27 aprilie 2012

SUNT MAGHIAR, DAR SUNT PRM-ist

M-am născut în plină dictatură ceauşistă, sînt un „Decretel”. Am trăit 15 ani de „socialism ştiinţific” ş mă încăpăţînez de 22 de ani încoace să rezist în sistemul democratic românesc. Recunosc, mi-e tot mai greu de cîţiva ani încoace şi am cam ajuns la capătul răbdărilor. Aud tot mai des păreri ale concetăţenilor mei trecuţi de vîrsta a 3-a, precum că era mai bine pe vremea lui Ceauşescu, că se trăia mai bine. Nu sînt de acord absolut deloc, cu o singură excepţie:- Legea era respectată de toată lumea (mă rog, exceptînd nomenclaturiştii şi rudele acestora, dar nici aceştia nu-şi permiteau prea multă extravaganţă în a încălca Legile Ţării) iar cei care se făceau vinovaţi de „furt din avutul obştesc“ erau aspru pedepsiţi.

De 22 de ani trăiesc într-o mare dilemă... Cum este posibil ca un amărît de om, din disperare că nu-şi mai găseşte un loc de muncă şi are o familie de întreţinut, ajunge să fure o pîine şi este judecat rapid şi condamnat la ani buni de închisoare, iar politicienii din toate partidele care au fost sau sînt la putere, fură cu nesimţire sute de milioane de Euro, chiar multe miliarde şi nu păţesc nimic, dimpotrivă, sînt chiar respectaţi şi dacă nu te adresezi acestora cu „să trăiţi şefu“, s-ar putea ca să nu mai faci mulţi pureci pe lîngă Magistraţi? Spun „Magistraţi”, pentru ca şi ei - nu toţi, pentru că nu vreau să generalizez - sînt în mare măsură responsabili de situaţia în care se află România astăzi. Justiţia Română există, se manifestă, e plătita gras de la Buget, dar lipseşte cu desăvîrşire. Dacă aş cita din Constituţie, la Articolul 16 privind Egalitatea în Drepturi, avem următoarele puncte:



1. CETĂţENII SÎNT EGALI în FAŢA LEGII şi A AUTORITĂŢII PUBLICE, FĂRĂ PRIVILEGII şi FĂRĂ DISCRIMINĂRI .

2. NIMENI NU ESTE MAI PRESUS DE LEGE.



Vă sună cunoscut? Oare cîţi dintre noi sîntem atît de naivi să credem, că este şi corect, chiar funcţional şi aplicabil în România, iar în ultima instanţă chiar şi adevărat? Nu-i aşa că citind aceste rînduri vi se pare utopic şi v-am stîrnit un zîmbet amar? Exact la asta mă gîndeam şi eu, parcă vă şi văd feţele triste citind toate aceste „nimicuri” cu care v-aţi obişnuit deja de atîta amar de vreme.... Nu-i aşa că nu s-a furat nimic în ţara asta de 22 de ani încoace? Nu vi se pare că este mare nevoie de o Lege a Răspunderii Magistraţilor?

Este foarte adevărat că trăim într-o nouă dictatură, iar aici nu e vorba doar de Băsescu. Amintiţi-vă că nici Ceauşescu nu ar fi reuşit să impună un regim de teroare doar de unul singur. A fost „ajutat” şi încurajat de un sistem şi o reţea, formată din slugi şi executanţi fără crăcnire contra unor privilegii la care alţii nici nu visează. Aceştia din păcate încă mai sînt prezenţi în sistem, sau au cedat ştafeta copiilor şi apropiaţilor lor. S-au dispersat aproape în toate partidele şi în toate Instituţiile Statului, iar Sistemul şi Beneficiarii lui se bucură de aceleaşi privilegii. Mai există vreo instituţie nepolitizată în ţara asta? Începînd cu portarul şi femeia de serviciu, pînă la cea mai înaltă funcţie în Stat, toti sînt înrudiţi, cu interese comune de a mulge patriotic şi elan muncitoresc Bugetul de Stat. Mai cunoaşteţi pe cineva care „nu doreşte decît să muncească pentru noi?”. Îmi cer scuze, am simţit nevoia să citez din EBA.... Avem nevoie de o Lege a Lustraţiei în integritate, fără concesii şi derogări. Se vorbea în anii 90 de tăierea cozii la pisică. Subit şi dintr-o dată, sau treptat - chinuitor....

De ce am simţit nevoia să vă spun toate aceste lucruri neimportante? Pentru că mie mi se pare important că Legea şi Constituţia să fie respectate şi să se aplice tuturor, fără discriminări şi fără abuzuri. Pentru că sînt sătul ca ursul de ghindă. Pentru că ajunge şi am ajuns la capătul răbdării. Pentru că prea mult timp am închis ochii şi ne-am dat acordul tacit ca să se fure în nesimţire în faţa ochilor noştri închişi, cu gîndul că noi sîntem doar o gloată care nu contează. Aşa am fost prostiţi pe rînd de PCR, de FSN, PDSR, PD, PL-D, PNŢCD, UDMR, PNL, PDL, USL. Mai nou văd că se formează o nouă uniune politică USDL, adică Uniunea Social Democrat Liberală... Doar UDMR şi Minorităţile au rămas pe dinafară, dar sper să nu mai ajungă în Parlament, ca să nu mai fie în măsură să şantajeze minoritatea o majoritate....

S-ar putea ca multă lume să se întrebe, ce caută totuşi un ungur la Partidul România Mare? S-ar putea ca maghiarii din România să se gîndească la faptul că un co-naţional de-al lor vede stele verzi şi a luat-o la goană peste dealuri şi cîmpii... Toate aceste prejudecăţi sînt de fapt, rodul unei diversiuni perfect orchestrate de ai noştri bravi conducători. Mie-mi place echilibrul. Prefer să privesc din amîndouă părţile. De 22 de ani încoace, le-a convenit de minune să ne învrăjbească unii împotriva altora. Nu-mi dau seama cum s-a întîmplat, dar de fiecare dată înainte de alegerile locale sau parlamentare, UDMR-ul s-a văitat că nu sînt respectate drepturile minorităţilor, că nu este respectat dreptul la identitate şi cultură, ba că nu este garantat dreptul la educaţie în limba maternă, etc.... Că e nevoie de o formaţiune care să apere drepturile şi interesele unei minorităţi discriminate. Pai să vă spun şi eu ceva fraţilor UDMR-işti... Eu pe timpul lui Ceauşescu am urmat la Deva, gimnaziul în Limba Maghiară, am mers în fiecare joi la orele obligatorii de Religie Catolică, toate tradiţiile şi obiceiurile locale (de Crăciun, Paşti, Confirmare la Biserică) sau tot ce ţinea de tradiţia şi cultura noastră au fost respectate şi nu am simţit niciodată vreo împotrivire. Nici măcar după Revoluţie. Nu am votat niciodată pe cei de la UDMR în Hunedoara, pentru că majoritatea dintre persoanele din conducere erau suspectate de părinţii şi vecinii noştri de legături cu Securitatea. Nu ştiu cum se face, dar nu am simţit niciodată vreo problemă interetnică, dimpotrivă, am avut şi avem prieteni români, germani, evrei sau ce-or mai fi. Niciodată nu a contat naţionalitatea, ci doar calitatea umană, capacitatea de a respecta cele 10 Porunci. De multe ori, cele 10 Porunci nu au fost de ajuns. în cazul UDMR-ului ar trebui inventată şi ipocrizia. Ipocrizia de a sta la guvernare atîţia ani şi să fie părtaşi la jaful pe care l-au făcut toate regimurile pînă acum. Să nu mă inţelegeţi greşit, chiar nu mi se pare corect. S-au declarat că e nevoie de o formaţiune care să apere drepturile unei minorităţi, drepturi care sînt în pericolul de a nu fi respectate. De fapt aceste drepturi nu erau în pericol, ci doar cîţiva de la conducerea formaţiunii erau în pericolul de a nu ajunge la îmbrăţişarea dulce a ciolanului. Dacă aţi fost şi voi prin Ardeal, probabil aţi văzut în ce sărăcie trăiesc românii, maghiarii sau ţiganii în secuime. Eu unul prin natura meseriei, cutreier toată ţară, în toate zonele folclorice şi geografice şi nu pot să spun că am întîmpinat vreo problemă. Au fost şi excepţii, dar de amîndouă părţile. nesemnificative. Nu aş putea spune că într-o zonă a ţării oamenii sînt mai buni, sau în altă parte mai răi. De fapt totul ţine de cei şapte ani de acasă şi educaţie. Şi nu mi se pare corect să se înţeleagă faptul că dacă sînt maghiar sînt UDMR-ist (sau dacă eşti român eşti PD-list) sau alte epitete şi comparaţii de genul ăsta. Aş putea să spun fără falsă modestie, că în venele mele curge sînge de maghiar, iar în piept bate o inimă de român. Pentru că m-am născut aici, aici am părinţi, copii, fraţi, soţie, prieteni, aici am suferit sau m-am bucurat de tot ce mi-a fost dat să trăiesc pînă acum sau pînă cînd o fi să fie. Nu am ambiţii proletare sau naive, dar totuşi simţindu-mă încă tînăr, am impresia că (încă) aş putea muta munţii din loc. Asta pînă la momentul în care cineva m-ar reclama că vreau să mut munţii noştri......

KAITAR ISTVAN JANOS

Membru PRM , Filiala Sector 1 Bucureşti

0 comentarii: