30 iunie 2011

SFINTII APOSTOLI PETRU SI PAVEL



Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel se bucură de o cinstire deosebită din partea Bisericii, pentru că au contribuit, prin rîvna lor, la răspîndirea cuvîntului evanghelic în multe părţi ale lumii. Sfîntul Apostol Petru a fost pescar şi se numea Simon. Împreună cu fratele său Andrei îşi cîştigau cele necesare pentru trai, pescuind în apele Lacului Ghenizaret. Aceasta pînă cînd auziră glasul de chemare al Mîntuitorului: „Veniţi după Mine şi vă voi face pe voi pescari de oameni“. Era într-o dimineaţă. Trudiseră o noapte întreagă fără să prindă nici un peşte.

La îndemnul lui Isus aruncară din nou mreaja şi, spre uimirea lor – căci experienţa de pînă atunci îi făcea să creadă că dimineaţa nu se poate pescui cu rod – mreaja se umplu de peşte, atît de mulţi încît abia au putut să o tragă la mal. După această minune, ascultară de chemarea lui Isus şi îl urmară. Au lăsat uneltele, familia, rudele şi au devenit apostoli, primind o misiune nouă plină de răspundere de a vesti tainele Împărăţiei lui Dumnezeu şi de a împărtăşi harul divin. De atunci cei doi fraţi au fost nedespărţiţi de Christos şi martori ai minunilor pe care le-a făcut. După Înălţarea Mîntuitorului la Cer, plin de curaj şi de Duh Sfînt, Apostol Petru l-a propovăduit pe Christos în Ţara Sfîntă, în cetăţile din Asia Mică, pînă a ajuns la Roma împăraţilor păgîni. De mai multe ori a fost închis în temniţă. Şi-a sfîrşit viaţa şi osîrdia apostolică în Roma cezarilor, fiind răstignit cu capul în jos, acolo unde se înalţă astăzi Bazilică San Pietro. Sf. Apostol Pavel, înainte de convertire se chema Saul (“Cel dorit”) şi era iudeu de origine din oraşul Tars, Capitala Provinciei Cicilia. Venind de tînăr la Ierusalim, el a studiat “legea”, adică Scriptura Vechiului Testament, în şcoala învăţatului Gamaliel, spre a deveni “rabi”. În anul 33 este întîlnit la uciderea cu pietre a Arhidiaconului Ştefan; el păzea hainele ucigaşilor, fiind cunoscut ca un prigonitor al creştinilor. În zelul lui anticreştin, a cerut învoire de la sinedriu, ca să se ducă la Damasc, spre a-i prinde pe creştini şi a-i aduce la Ierusalim, unde să fie judecaţi şi condamnaţi la moarte. Pe drum însă, a fost convertit, în chip minunat, la credinţa cea nouă. O lumină puternică l-a învăluit şi i-a luat vederea; el a căzut cu faţa la pămînt, apoi a auzit un glas care i-a grăit: “Saule, Saule, pentru ce Mă prigoneşti?”.

Din Damasc s-a dus în Arabia, unde a petrecut 3 ani în post şi rugăciune. Marele duşman al creştinilor devine cel mai mare apărător al lor, fariseul fanatic devine mare propovăduitor al Evangheliei, pe care o vesteşte în întreg cuprinsul Imperiului Roman. Sfîntul Ioan Gură de Aur a spus despre el că “este fereastra prin care lumea păgînă L-a văzut pe Christos”. A călătorit pe uscat şi pe mare, de multe ori aflîndu-se în primejdii. Niciodată nu şi-a pierdut rîvna şi curajul. Din porunca Împăratului Nero, în ziua de 29 iunie în anul 67, i s-a tăiat capul.

Astfel au săvîrşit călătoria pe pămînt aceşti doi mari luceferi şi mărturisitori ai credinţei, Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, stîlpi ai Bisericii...

Sursa: Ziarul Tricolorul

24 iunie 2011

La 5 ani de la mascarada „Procesului comunismului“ TRAIAN BĂSESCU A CĂLCAT, DIN STRACHINĂ ÎN STRACHINĂ, PÎNĂ A AJUNS LA VORBA MEA...


Miercuri noaptea, pe la ora la care ies strigoii la drumul mare, în casele românilor a intrat, din nou, şi fantoma ambulantă şi împiedicată la minte C. T. Popescu. Nebunul i-a spus prezentatoarei de la Realitatea TV că a fost sculat din somn, că aţipise, că nu prea ştie despre ce e vorba etc. Din păcate, acest post de Televiziune aşa face: îi caută pe toţi îmbrobodiţii, care dorm pe ei şi sînt inculţi – dar nu îi abordează pe oamenii care pot lămuri populaţia într-o problemă sau alta. Aşa că să nu se mire Realitatea TV că, indiferent ce ar face, ratingul său e la 1/2 faţă de ratingul concurenţei (Antena 3). Dar, despre ce vorbeau cei de la postul băsist la acea oră tenebroasă? Despre ultimele flatulaţii scoase pe gură de Traian Băsescu, în urechile celor două borfeline de la B 1 TV, Robert Cristoiu şi Ion Turcescu (sau cam aşa ceva). Era evident, cel puţin pentru cunoscători, că Matrozul Chior confundase evenimentele: atunci cînd a zis că fostul rege Mihai a comis un act de trădare de ţară, el a vrut să se refere la arestarea Mareşalului Antonescu, la 23 august 1944 nu la abdicarea de la 30 decembrie 1947. Ştia el ceva, ca orice urechist, dar o ceaţă densă îi acoperea gîndirea. Nu era nici prima, nici ultima dovadă de incultură a acestui palavragiu. Amintiţi-vă numai de „Marea Neagră lac rusesc“. Şi în acea seară de miercuri, Băsescu era beat mangă, aşa că filamentele din creieraşul lui se încîlciseră rău de tot.

Din păcate pentru cineva care se dă mare cunoscător într-ale Istoriei şi se laudă că doarme la Biblioteca Academiei, Ardei Umplut n-a sesizat amestecarea planurilor. Ce trădare putea comite un om pe care komisarii sovietici şi Armata Roşie îl siliseră, sub ameninţarea armelor, să semneze actul de abdicare? Ce slugă la ruşi putea fi cineva care era alungat din ţară chiar de ruşi? El era prizonier în mîna ruşilor, pe care, din nenorocire, chiar el ni i-a adus pe cap. Acesta e adevărul istoric şi el nu poate fi falsificat. Aşadar, Mihai s-a făcut vinovat de trădare la 23 august 1944 – nu la 30 decembrie 1947. Atunci, în 1944, Mihai l-a arestat, prin vicleşug, pe Mareşalul Antonescu, pe care l-a predat agenţilor Moscovei, abandonînd în ghearele URSS cca. 170.000 de militari români. Fără nici o garanţie (Armistiţiul avea să fie semnat la 12 septembrie 1944), necoptul rege a predat ţara ruşilor! Aia, da, trădare!, Dar, nu numai perechea Turcescu – Cristoiu a dormit ca boul pe coadă, ci şi cuplul trist şi certăreţ C. T. Popescu – Oana Dobre. Nici ăştia n-au sesizat grava confuzie făcută de marinarul analfabet. Nu numai atît, dar tovarăşa Dobre a spus, de mai multe ori, că Mihai era un copil, de 13-14 ani, fiind născut în 1927, „informaţie“ acceptată şi confirmată de Crocodilul Chelios. Iarăşi, o confuzie penibilă: în 1927 a murit Regele Ferdinand, bunicul lui Mihai – care Mihai se născuse cu 6 ani înainte, în 1921. Apoi, cu suficienţa lui penibilă, care nu suportă nu numai o contrazicere, dar nici măcar o întrerupere, C. T. Popescu a debitat: „E o problemă de ştiinţă, de istorie“. Aţi văzut inginerul de tinichigerie, ce dă din el? Muşchiul Vorbitor nu ştie lucruri elementare, dar pozează în savant universal! Ce mai, Sulică Frînaru pozează, la orice oră din zi şi din noapte, în Nicolae Iorga, în salopetă muncitorească şi cu cozoroc întors, de băiat de mingi! În murdăria sufletului său meschin, acest Popescu a profitat de ocazie pentru a mă ataca pe mine, la pachet cu revista „România Mare“. El, care şi-a băgat în faliment propria fiţuică, „Gîndul“ (pe care o făcuse cu banii lui Adrian Sârbu), nu are loc de o publicaţie care şi-a dovedit forţa, viabilitatea şi rezistenţa în timp, apropiindu-se acum de fenomenalul număr 1.100! Aşadar, „România Mare“ apare de 21 de ani - în vreme ce TOATE publicaţiile săptămînale au murit. Mai mult decît atît, dar această revistă a oferit, timp de 19 ani, Premii substanţiale la un număr impresionant de valori ale Poporului Român. Şi încă ceva: revista a creat un Partid politic şi o Mişcare Naţională! Dar vine un schelet ambulant, crăcănat nu numai la picioare, ci şi la minte, şi o pune la zid! În direct, pe un post de Televiziune! Iar mie, care am încercat să-i dau o replică, nu mi s-a oferit cuvîntul! Ce ruşine! Ce mizerie! Ce presă mai e asta? Că numitul C. T. Popescu e un sifilitic cu dungă roşie-n buletin, o ştie toată lumea. Că el e la fel de incult, megaloman şi beţiv ca T. Băsescu, iarăşi e de notorietate. Dar că un post TV se face preş la picioarele lui rahitice, permiţîndu-i să înjure un om care îi este infinit superior şi ar fi putut clarifica subiectul, fiindcă e domeniul lui de activitate – aşa ceva e scandalos.

În concluzie, Traian Băsescu a greşit în mai multe privinţe. Prima şi cea mai gravă eroare a lui a fost mascarada intitulată „Procesul comunismului“, la care l-a invitat şi pe fostul rege Mihai. Atunci, am fost singurul şef de partid care a protestat faţă de acea înscenare periculoasă pentru Istoria Naţională. Ţin minte că necoptul Victor Ponta m-a făcut atunci, tot la Realitatea TV, „huligan“. Acum, îl face aşa (sau pe aproape) pe cel pe care îl apăra atunci, Traian Băsescu. Cîtă lipsă de caracter! Ce obraz au oamenii aceştia? În loc de şira spinării, au o macaroană fiartă. Evident, eu n-am să-l iau în braţe pe Mihai de Hohenzollern pentru a lovi în Traian Băsescu. Amîndoi au trădat România. Amîndoi vor rămîne în cartea de Istorie la Capitolul Erată, ca fiind slugile cuiva: Mihai – sluga ruşilor; Băsescu – sluga americanilor.

Dar, nu numai Realitatea TV a făcut o criză de „monarhită“, ci şi Antena 3. Postul respectiv a reluat tema a doua zi, joi, invitîndu-l în studio pe compozitorul fără operă Adrian Iorgulescu, care a eliminat o „perlă“ cît oul de struţ: cică regele Mihai „a scurtat al II-lea război mondial cu cîţiva ani“ (?!). Cu alte cuvinte, dacă nu era el, infantilul care, la 21 de ani, plimba un crocodil prin Palat, retardatul căruia i-a băgat Emil Bodnăraş în pat o grecoaică, agentă NKVD, oare pînă cînd ţinea marea conflagraţie – pînă în anii ’50? În realitate, specialiştii militari au apreciat că întoarcerea armelor de către România ar fi scurtat războiul cu cca. 6 luni, prin urmare nu „cu cîţiva ani“. Dacă nu te pricepi, maistre cu părul vopsit, de ce te bagi? Şi de ce îi tot invită televiziunile astea pe nişte diletanţi? În aceeaşi emisiune s-a făcut auzită şi vocea gîjîită a lui Aurel Vainer, aşa-zisul preşedinte al Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România, care n-a pierdut prilejul de a mai trage o copită Armatei Române şi Jandarmeriei: acestea, chipurile, ar fi ucis mii, sau zeci de mii de evrei, ba la Iaşi, ba prin alte părţi. Termină, moşule, cu minciunile, că nu se mai uită nimeni în gura voastră. Ia nu-i mai faceţi voi pe români criminali, că ne-am săturat de atîta mizerie şi nerecunoştinţă. Ai grijă să nu se şucărească Băsescu pe matale şi să nu facă publice dovezile fraudei neruşinate prin care ai intrat în Parlament (la o populaţie de cca. 5.000 de evrei cu drept de vot s-a pretins că te-ar fi votat cca. 25.000 de oameni, ceea ce nu crede nici un şmecher ca Katz, sau Radu Ioanid).

CORNELIU VADIM TUDOR

22 iunie 2011

22 iunie 1941 – 22 iunie 2011 JUBILEUL A 70 DE ANI DE LA INTRAREA ROMÂNIEI ÎN RĂZBOIUL SFÎNT PENTRU ELIBERAREA BASARABIEI ŞI A BUCOVINEI DE NORD



Cruciada antibolşevică a început cu istoricele cuvinte rostite

de Mareşalul Antonescu:

„Români, vă ordon: treceţi Prutul!”

Sursa: Ziarul Tricolorul

9 iunie 2011

MURDĂRIA DIN FRF TREBUIE SPĂLATĂ CU SĂPUN DURU… PRIETENII ŞTIU DE CE


Noi cei de la PRM Timiş îi mulţumim domnului Preşedinte Vadim pentru gestul facut în cel mai înalt for politic european luni 06.06.2011, în primul rând ca suporteri ai echipei POLI Timişoara şi abia apoi ca membri PRM.
Regretăm faptul că mai multe publicaţii locale, răutăcioase, l-au acuzat pe Preşedintele nostru de calcule şi raţiuni electorale, ba mai mult, l-au bagat în aceeaşi oală cu politicieni locali care au intervenit într-un fel sau altul în favoarea echipei Timişorene (Cristian Buşoi, Alin Popoviciu, Gheorghe Ciobanu etc.)
După părerea noastră, lucrurile stau cu totul invers, adică oficialităţile din Timiş au obligaţia să intervină în favoarea echipei , pentru că ei au ajuns unde au ajuns cu sprijinul timişorenilor, adică în mare parte al suporterilor clubului alb-violet, de condamnat fiind cei care nu au luat o poziţie oficială într-un fel sau altul şi nu cei care şi-au manifestat sprijinul. Revenind la domnul Preşedinte Vadim, chiar nu pricepem care au fost calculele politice, deoarece în ţară sunt mai mulţi cei care urăsc clubul Poli decât cei care-l iubesc. Intervenţia lui a fost făcută în mod total dezinteresat, în concordanţă cu spiritul justiţiar care-l caracterizează. De ce nu au intervenit acum şi alti lideri de la Bucuresti, „din raţiuni electorale” ? Timişorenii să nu uite că Vadim Tudor a mai luat apărarea clubului alb-violet în câteva rânduri în trecut, culminând cu scrisoarea deschisă trimisă în martie 2007 primului ministru italian de atunci, Romano Prodi, dar şi primului ministru român de atunci, Călin Popescu Tăriceanu, în legătură cu acel aventurier italian Claudio Zambon care efectiv a furat timişorenilor culorile şi palmaresul clubului Poli.
Da, trebuie să recunoaştem că pentru filiala PRM Timiş intervenţia din Parlamentul European este de un real ajutor iar dacă Dumnezeu va face dreptate şi echipa îşi va recâştiga dreptul de a evolua în Europa, contracandidaţii noştri la alegerile locale de anul viitor vor fi simpli figuranţi.

Dr. Livius Ţîrnea,
Prim vicepreşedinte al PRM Timiş
Preşedinte al OTRM Timiş

6 iunie 2011

CANTEC DE STEA


Au îngheţat pescarii pe Dunăre azi-noapte
parcă-i prăpădul lumii din ‘907
Agonizează veacul ca un profet nebun
ce sufletul şi-l vinde pe-o mână de tutun
Primim o veste proastă în fiecare zi
războaie fratricide şi molime-n copii
Se moare şi de foame, se moare şi de frig
la ţărmul Mării Moarte s-a-prăbuşit un dig
Egală-i tragedia de zece mii de ani
mereu va smulge vântul fereastra la sărmani
Scriptura se-mplineşte, aşa ne este dat
nu-i ciumă - sunt războaie, şi tot ne-au secerat
La cumpănă de ere, crucificat în cuie
într-un chivot de aur Iisus la ceruri suie
El, mielul, pălmuitul cu haine de urzici
încoronat cu spinii întregii Asii Mici
Eu cred legenda tocmai pentru că e absurdă
dar ce e logic oare când Antichriştii zburdă?
Când mor copii de cancer sau împuşcaţi în cap
atunci când se-nfierbântă în lume vreun satrap?
E singura scăpare: îngenuncheaţi o dată
la candela ce plânge cu flacără bogată
Smeriţi-vă-n odaie, când nimeni nu vă ştie
la ceas de spovedanii şi sfântă liturghie
El este farul sigur ce bate până-n larg
pe marea în furtună e singurul catarg
întoarceţi-vă gândul şi faţa spre Mesia
nimic nu o să pierdeţi, dar câştigaţi vecia
în clipa grea a morţii noi fără El am fi
ca Dunărea în iarnă şi bezna din pustii
înalţă-te spre slavă, poporul meu frumos
şi ia botezul zilnic de la Iisus Christos!


CORNELIU VADIM TUDOR
(31 decembrie 1992-2 ianuarie 1993)

5 iunie 2011

COMUNICAT DE PRESA


Filiala PRM Timiş este alături de echipa POLI Timişoara şi de suporterii clubului care reprezintă neîndoielnic spiritul acestui oraş.
Nu ştim dacă vinovat este Marian Iancu, Consiliul Municipal Timişoara, Consiliul Judeţean Timiş (care au pompat ani de zile bani publici în acest club, fără a cere cel mai mic audit al situaţiei financiare), acel personaj sinistru cu nume de săpun - Duru (care pozează în ”vigilentul Pământului” dar nu foloseşte aceleaşi unităţi de masură şi pentru alte cluburi din Liga 1) sau FRF (care a tras toate sforile posibile ca POLI să nu iese cumva campioană şi cu toate acestea ”le-a trecut glonţul pe la ureche”), dar ştim cu siguranţă cine suferă din toată această situaţie creată: PUBLICUL TIMIŞOREAN, jucătorii şi antrenorii (care nu au absolut nici o vină).
Dedesubtul este clar: POLI a fost ”la mustaţă” să ia campionatul, în ciuda tuturor opreliştilor şi această situaţie nu mai are voie să se repete. De aceea, clubul trebuie desfiinţat. Dacă POLI termina campionatul undeva pe la mijlocul plutonului ar fi fost totul în regulă, iar domnul Duru rămânea în continuare un anonim. Pe cei de la FRF nu-i interesează să trimită în Europa cluburi valoroase, care să aducă puncte Romaniei, ei au distrus Fotbalul Românesc şi asta se vede cel mai bine la nivel de echipă Naţională.
Dacă liderii suporterilor consideră că mesajul lor nu are penetranţa aşteptată în randurile fanilor, filiala PRM Timiş le asigură locul unde pot exprima liber gândurile lor, în cadrul conferinţelor de presă ale acestui partid. De asemenea, uşa filialei noastre le este oricând deschisă şi deşi prin manevre asemănatoare, PRM a fost exclus din Consiliul Municipal Timişoara, Consiliul Judeţean Timiş şi Parlamentul României, în limita posibilităţilor filiala noastră va face tot posibilul ca Timişoara şă nu-şi piardă echipa.

Biroul de presă al PRM Timiş

Timişoara, 03.06.2011