută. Totul e de un grotesc inimaginabil. Ceea ce fac aceşti rătăciţi nu e rugăciune, fiindcă nu există divinitate atît de descreierată încît să le ia în seamă halucinaţiile. E o farsă sinistră. La acest spectacol penibil, degradant pentru specia umană, mă gîndesc cînd mă uit la unele posturi de televiziune din România, alimentate de nişte „sociologi” demenţi.
Îmi asum răspunderea de a repeta: demenţi. Fiindcă numai nişte demenţi pot trece, periodic, linia roşie a abjecţiei, scoţînd din burtă nişte sondaje care NU există în realitate. Dau, din nou, Lista Ruşinii acestor pretinşi cercetători, care se prostituează, pe bani, mai rău ca ultimele paraşute din TIR-urile turceşti: Marius Pieleanu, Vasile Dîncu, Bogdan Teodorescu, Remus Ştefureac, Dorel Abraham, Sebastian Lăzăroiu, Alin Teodorescu… Ei ştiu, bine, care e adevărul, dar le e foame. O foame cu rîgîieli tubulare, din adînc de vintre. Există chiar o întrecere între ei: care capătă comenzi şi sume mai mari? Îmi aduc aminte că, după cutremurul din 1977, cascadorul Mircea Pascu ne relata nouă, prietenilor săi, la Athénée Palace, ce fapte de vitejie săvîrşise la salvarea unor supravieţuitori.
La un moment dat, totul a alunecat în teatru absurd, pentru că simpaticul povestitor a început să fabuleze: „Am scos nişte rămăşiţe de oameni. Nu ştia nimeni ale cui sînt. O femeie îşi căuta bărbatul, dar nu puteam să-i găsesc omului picioarele. Atunci mi-a venit ideea să adaug la trunchiul omului picioarele unei… femei!
I-am zis văduvei: «Îl vreţi scoţian, cu fustă?»“. Cam aşa fac aşa-zişii sociologi care otrăvesc viaţa românilor: asamblează nişte resturi de cadavre politice pentru a fi pe placul celor care dau banul. Tot necrofori sînt. Ei zgîrmă prin ruine, dar scot la iveală ciosvîrte fără vlagă, mortăciuni, pe care încearcă să le prezinte drept însufleţite. Ani de zile, Crin Antonescu ne-a fost arătat drept… scoţian, fiind pevăzut cu fusta Adinei Vălean. Acum, a dispărut. Unde este electoratul lui? Nu mai este! L-a înghiţit, brusc, pămîntul. Sau a fost teleportat, ca în Experimentul Philadelphia, către cea mai caraghioasă figură pe care mi-a fost dat s-o văd în România post-decembristă: muntele de slană cu boia Klaus Iohannis. Psihiatrii au priceput că individul ăsta are un retard mintal, care îl face să nu poată vorbi normal. Emisia lui verbală e mîrîită şi mormăită, iar dantura îi ţăcăne ca o roată dinţată. Nimeni n-a auzit vreo vorbă inteligentă din gura acestui minoritar, umflat cu pompa de nişte aranjori şmecheri.
„N-avem, şi noi, nemţii noştri” – scria Tudor Arghezi. Şi iată că l-am găsit pe fundul unei halbe de bere, mişcîndu-se ca un robot ţeapăn, cu fălcile încleştate şi mintea în ceaţă. Am cunoscut destui saşi la viaţa mea, unii scăpărători – dar, pentru Dumnezeu, nu vede nimeni că acest individ, care are klaustrofobie la Limba Română, e prost ca noaptea? Nu strigă nici un copil, de pe margine, că împăratul e gol? E cineva atît de sifilitic să-şi imagineze o Românie condusă de acest mormoloc monstruos, cînd românii – popor latin şi cu un pronunţat spirit critic – şi-au bătut joc şi de Carol I, şi de Ferdinand? De la Io Mircea Voevod la Io Hannis cel Nărod!
Alt prezidenţiabil (deşi el e puşcăriabil) e sărmanul Victor Ponta. Îi zic „sărmanul” pentru că, pur şi simplu, îmi e milă de el. Cu spiritul vizionar cu care m-a înzestrat mama natură, eu cred că ăsta nu moare în patul lui. Era s-o mierlească, zilele trecute, în Afganistan, cînd l-a căutat „doamna cu coasa”, pentru a-i trimite un pachet procurorului Cristian Panait. Ginerică abia a scăpat, fiind luat pe sus de militarii români şi azvîrlit, ca un balot, într-un TAB, unde s-a culcat pe burtă – poziţie, de altfel, exersată de el şi cu alte ocazii. Încîntat de asta, l-am văzut trecînd în revistă trupele române: o prăjină cu şapcă de copil, pe un cap de bibilică, prevăzut cu ochelari de „Amicii Orbilor”, legănîndu-şi şoldurile acromegale, cu acel mers studiat, de baschetbalist, pe care îl copiază de la alţii.
Dezgustător spectacol! Se mai fîţîise aşa, prin faţa soldaţilor, tot cu ochelarii lui Lumînăraru la ochi, şi inventatorul lui „Victoraş, ai grijă de Daciana” – Adrian Năstase. Acum, acesta zace în închisoare, deşi, în 2004, era creditat, şi el, de haita „sondorilor“, cu şansa de a ieşi preşedinte din primul tur. Matematic, aşa se va întîmpla şi cu ginerele popii Sîrbu. Popă care văd că nu vrea să lase loc de bună-ziua, nu vrea să trăiască în ţara asta şi după ce succesorul lui Robert Turcescu în patul Dacianei va ajunge după gratii. Chiar aşa, Ilie: tu te îmbeţi cu apa rece a iluziei că această caricatură penală, pe care, 2 ani, ai refuzat-o ca ginere, va ajunge pe tronul lui Al. I. Cuza?
Aşa de ticăloşi sînt toţi răspopiţii? Mă văd nevoit să reamintesc ce am scris într-o carte de Aforisme: „Atunci cînd Dumnezeu iese dintr-un răspopit intră Satana”. A intrat dracul în tine, ex-popo, şi nu te văd bine, fiindcă prea trăieşti în mocirla minciunii. Nu-mi iese din minte „defilarea” Cimpanzeului în careul militarilor români! Aşa ceva n-am văzut în viaţa mea! Un profitor de profesie, care nici n-a făcut armata, poza în Comandant Suprem! El Comandante Che Guevarra! Privit din spate, mongoloidul semăna cu o văduvă de grenadir, prevăzută cu un fund bombat, mai mare decît umerii. El anexează tot, aşa cum făcuse şi Adrian Năstase cu Nadia Comăneci, pe care a şi cununat-o. O anexează pe Gabriela Szabo. Le anexează pe micuţele gimnaste.
Îi anexează pe militarii din Afganistan, care nu de bine s-au dus în iadul de acolo, ci de disperarea că n-au cu ce să-şi întreţină familiile. A fost o trecere în revistă demnă de un film cu Mr. Bean, dar eu ştiu şi cum se numeşte revista: „Plai cu boi”. Fandosirea gămăliei cu şapcă a fost urmată, brusc, de o rachetă. Talibani? Nu prea cred. Mai degrabă americani – e o supoziţie. Probabil yankeii vor să scape de un carierist fără caracter şi fără charismă, care, pînă mai ieri, se gudura pe lîngă chinezi. Alături de el era şi traseistul politic Gabriel Oprea. Tot cu lunete negre la ochi. Tot preocupat de soarta Planetei, doar acolo ne luptăm cu teroriştii: pederastia, bişniţa, păduchii etc. Mîine la picioarele cui va da din coadă javra asta ţigănească? El se dă general cu 4 stele (aiurea, îl bate orice sticlă de coniac Courvoisier, care are 5 stele). Pretinde că e prof. univ. dr., ca mîine academician. La el, încruntarea frunţii de două deşte, ca o talpă de melc, e semn de profunzime şi maximă seriozitate. În realitate, acest Gabriel Oprea e un ciuruc, care, din fost chelner la Căminul Haiducului şi la Neptun, unde turna bere cu guler, acum se visează, şi el, şef de Stat – asta e în capul lui, desigur, în afară de muci.
Prezidenţiabilii… Nu e zi de la Dumnezeu în care posturile de televiziune (în special Antena 3, patronată de Dan Voiculescu, şi România TV, patronată de Sebastian Ghiţă) să nu facă emisiuni despre cine va conduce România. Toate numele vehiculate – Victor Ponta, Klaus Iohannis, Călin Popescu-Tăriceanu, Mihai Răzvan Ungureanu – sînt ridicole. Îi bat pe ăştia măr, aşa cum am bătut o altă Bandă a celor 4, la alegerile din 2000: Mugur Isărescu, Theodor Stolojan, Teodor Meleşcanu. Petre Roman. Aşa e? Aşa e! Meritul lui Emil Constantinescu este că el n-a ştiut să fure nici ţigări, darmite alegeri. Între timp, bandiţii s-au regrupat, s-au organizat. Şi-au creat mecanisme perfecţionate, de fraudă, împreună cu Serviciile Secrete. Ei aleg pe cine vor, nu înainte de a ciuli urechile la ordinul Ambasadei SUA.
V-aţi întrebat, vreodată, de ce n-a avut curajul Ion Iliescu să apară atunci, în 2000, în nici o emisiune televizată, alături de mine? V-aţi întrebat de ce n-au avut curajul, mai tîrziu, să apară, alături de mine, la TVR, Călin Popescu-Tăriceanu, Emil Boc, Mircea Geoană? V-aţi întrebat de ce, oare, nici acum, nici unul dintre aşa-numiţii prezidenţiabili nu apare alături de mine? Au apărut, împreună cu mine, cei mai mari oameni ai lumii contemporane, de la Nelson Mandela la Regele Juan Carlos, de la Papa Ioan Paul al II-lea la Papa Benedict al XVI-lea (care mi-a acordat Medalia de Bronz a Vaticanului) – dar ciumeţii de pe Dîmboviţa nu vor! Răspunsul e foarte simplu: îi bag sub masă.
Îi distrug. Îi fac de rîsul unei ţări pe care au condus-o toţi, într-un fel sau altul, şi au adus-o pe fundul prăpastiei. Unde s-o fi dus electoratul meu, naţionalist şi justiţiar, însetat de dreptate? La Dan Diaconescu Direct? La Victor Ponta în Rect? La UDMR? Aiurea, nu s-a dus nicăieri. Dar e scîrbit pînă la vomă. A priceput că, indiferent de cîte ori m-ar vota, voi fi furat. Aşa cum am fost furat, în mod revoltător, la alegerile pentru Parlamentul European. Nevestele şi amantele să trăiască! Să apere România la shopping! N-aţi obosit mă, nenorociţilor? Pînă şi viermii din morminte mai iau o pauză de ţigară, mai trag pe dreapta. Numai voi furaţi şi minţiţi non-stop. De 25 de ani. Acum vă scremeţi să inventaţi un „preşedinte” care să stea capră. Prelungiţi agonia acestui popor. Eu, unul, rezist.
Cred că sînt singurul om politic din ţară care nu e de unică folosinţă. Toţi cei care şi-au terminat un mandat sînt expiraţi şi intraţi într-un con de umbră, unde îşi consumă averile în linişte. Eu n-am ce consuma. Mă consum, cel mult, eu însumi. Eu chiar iubesc România, cu patimă, cu disperare. O iubeşte, la fel de mult, săsălăul greoi la minte Klaus Iohannis? Dar grecoteiul C.P.Tăriceanu? Dar găgăuzul Crin Antonescu? Aşa că nu mai căutaţi preşedinte pentru ţara asta. România are un preşedinte: sînt eu. Aşa mă percepe toată lumea normală din ţara noastră.

CORNELIU VADIM TUDOR
Pamflet scris marţi, 1 iulie 2014