DEZAMAGIT DE SPECIA UMANA...

Dezamăgit de specia umană
Pe animale eu le-am îndrăgit
Ele au suflet bun de pus pe rană
Nicicând nu au trădat şi n-au minţit.

Ce lume minunată ne apare
De porumbei şi mierle-n zori de zi
De cai înaripaţi şi căprioare
De câini şi de pisici cu ochii vii.

Mai bune decât oamenii sunt toate
Chiar lupii, fiindcă-i ştii şi te fereşti
Ele nu te atacă pe la spate
Şi n-au în suflet viclenii drăceşti.

Azi îmi e clar şi curtea-i lămurită
Există oameni posedaţi de draci
Pentru un pumn de bani, sau o ispită
Şi-ar spânzura părinţii în copaci.

Ceva e rău şi fals în fiinţa noastră
Iar asta nu e de la Dumnezeu
Ucidem chiar şi Pasărea Măiastră
Mâncăm şi peştii dintr-un Curcubeu.

L-am arestat şi L-am urcat pe cruce
Pe omul cel mai minunat: Christos
Această blasfemie ne aduce
Păcatul cel mai greu şi dureros.

Pe El L-au încălzit în ieslea sfântă
Şi miei, şi boi cu boturile lor.
E lumea celor care nu cuvântă?
Din contră, e un cor tulburător!

El în Ierusalim intră călare
Pe-o măgăriţă albă, cu un pui
Dar fariseii L-au băgat în fiare
Şi I-au bătut în palme câte-un cui.

Câtă durere! Ce cumplită jale!
Ce animal ar fi făcut aşa?
Iisus Christos, cu patimile Sale
E martor viu că lumea-i tot mai rea.

Refac, şi eu, osânda pe Golgota
Sunt plin de sânge, cad şi mă ridic
Acum primesc, în duşmănie, Nota
Pentru atâtea daruri, nu-i nimic.

N-am bănuit că omul poa’ să fie
Mai bestie ca tigrii din păduri
Mă minunez de-atîta mârşăvie
În lături, blestemate creaturi!

Am să vă ţin, cu scârbă, la distanţă
Nu încercaţi să vă apropiaţi
Am propriul meu sistem de siguranţă:
Pun câinii să vă ardă la ficaţi!

În lături, voi, fantome umblătoare
Muşcarăţi mâna care v-a hrănit
Nici cele mai afurisite fiare
Nu au, în loc de sânge, plumb topit.

M-am lecuit de oameni, am curajul
Să spun în gura mare, răspicat,
Nu ştiu cine-i de vină: anturajul
Sau acest cod genetic blestemat?

Dezamăgit de specia umană
Eu mă îndrept spre alte vietăţi
Ele atâta dragoste emană
Ne apără intrarea în cetăţi.

Şi niciodată n-or să te trădeze
Cer doar o mângâiere, un sărut
Rog Cerul să le binecuvânteze
Prin ele, eu la viaţă-am renăscut.

CORNELIU VADIM TUDOR
20 aprilie 2014,Duminica Paştelui