M-am născut în plină dictatură ceauşistă, sînt un „Decretel”. Am trăit 15 ani de „socialism ştiinţific” ş mă încăpăţînez de 22 de ani încoace să rezist în sistemul democratic românesc. Recunosc, mi-e tot mai greu de cîţiva ani încoace şi am cam ajuns la capătul răbdărilor. Aud tot mai des păreri ale concetăţenilor mei trecuţi de vîrsta a 3-a, precum că era mai bine pe vremea lui Ceauşescu, că se trăia mai bine. Nu sînt de acord absolut deloc, cu o singură excepţie:- Legea era respectată de toată lumea (mă rog, exceptînd nomenclaturiştii şi rudele acestora, dar nici aceştia nu-şi permiteau prea multă extravaganţă în a încălca Legile Ţării) iar cei care se făceau vinovaţi de „furt din avutul obştesc“ erau aspru pedepsiţi.
De 22 de ani trăiesc într-o mare dilemă... Cum este posibil ca un amărît de om, din disperare că nu-şi mai găseşte un loc de muncă şi are o familie de întreţinut, ajunge să fure o pîine şi este judecat rapid şi condamnat la ani buni de închisoare, iar politicienii din toate partidele care au fost sau sînt la putere, fură cu nesimţire sute de milioane de Euro, chiar multe miliarde şi nu păţesc nimic, dimpotrivă, sînt chiar respectaţi şi dacă nu te adresezi acestora cu „să trăiţi şefu“, s-ar putea ca să nu mai faci mulţi pureci pe lîngă Magistraţi? Spun „Magistraţi”, pentru ca şi ei - nu toţi, pentru că nu vreau să generalizez - sînt în mare măsură responsabili de situaţia în care se află România astăzi. Justiţia Română există, se manifestă, e plătita gras de la Buget, dar lipseşte cu desăvîrşire. Dacă aş cita din Constituţie, la Articolul 16 privind Egalitatea în Drepturi, avem următoarele puncte:
1. CETĂţENII SÎNT EGALI în FAŢA LEGII şi A AUTORITĂŢII PUBLICE, FĂRĂ PRIVILEGII şi FĂRĂ DISCRIMINĂRI .
2. NIMENI NU ESTE MAI PRESUS DE LEGE.
Vă sună cunoscut? Oare cîţi dintre noi sîntem atît de naivi să credem, că este şi corect, chiar funcţional şi aplicabil în România, iar în ultima instanţă chiar şi adevărat? Nu-i aşa că citind aceste rînduri vi se pare utopic şi v-am stîrnit un zîmbet amar? Exact la asta mă gîndeam şi eu, parcă vă şi văd feţele triste citind toate aceste „nimicuri” cu care v-aţi obişnuit deja de atîta amar de vreme.... Nu-i aşa că nu s-a furat nimic în ţara asta de 22 de ani încoace? Nu vi se pare că este mare nevoie de o Lege a Răspunderii Magistraţilor?
Este foarte adevărat că trăim într-o nouă dictatură, iar aici nu e vorba doar de Băsescu. Amintiţi-vă că nici Ceauşescu nu ar fi reuşit să impună un regim de teroare doar de unul singur. A fost „ajutat” şi încurajat de un sistem şi o reţea, formată din slugi şi executanţi fără crăcnire contra unor privilegii la care alţii nici nu visează. Aceştia din păcate încă mai sînt prezenţi în sistem, sau au cedat ştafeta copiilor şi apropiaţilor lor. S-au dispersat aproape în toate partidele şi în toate Instituţiile Statului, iar Sistemul şi Beneficiarii lui se bucură de aceleaşi privilegii. Mai există vreo instituţie nepolitizată în ţara asta? Începînd cu portarul şi femeia de serviciu, pînă la cea mai înaltă funcţie în Stat, toti sînt înrudiţi, cu interese comune de a mulge patriotic şi elan muncitoresc Bugetul de Stat. Mai cunoaşteţi pe cineva care „nu doreşte decît să muncească pentru noi?”. Îmi cer scuze, am simţit nevoia să citez din EBA.... Avem nevoie de o Lege a Lustraţiei în integritate, fără concesii şi derogări. Se vorbea în anii 90 de tăierea cozii la pisică. Subit şi dintr-o dată, sau treptat - chinuitor....
De ce am simţit nevoia să vă spun toate aceste lucruri neimportante? Pentru că mie mi se pare important că Legea şi Constituţia să fie respectate şi să se aplice tuturor, fără discriminări şi fără abuzuri. Pentru că sînt sătul ca ursul de ghindă. Pentru că ajunge şi am ajuns la capătul răbdării. Pentru că prea mult timp am închis ochii şi ne-am dat acordul tacit ca să se fure în nesimţire în faţa ochilor noştri închişi, cu gîndul că noi sîntem doar o gloată care nu contează. Aşa am fost prostiţi pe rînd de PCR, de FSN, PDSR, PD, PL-D, PNŢCD, UDMR, PNL, PDL, USL. Mai nou văd că se formează o nouă uniune politică USDL, adică Uniunea Social Democrat Liberală... Doar UDMR şi Minorităţile au rămas pe dinafară, dar sper să nu mai ajungă în Parlament, ca să nu mai fie în măsură să şantajeze minoritatea o majoritate....
S-ar putea ca multă lume să se întrebe, ce caută totuşi un ungur la Partidul România Mare? S-ar putea ca maghiarii din România să se gîndească la faptul că un co-naţional de-al lor vede stele verzi şi a luat-o la goană peste dealuri şi cîmpii... Toate aceste prejudecăţi sînt de fapt, rodul unei diversiuni perfect orchestrate de ai noştri bravi conducători. Mie-mi place echilibrul. Prefer să privesc din amîndouă părţile. De 22 de ani încoace, le-a convenit de minune să ne învrăjbească unii împotriva altora. Nu-mi dau seama cum s-a întîmplat, dar de fiecare dată înainte de alegerile locale sau parlamentare, UDMR-ul s-a văitat că nu sînt respectate drepturile minorităţilor, că nu este respectat dreptul la identitate şi cultură, ba că nu este garantat dreptul la educaţie în limba maternă, etc.... Că e nevoie de o formaţiune care să apere drepturile şi interesele unei minorităţi discriminate. Pai să vă spun şi eu ceva fraţilor UDMR-işti... Eu pe timpul lui Ceauşescu am urmat la Deva, gimnaziul în Limba Maghiară, am mers în fiecare joi la orele obligatorii de Religie Catolică, toate tradiţiile şi obiceiurile locale (de Crăciun, Paşti, Confirmare la Biserică) sau tot ce ţinea de tradiţia şi cultura noastră au fost respectate şi nu am simţit niciodată vreo împotrivire. Nici măcar după Revoluţie. Nu am votat niciodată pe cei de la UDMR în Hunedoara, pentru că majoritatea dintre persoanele din conducere erau suspectate de părinţii şi vecinii noştri de legături cu Securitatea. Nu ştiu cum se face, dar nu am simţit niciodată vreo problemă interetnică, dimpotrivă, am avut şi avem prieteni români, germani, evrei sau ce-or mai fi. Niciodată nu a contat naţionalitatea, ci doar calitatea umană, capacitatea de a respecta cele 10 Porunci. De multe ori, cele 10 Porunci nu au fost de ajuns. în cazul UDMR-ului ar trebui inventată şi ipocrizia. Ipocrizia de a sta la guvernare atîţia ani şi să fie părtaşi la jaful pe care l-au făcut toate regimurile pînă acum. Să nu mă inţelegeţi greşit, chiar nu mi se pare corect. S-au declarat că e nevoie de o formaţiune care să apere drepturile unei minorităţi, drepturi care sînt în pericolul de a nu fi respectate. De fapt aceste drepturi nu erau în pericol, ci doar cîţiva de la conducerea formaţiunii erau în pericolul de a nu ajunge la îmbrăţişarea dulce a ciolanului. Dacă aţi fost şi voi prin Ardeal, probabil aţi văzut în ce sărăcie trăiesc românii, maghiarii sau ţiganii în secuime. Eu unul prin natura meseriei, cutreier toată ţară, în toate zonele folclorice şi geografice şi nu pot să spun că am întîmpinat vreo problemă. Au fost şi excepţii, dar de amîndouă părţile. nesemnificative. Nu aş putea spune că într-o zonă a ţării oamenii sînt mai buni, sau în altă parte mai răi. De fapt totul ţine de cei şapte ani de acasă şi educaţie. Şi nu mi se pare corect să se înţeleagă faptul că dacă sînt maghiar sînt UDMR-ist (sau dacă eşti român eşti PD-list) sau alte epitete şi comparaţii de genul ăsta. Aş putea să spun fără falsă modestie, că în venele mele curge sînge de maghiar, iar în piept bate o inimă de român. Pentru că m-am născut aici, aici am părinţi, copii, fraţi, soţie, prieteni, aici am suferit sau m-am bucurat de tot ce mi-a fost dat să trăiesc pînă acum sau pînă cînd o fi să fie. Nu am ambiţii proletare sau naive, dar totuşi simţindu-mă încă tînăr, am impresia că (încă) aş putea muta munţii din loc. Asta pînă la momentul în care cineva m-ar reclama că vreau să mut munţii noştri......
KAITAR ISTVAN JANOS
Membru PRM , Filiala Sector 1 Bucureşti
27 aprilie 2012
23 aprilie 2012
COMUNICAT DE PRESA
Avînd în vedere abaterile grave şi repetate de la Statutul formaţiunii noastre, care i-au făcut să transforme Filiala Judeţeană Brăila a PRM într-o feudă personală şi o afacere de familie - numiţii Niculina şi George Moisescu au fost excluşi din partid.
În repetate rînduri i s-a pus în vedere acestei familii să nu confunde filiala partidului cu o anexă a gospodăriei proprii, închisă ermetic, unde tăia şi spînzura după bunul său plac. L-am chemat, personal, pe G. Moisescu la sediul central, în luna martie a acestui an, sfătuindu-l să permită împrospătarea cadrelor cu oameni tineri şi dornici de muncă şi de afirmare. Dar personajul nu a înţeles de vorbă bună şi a continuat să sfideze politica ,,uşilor deschise“ practicată de conducerea formaţiunii, mai ales în acest an electoral. Mai mult decît atît, dar familia Moisescu pusese Filiala Brăila a PRM la picioarele PSD şi ale preşedintelui Consiliului Judeţean, Gheorghe Bunea Stancu, de care asculta orbeşte, fără ruşine, fără demnitate.
În consecinţă, am decis să propun Biroului Permanent al PRM excluderea din partid a perechii Niculina şi George Moisescu. N-au decît să se înscrie, pe faţă, în PSD şi să nu se mai prefacă atît. Şi răbdarea mea are o limită! PRM nu e sluga nimănui!
În funcţia de preşedinte interimar al Filialei a fost desemnat ing. Romeo Crişmariu.
Dr. CORNELIU VADIM TUDOR
Preşedintele Partidului România Mare,
Membru al Parlamentului European
20 aprilie 2012
În repetate rînduri i s-a pus în vedere acestei familii să nu confunde filiala partidului cu o anexă a gospodăriei proprii, închisă ermetic, unde tăia şi spînzura după bunul său plac. L-am chemat, personal, pe G. Moisescu la sediul central, în luna martie a acestui an, sfătuindu-l să permită împrospătarea cadrelor cu oameni tineri şi dornici de muncă şi de afirmare. Dar personajul nu a înţeles de vorbă bună şi a continuat să sfideze politica ,,uşilor deschise“ practicată de conducerea formaţiunii, mai ales în acest an electoral. Mai mult decît atît, dar familia Moisescu pusese Filiala Brăila a PRM la picioarele PSD şi ale preşedintelui Consiliului Judeţean, Gheorghe Bunea Stancu, de care asculta orbeşte, fără ruşine, fără demnitate.
În consecinţă, am decis să propun Biroului Permanent al PRM excluderea din partid a perechii Niculina şi George Moisescu. N-au decît să se înscrie, pe faţă, în PSD şi să nu se mai prefacă atît. Şi răbdarea mea are o limită! PRM nu e sluga nimănui!
În funcţia de preşedinte interimar al Filialei a fost desemnat ing. Romeo Crişmariu.
Dr. CORNELIU VADIM TUDOR
Preşedintele Partidului România Mare,
Membru al Parlamentului European
20 aprilie 2012
21 aprilie 2012
DISCURSURILE UNIRII - OCTAVIAN GOGA
Nici nu ştiu, fraţilor, cum să-mi aleg cuvintele astăzi, cînd vreau să vă vorbesc vouă, care acum pentru întîia oară călcaţi pe pămîntul ţării româneşti. Nu ştiu cum să-mi aleg cuvintele, fiindcă vă vorbesc de la picioarele Statuii lui Vodă Cuza, care a înfăptuit aici întîia unire a jumătăţii neamului, şi fiindcă simt cum umbre mari din trecut plutesc peste capetele noastre în aceste clipe cînd se săvîrşeşte a doua unire, Unirea Ardealului cu România, la al cărei botez aţi venit voi ca să-i aduceţi cel mai scump dar: sîngele vostru. Îmi dau bine seama ce zbuciumat trebuie să vă fie sufletul astăzi, cînd trăiţi cea dintîi zi de dezrobire morală. Aţi petrecut o viaţă întreagă sub asupririle ungureşti, aţi înfruntat moartea sub străin, pentru ca mai tîrziu, într-un lung exil departe de vatra voastră, să doriţi ceasul răzbunării.
Voi aţi fost oaste fără noroc, fără rădăcini în tabăra nemţească, voi, cătane pribege, voi aţi fost batalioanele morţii îndoite, numai trupul vă murea în Galiţia, iar sufletul vostru călătorea departe, se ducea să moară la Bucureşti.
Aşa aţi gîndit voi, fiindcă aşa au gîndit părinţii voştri, aşa a gîndit Ardealul cu toată istoria lui şi cu întreagă credinţa lui politică. De aceea, toată vremea războiului, cît aţi fost carne de tun pentru nemţi şi pentru unguri, acolo, în tranşee, în nopţile de veghe ori în ploaia de obuze, voi aţi visat căciulile dorobanţilor pe crestele munţilor noştri. Iată de ce din ziua cea dintîi de cînd România a tras sabia pentru voi, voi aţi fost soldaţii ei, voi v-aţi socotit mobilizaţi la 14 august şi-aţi aşteptat clipa ca să veniţi la datorie. Sufletul Ardealului, risipit în mii de părticele pe tot întinsul pămîntului moscovit, se zbate de-atunci şi se cere aici, în tabăra sîngelui românesc.
Rusia revoluţionară, Rusia conştiinţei libere, v-a înţeles şi-a deschis drum slobod năzuinţei voastre. Astfel, ea ne-a dat prilejul, - şi-i sîntem recunoscători pentru aceasta - ca să ne sărbătorim unirea. Venirea voastră însă nu e numai un praznic de înfrăţire familială. Nu! Ea vorbeşte mai departe, vorbeşte lumii întregi! Voi, voluntarii ardeleni ai Armatei Române, voi puneţi în faţa sentimentului de dreptate al umanităţii, puneţi actul de spovedanie politică al unui popor. Prieteni şi duşmani îl pot vedea limpede şi el e menit să tragă greu în cumpăna morală a conştiinţei universale.
De aceea, cu înţelesuri adînci am privit astăzi jurămîntul vostru, care leagă pentru totdeauna sufletul Ardealului de flamura României. Acest jurămînt rămîne o piatră fundamentală pe care se zideşte de-acum istoria noastră. Îl vor fi simţit ca pe-un cutremur sub soarele de vară, îl vor fi simţit toţi străbunii noştri, care l-au visat veacuri de-a rîndul şi ni l-au plămădit în sînge; îl vor fi simţit toate oasele româneşti semănate atîta vreme pe toate cîmpurile Europei de către pajura austriacă - şi-l vor fi simţit ca un fior de izbîndă apropiată cei vii de-acasă, părinţii, copiii şi nevestele voastre.
Prin acest jurămînt, viaţa Ardealului primeşte altă temelie. El înseamnă că a murit pe veci în inima şi mintea Poporului Românesc, a murit împăratul Austriei şi că, pe ruinele tronului putred de la Viena, scaun nou de domnie s-a ridicat pentru Regele Ferdinand al României. Noi, ardelenii, vom sluji cu credinţă dinastiei lui, care, în suferinţe grele unindu-se cu noi, şi-a topit sufletul în tainele mari ale existenţei noastre naţionale. Viitorul va arăta şi veţi arăta-o şi voi cum poporul nostru drept şi milostiv ştie să răsplătească strălucirea curată a unei coroane regale.
Prin acest jurămînt voi sînteţi cetăţenii liberi ai României. Ea e patria voastră, ea e patria Ardealului întreg. Iubiţi, fraţilor, iubiţi cu toată căldura ce poate da libertatea, iubiţi această ţară care de-un an aproape însîngerează la pragul porţilor voastre. Siliţi-vă s-o cunoaşteţi cît mai bine, să-i pă-trundeţi durerile şi nădejdile, cinstiţi-o cu blîndeţă pentru lipsurile ei, cu îndîrjire pentru drepturile ce i se cuvin, iar dacă s-ar întîmpla vreodată ca cineva să vă greşească, nu-1 confundaţi cu ţara, gîndiţi-vă că fraţii voştri sînt milioanele neamului, fraţii voştri sînt soldaţii morţi la Făgăraş şi la Braşov şi soldaţii vii cu care alături va trebui să sfărîmaţi pe duşmanul de la hotare.
Cu aceste dorinţe, vă urez bun sosit şi, crezînd în vitejia voastră şi în biruinţa steagului nostru, vă zic: - La revedere la noi acasă, la revedere în Ardeal!
OCTAVIAN GOGA
Miercuri, 2 august 1917, Piaţa Unirii, Iaşi
20 aprilie 2012
Un manifestant anti-sistem, strigand la Lună
În ziua de 18 decembrie 1989, împlinisem 15 ani. Era o zi specială pentru mine, de fiecare dată, această aniversare, pentru că mi se dădea foarte multă atenţie din partea familiei şi a prietenilor. Dar, ce să vezi, 1989 avea să fie altfel decît mă obişnuisem în copilărie. Începuse protestul de la Timişoara de două zile şi, în fiecare seară, stăteam lipiţi de difuzorul radioului VEF din dotare, ascultînd cu îngrijorare ce se întîmplă acolo, printre bruiajele de rigoare, desigur. Un foarte bun prieten al părinţilor mei, Sanyi Bacsi, cum îi spuneam noi, se întorsese de la Timişoara în dimineaţa zilei de 18 decembrie cu lacrimi în ochi, confirmînd tot ce auzisem la radio, ceea ce m-a speriat destul de tare.
Sanyi Bacsi era şofer pe camion, un om înalt - în jur de 1,90 m -, pe care nu-l mai văzusem vreodată în ipostaza asta. Era groasă rău... Muriseră foarte mulţi oameni pe stradă, inclusiv împuşcaţi prin spitale şi incineraţi pe ascuns. Astăzi tind să cred că şi susţinătorii băsişti ar face la fel, după cum se comportă Jandarmeria Română.
Evenimentele ce au urmat m-au făcut să uit de răsfăţul zilei de naştere. A fost momentul sfîrşitului copilăriei. Începînd din 22 decembrie, am stat cu ochii pe televizor cît cepele de la Cooperativa Agricolă de Producţie şi nu am scăpat nici un amănunt, un nume sau vreo informaţie venită de la Televiziunea Română - intitulată ad-hoc chiar Liberă. Mă erijasem chiar în „informatorul” familiei, fiind povestitorul în reluare al evenimentelor către părinţii mei, care erau în febra pregătirii Crăciunului, dar şi disperaţi că fratele meu a dispărut în toiul evenimentelor, pînă pe data de 28, cînd a apărut acasă cu un Kalashnikov, banderole tricolore pe braţ şi pe frunte, nebărbierit şi cu o alură de Che Guevara. Spre deosebire de alţii, eram chiar fericit că din familia mea nu murise nimeni, dar numai eu ştiu prin ce-am trecut (părinţii mei - nu mai spun) pînă mi-am revăzut fratele sănătos acasă. Avea 19 ani atunci, fără armata făcută, dar i s-a dat armă cu multe gloanţe de război, reprezentînd încrederea FSN-ului în tineretul revoluţionar. Acel FSN, aveam să aflu mai apoi, funcţiona deja de 6 luni, că doar se scăpase tovarăşul general Militaru la Televiziune în noaptea de 22. Ce a urmat apoi ştim cu toţii: mazilirea lui Mazilu, amnistia lui Iliescu (adicătelea nu mai era nimeni responsabil de nici o crimă), diversiunea de la Tîrgu Mureş - ca să nu ne mai gîndim la debarcarea lui Iliescu şi a puciştilor lui, escaladarea extremismului naţionalist (inexistent, de fapt), mineriade, morţi nevinovaţi, avem nevoie de linişte, Caritas, Securitatea conduce ţara din umbră, aici sînt banii dumneavoastră, nu ne vindem ţara - o „privatizăm“, raţele cu papion, Iliescu reales, cuponiada, bănci în faliment, milionari peste noapte, 15.000 de specialişti, Ţapul învins de Serviciile Secrete, Securitatea continuă să conducă România, dormiţi liniştiţi că FNI şi CEC lucrează pentru voi, Băsescu intră în luptă cu... corupţia, Băsescu chiar se luptă cu corupţia - dar corupţia nu venise la luptă, alianţe politice contra naturii - PD cu PNL, PSD cu PDL, PSD cu PNL, traseism şi curvăsărie politică în partidele emanate din FSN şi cele istorice, căderea în derizoriu a PNŢCD, la care se mai adaugă şi UDMR cu sloganul „guvernează veşnic” şi PRM contra UDMR (adică ce-i aia guvernează veşnic?), se formează UNPR din spuma şi elitele justiţiabile penal ale Opoziţiei - care nu mai rezistă fără afaceri cu statul. Tăieri de salarii şi pensii, românul rezistă, emigrări în masă - românul rezistă mult mai bine în alte părţi, pleacă medicii din ţară trimişi de preşedinte - aici se dovedeşte deja că românul nu mai e chiar aşa de rezistent cum se lăudase cu un rînd mai sus... Se închid spitale, şcoli – fără şcoală statul te vrea prost, ca să votezi cum ţi se spune, Securitatea s-a reevaluat, acum face afaceri cu statul şi-l sprijină pe Băsescu, 700 milioane de euro Catedrala Mîntuirii Neamului - dar e doar o catedrală mică de criză. Crime, violuri, execuţii mafiote, interlopi înrudiţi şi combinaţi cu poliţişti, politicieni, chiar pînă şi cu preşedintele statului, Justiţia română schimbă tabăra – protejează interlopii contra nevinovaţilor la comandă politică, procese la televizor, execuţii în direct, diversiuni prost orchestrate şi executate. Continuă jaful din Buget cu raportări de depăşiri de plan, aurul de la Roşia Montană se vrea dus (de către alţii, bineînţeles) la Sörös şi plînge după el întruna, restul de metale rare din zăcămînt „vor“ şi ele să se ducă după aur. Încep protestele din Piaţa Universităţii în 13 ianuarie şi continuă pe geruri năpraznice şi viscol în toată ţara şi diaspora, mor 86 de oameni îngheţaţi şi îngropaţi în zăpezi şi nu interesează pe nimeni, vrem să ne dăm americani şi facem cadou subsolul la Jevron ca să ne exploateze gazele de şist. În schimb, noi ne luăm angajamentul ferm să rămînem fără apă sau cu apele poluate şi compatrioţii morţi din intoxicări cu diverse substanţe, vrem să dăm zăcămintele de cupru pe doi lei, doar ca să ne luăm şi noi o şpagă. Rectific, nu noi luăm, ci ei!
Eu m-am săturat de cît am scris şi de cîte am spus! Dar voi, care aţi trecut, de asemenea, prin toate astea şi vă mor părinţii, fraţii, copiii nevinovaţi de foame, de frig, de nepăsarea celor care ar trebui să le pese – plătiţi tot de voi, cei care ar trebui să vă apere, dar vă bat în plină stradă pentru că aţi îndrăznit cîţiva să vă opuneţi jafului şi nesimţirii?
Să nu ne enervăm, totuşi, noi sîntem cetăţeni ai unei ţări tolerante. Tolerăm minciuna, hoţia, jaful, nesimţirea şi dezonoarea chiar foarte bine. Am ajuns să ne identificăm cu ele. Aşa sîntem educaţi de 22 de ani încoace, probabil că asta o însemna „democraţia originală” trasată de Iliescu şi urmaşii lui, cine ştie?
Eu unul mă declar demodat şi rămîn cu demnitatea, cinstea şi onoarea – lîngă protestatarii din Piaţa Universităţii, alături de care am stat 67 de zile de la începutul demonstraţiilor, mi-am luat în cîteva rînduri porţia de gaze lacrimogene (că doar le-am plătit, nu?), i-am dorit şi transmis cu voce tare lui Băsescu „Demisia!“. Nu am vrut să mă amestec cu grupul lui Crăciun, pentru că nu vreau să fac parte dintr-un experiment practic al SNSPA, pus la cale de Cristian Pîrvulescu şi cîţiva politicieni „de marcă“ şi să mă promoveze Gâdea la televizor. Nu am vrut să intru în vreun partid politic, deşi din 1996 am fost votant cuminte şi conştiincios PNL, pro-monarhist, rezonînd cu doctrina şi principiile liberale. Am participat, însă, la ultimul congres al PNL, din curiozitate. La congresul USL nu am fost, pentru că nu îmi plac baronii şi hoţii din PSD. Am plecat scîrbit însă de asemănările dintre Plenarele PCR-iste şi unanimitatea PNL-istă şi de uşurinţa cu care l-au acceptat pe Frunză Verde Lobodă ca vicepreşedinte şi elogiile aduse personajului, cu toate că înainte cu două săptămîni era oponentul important şi susţinătorul jafului naţional şi al lui Băsescu. Şi se trece într-o veselie de la PDL la PNL, nu unul - doi, ci cu toată filiala. Şi acum ce să fac? Să votez PNL, care de fapt e tot cu PDL? Adio doctrină şi principii liberale, cică se vor aplica o dată cu adoptarea monedei unice, adică săptămîna ce-a trecut.
Şi atunci, evident, apare întrebarea: eu cu cine votez? Pot să mă integrez cu uşurinţă printre cei 42-45% care nu merg la vot din acelaşi motiv, că nu au o alternativă. Totuşi vreau să mă implic, sînt sătul de ceea ce trăiesc zilnic, de 22 de ani încoace. Nu am intrat în nici un partid, pentru că urăsc minciuna şi mincinoşii, iar politica românească e plină de minciuni şi mincinoşi. Astăzi, însă, am decis să intru într-un partid care de 22 de ani este consecvent, nu a schimbat dreapta cu stînga sau invers, nu au migrat traseişti politici înspre el, este mereu furat în sondaje... dar rezonez cu principiile sale fundamentale: „Demnitate, Cinste şi Onoare”!
KAITAR ISTVAN JANOS,
Membru al Partidului România Mare,
Filiala Sector 1, Bucureşti
Sursa:
Ziarul Tricolorul
Sanyi Bacsi era şofer pe camion, un om înalt - în jur de 1,90 m -, pe care nu-l mai văzusem vreodată în ipostaza asta. Era groasă rău... Muriseră foarte mulţi oameni pe stradă, inclusiv împuşcaţi prin spitale şi incineraţi pe ascuns. Astăzi tind să cred că şi susţinătorii băsişti ar face la fel, după cum se comportă Jandarmeria Română.
Evenimentele ce au urmat m-au făcut să uit de răsfăţul zilei de naştere. A fost momentul sfîrşitului copilăriei. Începînd din 22 decembrie, am stat cu ochii pe televizor cît cepele de la Cooperativa Agricolă de Producţie şi nu am scăpat nici un amănunt, un nume sau vreo informaţie venită de la Televiziunea Română - intitulată ad-hoc chiar Liberă. Mă erijasem chiar în „informatorul” familiei, fiind povestitorul în reluare al evenimentelor către părinţii mei, care erau în febra pregătirii Crăciunului, dar şi disperaţi că fratele meu a dispărut în toiul evenimentelor, pînă pe data de 28, cînd a apărut acasă cu un Kalashnikov, banderole tricolore pe braţ şi pe frunte, nebărbierit şi cu o alură de Che Guevara. Spre deosebire de alţii, eram chiar fericit că din familia mea nu murise nimeni, dar numai eu ştiu prin ce-am trecut (părinţii mei - nu mai spun) pînă mi-am revăzut fratele sănătos acasă. Avea 19 ani atunci, fără armata făcută, dar i s-a dat armă cu multe gloanţe de război, reprezentînd încrederea FSN-ului în tineretul revoluţionar. Acel FSN, aveam să aflu mai apoi, funcţiona deja de 6 luni, că doar se scăpase tovarăşul general Militaru la Televiziune în noaptea de 22. Ce a urmat apoi ştim cu toţii: mazilirea lui Mazilu, amnistia lui Iliescu (adicătelea nu mai era nimeni responsabil de nici o crimă), diversiunea de la Tîrgu Mureş - ca să nu ne mai gîndim la debarcarea lui Iliescu şi a puciştilor lui, escaladarea extremismului naţionalist (inexistent, de fapt), mineriade, morţi nevinovaţi, avem nevoie de linişte, Caritas, Securitatea conduce ţara din umbră, aici sînt banii dumneavoastră, nu ne vindem ţara - o „privatizăm“, raţele cu papion, Iliescu reales, cuponiada, bănci în faliment, milionari peste noapte, 15.000 de specialişti, Ţapul învins de Serviciile Secrete, Securitatea continuă să conducă România, dormiţi liniştiţi că FNI şi CEC lucrează pentru voi, Băsescu intră în luptă cu... corupţia, Băsescu chiar se luptă cu corupţia - dar corupţia nu venise la luptă, alianţe politice contra naturii - PD cu PNL, PSD cu PDL, PSD cu PNL, traseism şi curvăsărie politică în partidele emanate din FSN şi cele istorice, căderea în derizoriu a PNŢCD, la care se mai adaugă şi UDMR cu sloganul „guvernează veşnic” şi PRM contra UDMR (adică ce-i aia guvernează veşnic?), se formează UNPR din spuma şi elitele justiţiabile penal ale Opoziţiei - care nu mai rezistă fără afaceri cu statul. Tăieri de salarii şi pensii, românul rezistă, emigrări în masă - românul rezistă mult mai bine în alte părţi, pleacă medicii din ţară trimişi de preşedinte - aici se dovedeşte deja că românul nu mai e chiar aşa de rezistent cum se lăudase cu un rînd mai sus... Se închid spitale, şcoli – fără şcoală statul te vrea prost, ca să votezi cum ţi se spune, Securitatea s-a reevaluat, acum face afaceri cu statul şi-l sprijină pe Băsescu, 700 milioane de euro Catedrala Mîntuirii Neamului - dar e doar o catedrală mică de criză. Crime, violuri, execuţii mafiote, interlopi înrudiţi şi combinaţi cu poliţişti, politicieni, chiar pînă şi cu preşedintele statului, Justiţia română schimbă tabăra – protejează interlopii contra nevinovaţilor la comandă politică, procese la televizor, execuţii în direct, diversiuni prost orchestrate şi executate. Continuă jaful din Buget cu raportări de depăşiri de plan, aurul de la Roşia Montană se vrea dus (de către alţii, bineînţeles) la Sörös şi plînge după el întruna, restul de metale rare din zăcămînt „vor“ şi ele să se ducă după aur. Încep protestele din Piaţa Universităţii în 13 ianuarie şi continuă pe geruri năpraznice şi viscol în toată ţara şi diaspora, mor 86 de oameni îngheţaţi şi îngropaţi în zăpezi şi nu interesează pe nimeni, vrem să ne dăm americani şi facem cadou subsolul la Jevron ca să ne exploateze gazele de şist. În schimb, noi ne luăm angajamentul ferm să rămînem fără apă sau cu apele poluate şi compatrioţii morţi din intoxicări cu diverse substanţe, vrem să dăm zăcămintele de cupru pe doi lei, doar ca să ne luăm şi noi o şpagă. Rectific, nu noi luăm, ci ei!
Eu m-am săturat de cît am scris şi de cîte am spus! Dar voi, care aţi trecut, de asemenea, prin toate astea şi vă mor părinţii, fraţii, copiii nevinovaţi de foame, de frig, de nepăsarea celor care ar trebui să le pese – plătiţi tot de voi, cei care ar trebui să vă apere, dar vă bat în plină stradă pentru că aţi îndrăznit cîţiva să vă opuneţi jafului şi nesimţirii?
Să nu ne enervăm, totuşi, noi sîntem cetăţeni ai unei ţări tolerante. Tolerăm minciuna, hoţia, jaful, nesimţirea şi dezonoarea chiar foarte bine. Am ajuns să ne identificăm cu ele. Aşa sîntem educaţi de 22 de ani încoace, probabil că asta o însemna „democraţia originală” trasată de Iliescu şi urmaşii lui, cine ştie?
Eu unul mă declar demodat şi rămîn cu demnitatea, cinstea şi onoarea – lîngă protestatarii din Piaţa Universităţii, alături de care am stat 67 de zile de la începutul demonstraţiilor, mi-am luat în cîteva rînduri porţia de gaze lacrimogene (că doar le-am plătit, nu?), i-am dorit şi transmis cu voce tare lui Băsescu „Demisia!“. Nu am vrut să mă amestec cu grupul lui Crăciun, pentru că nu vreau să fac parte dintr-un experiment practic al SNSPA, pus la cale de Cristian Pîrvulescu şi cîţiva politicieni „de marcă“ şi să mă promoveze Gâdea la televizor. Nu am vrut să intru în vreun partid politic, deşi din 1996 am fost votant cuminte şi conştiincios PNL, pro-monarhist, rezonînd cu doctrina şi principiile liberale. Am participat, însă, la ultimul congres al PNL, din curiozitate. La congresul USL nu am fost, pentru că nu îmi plac baronii şi hoţii din PSD. Am plecat scîrbit însă de asemănările dintre Plenarele PCR-iste şi unanimitatea PNL-istă şi de uşurinţa cu care l-au acceptat pe Frunză Verde Lobodă ca vicepreşedinte şi elogiile aduse personajului, cu toate că înainte cu două săptămîni era oponentul important şi susţinătorul jafului naţional şi al lui Băsescu. Şi se trece într-o veselie de la PDL la PNL, nu unul - doi, ci cu toată filiala. Şi acum ce să fac? Să votez PNL, care de fapt e tot cu PDL? Adio doctrină şi principii liberale, cică se vor aplica o dată cu adoptarea monedei unice, adică săptămîna ce-a trecut.
Şi atunci, evident, apare întrebarea: eu cu cine votez? Pot să mă integrez cu uşurinţă printre cei 42-45% care nu merg la vot din acelaşi motiv, că nu au o alternativă. Totuşi vreau să mă implic, sînt sătul de ceea ce trăiesc zilnic, de 22 de ani încoace. Nu am intrat în nici un partid, pentru că urăsc minciuna şi mincinoşii, iar politica românească e plină de minciuni şi mincinoşi. Astăzi, însă, am decis să intru într-un partid care de 22 de ani este consecvent, nu a schimbat dreapta cu stînga sau invers, nu au migrat traseişti politici înspre el, este mereu furat în sondaje... dar rezonez cu principiile sale fundamentale: „Demnitate, Cinste şi Onoare”!
KAITAR ISTVAN JANOS,
Membru al Partidului România Mare,
Filiala Sector 1, Bucureşti
Sursa:
Ziarul Tricolorul
IZVORUL TAMADUIRII
Izvorul Tamaduirii, sarbatoare inchinata Maicii Domnului, este praznuita anul acesta pe 20 aprilie. Nu are data fixa. Ea este trecuta in calendar in vinerea din Saptamana Luminata, prima dupa Sfintele Pasti. La originea acestei sarbatori se afla o minune petrecuta in apropierea Constantinopolului. Potrivit Traditiei, un orb a primit vederea dupa ce s-a spalat cu apa unui izvor din jurul acestui loc. Orbul ajunge la izvor datorita imparatului Leon (457- 474), pe atunci neincoronat, care implineste descoperirea facuta de Maica Domnului: "Nu este nevoie sa te ostenesti, caci apa este aproape. Patrunde, Leone, mai adanc in padure si, luand cu maini apa tulbure, potoleste cu ea setea orbului si unge cu ea ochii lui cei intunecati".
Mai tarziu, cand Leon ajunge imparat, ridica pe locul unde s-a petrecut minunea o biserica cu hramul "Izvorul Tamaduirii". Aici primeste vindecare de o boala grea si imparatul Justinian (526-575), care ridica drept multumire o biserica si mai mare. Biserica zidita de imparatul Justinian a fost distrusa in anul 1453, de turci.
Izvorul tamaduirii din timpul lui Leon se pastreaza si in zilele noastre. Credinciosii care merg la Istanbul (numele nou al vechii cetati a Constantinopolului), se pot inchina in biserica Izvorului Tamaduirii. Actuala constructie este din secolul al XIX-lea, dar la subsolul acesteia se afla un paraclis din secolul al V-lea, unde exista izvorul cu apa tamaduitoare din trecut.
De Izvorul Tamaduirii se sfintesc apele
De Izvorul Tamaduirii, se sfintesc apele, slujba cunoscuta sub denumirea de Aghiasma Mica. Termenul "aghiasma" vine de cuvantul grecesc "aghiasmos", care isi are originea in cuvantul "aghios"(sfant). "Aghiasmos" se poate traduce si ca slujba de sfintire, dar si ca apa sfintita. Astfel, atunci cand spunem "voi face o aghiasma", intelegem slujba, iar cand spunem "voi bea un pic de aghiasma", ne referim la apa sfintita.
Sunt insa si persoane care sustin ca termenul "aghiasma" vine de la "iazma". In DEX, cuvantul iazma, iezme, cu sensul de "aratare urata si rea, naluca, vedenie", este indicat ca si in DLR, cu etimologie necunoscuta. In sprijinul acestui punct de vedere s-a oferit urmatoare explicatie: atunci cand preotul sfinteste apa, la sfarsit, canta troparul: "Mantuieste, Doamne, poporul Tau, si binecuvinteaza mostenirea Ta, biruinta binecredinciosilor crestini asupra celui potrivnic daruieste, si cu crucea Ta pazeste pe poporul Tau". Cand se canta troparul, preotul stropeste pe credinciosi in cele patru puncte cardinale cu apa sfintita, spre alungarea "celui potrivnic", adica a celui rau, a celui urat, care este naluca, vedenie rea, satana. De la actiunea stropirii cu apa sfintita si rostirea cantarii ei, s-a retinut in popor scopul urmarit prin aiasma - aiazma - iazma, de a alunga "aratarea urata si rea", adica duhul cel rau, satana.
Izvoare tamaduitoare la noi in tara
Maica Domnului a daruit si poporului roman izvoare tamaduitoare. Unul din acestea se afla la Manastirea Ghighiu din judetul Prahova, la mai putin de 5 km de municipiul Ploiesti. Potrivit Traditiei, episcopul sirian care a adus icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului in aceasta manastire (1958), a cerut iertare Fecioarei pentru ca a luat icoana din locul in care se afla, iar a doua zi, in locul in care s-a rugat, a aparut un izvor tamaduitor.
Un alt izvor cu apa vindecatoare se afla la Manastirea Dervent. Traditia spune ca acest izvor a tasnit din locul in care Apostolul Andrei a impuns piatra cu toiagul.
Alt loc binecuvantat cu apa tamaduitoare este izvorul de la Manastirea Horaicioara din judetul Neamt. Acest izvor a fost descoperit acum un secol, datorita rugaciunilor monahilor catre Maica Domnului de a le darui un izvor mai aproape de manastire. El izvoraste de sub muntele Feriga si se afla la 50 m de biserica manastirii.
Nu trebuie uitate izvorul de la Manastirea Cetatuia Negru Voda, din judetul Arges si cel de la Biserica Greaca din Braila, descoperit in anul 1863, in vremea efectuarii unor lucrari de constructie la sfantul lacas.
Izvorul Tamaduirii in iconografie
In icoana sarbatorii Izvorul Tamaduirii, Maica Domnului si Hristos se afla intr-un bazin asemanator cu o cristelnita, vasul in care primim Taina Botezului. Fecioara Maria este reprezentata cu mainile inaltate, semn al rugaciunii, iar Mantuitorul binecuvantand cu ambele maini, ca raspuns al rugaciunilor maicii Sale. Din bazin izvoraste apa care are darul tamaduirii bolilor sufletesti si trupesti.
Aceasta icoana exprima ideea ca Fecioara L-a nascut pe Hristos, Care este Datatorul apei vii a Duhului. De altfel, insusi Hristos i-a spus femeii samarinence: "De ai fi stiut darul lui Dumnezeu si cine este Cel ce zice tie: da-mi sa beau, tu ai fi cerut de la Dansul si ti-ar fi dat tie apa vie" (In. 4, 10; In. 7, 38).
Sa ne intareasca Dumnezeu sa bem din Apa cea vie.
Adrian Cocosila
Sursa:
http://www.crestinortodox.ro/sarbatori/izvorul-tamaduirii/izvorul-tamaduirii-124593.html
Pană la urmă, ce mai e şi USL-ul ăsta ?
Vîndută publicului drept cea mai mare şi mai tare alianţă realizată vreodată în România, USL există, în realitate, doar în scripte.
Pe hîrtie, USL este o construcţie politică formată dintr-un partid (PSD) şi o alianţă (ACD), care l-a rîndul ei este formată din două partide: PNL şi PC. Altfel spus, un ghiveci doctrinar de toată frumuseţea. Evoluţia acestei uniuni demonstrează însă că ea e un mare nimic. Şi asta pentru că nu a apucat nici măcar să treacă de primul test electoral şi deja pîrîie din toate încheieturile.
Bucureştii dau tonul
Buba cea mai mare este taman în Capitală. Unde, nu mai departe de miercuri, Crin Antonescu a anunţat că PSD, PNL, PC sînt la un pas să meargă cu candidaţi separaţi la sectoare.
„Dacă nu ne înţelegem, avem varianta unor candidaturi separate la sectoare”, a afirmat liderul liberal, supărat nevoie mare pe faptul că PSD nu vrea să-l susţină pe tovarăşul lui, Rareş Mănescu, la Primăria Sectorului 6. În această situaţie, useliştii vor candida împreună la Primăria Generală şi la Consiliul General, dar la nivelul sectoarelor nu va mai exista USL, ci PSD, PNL şi PC. Debandada din Capitală se regăseşte şi în teritoriu, fie că vorbim de Galaţi, Vâlcea, Olt, Cluj, Sălaj etc. Aici întîlnim chiar mai multe variante de lucru, cu USL la Consiliile Judeţene şi la primăriile mari, în timp ce la primăriile mici apar combinaţii de gen PNL şi PC separat de PSD, PNL şi PSD separat de PC sau PNL, PSD şi PC, fiecare pe cont propriu. Dacă în Bucureşti mărul discordiei este Rareş Mănescu, în judeţe cauza nemulţumirilor o constituie conservatorii. „Partid mic, dar cu pretenţii mari”, aşa cum îl caracteriza un lider local al PNL. Concret, aceştia, uitînd de scorul electoral meschin pe care-l au, dar profitînd de faptul că partenerului lor de ACD, Crin Antonescu, îi place la nebunie să apară pe la Antene, cer consilieri peste consilieri, candidaturi la primării şi tot aşa. Mai mult, cînd nu primesc ce vor, reprezentanţii PC dau fuga la centru să se plîngă la liderii partidului, ameninţînd că rup Uniunea. Doar că nu prea au ce să rupă, că oricum USL e o alianţă făcută doar din gură.
VICTOR PĂUN
Sursa:
Ziarul Tricolorul
Pe hîrtie, USL este o construcţie politică formată dintr-un partid (PSD) şi o alianţă (ACD), care l-a rîndul ei este formată din două partide: PNL şi PC. Altfel spus, un ghiveci doctrinar de toată frumuseţea. Evoluţia acestei uniuni demonstrează însă că ea e un mare nimic. Şi asta pentru că nu a apucat nici măcar să treacă de primul test electoral şi deja pîrîie din toate încheieturile.
Bucureştii dau tonul
Buba cea mai mare este taman în Capitală. Unde, nu mai departe de miercuri, Crin Antonescu a anunţat că PSD, PNL, PC sînt la un pas să meargă cu candidaţi separaţi la sectoare.
„Dacă nu ne înţelegem, avem varianta unor candidaturi separate la sectoare”, a afirmat liderul liberal, supărat nevoie mare pe faptul că PSD nu vrea să-l susţină pe tovarăşul lui, Rareş Mănescu, la Primăria Sectorului 6. În această situaţie, useliştii vor candida împreună la Primăria Generală şi la Consiliul General, dar la nivelul sectoarelor nu va mai exista USL, ci PSD, PNL şi PC. Debandada din Capitală se regăseşte şi în teritoriu, fie că vorbim de Galaţi, Vâlcea, Olt, Cluj, Sălaj etc. Aici întîlnim chiar mai multe variante de lucru, cu USL la Consiliile Judeţene şi la primăriile mari, în timp ce la primăriile mici apar combinaţii de gen PNL şi PC separat de PSD, PNL şi PSD separat de PC sau PNL, PSD şi PC, fiecare pe cont propriu. Dacă în Bucureşti mărul discordiei este Rareş Mănescu, în judeţe cauza nemulţumirilor o constituie conservatorii. „Partid mic, dar cu pretenţii mari”, aşa cum îl caracteriza un lider local al PNL. Concret, aceştia, uitînd de scorul electoral meschin pe care-l au, dar profitînd de faptul că partenerului lor de ACD, Crin Antonescu, îi place la nebunie să apară pe la Antene, cer consilieri peste consilieri, candidaturi la primării şi tot aşa. Mai mult, cînd nu primesc ce vor, reprezentanţii PC dau fuga la centru să se plîngă la liderii partidului, ameninţînd că rup Uniunea. Doar că nu prea au ce să rupă, că oricum USL e o alianţă făcută doar din gură.
VICTOR PĂUN
Sursa:
Ziarul Tricolorul
Un sondaj ceva mai aproape de adevăr: PRM - A DOUA FORŢĂ POLITICĂ A ŢĂRII !
Site-ul newsroom.ucoz.ro a realizat un sondaj pe un eşantion de 1355 de persoane, în perioada 8.04-14.04.2012! Iată ce a ieşit… Potrivit acestei cercetări sociologice, procentele ar sta în felul următor:
1) USL - 46,6%;
2) PRM-PNG - 22,3%;
3) PP-DD - 11,7%;
4) PDL – 9%;
5) UDMR - 4,3%;
6) UNPR - 1,6%.
Ce crede Propolitica?
Este foarte clar că USL e pe val şi, probabil, în Moldova sau în Oltenia, Muntenia sau Dobrogea, social-liberalii ar putea trece peste 55%, ceea ce le va da dreptul să facă Guvernul. Dar mai e pînă acolo. Deocamdată, avem de trecut examenul de la locale, test care ne va spune exact cum stă fiecare formaţiune politică.
Tot cei de la newsrom spun că UDMR ar fi sub procentele parlamentare. Sondajul nu are foarte mare impact asupra Transilvaniei, acolo unde există populaţie maghiară. Cei de la Bucureşti ar trebui să înveţe un lucru: niciodată, dar niciodată, maghiarul neaoş nu va pune ştampila pe un român, ţigan sau altă etnie. Că nu va vota cu vreun lider UDMR şi va merge pe mîna oamenilor lui Tökés, asta e o altă poveste, mai greu de înţeles în Sud.
Sensibile sînt şi cele 20 la sută cu care sociologii de la newsrom ornamentează PRM-ul. Par multe aceste 20% , mai ales că există mari probleme de infrastructură şi la această oră se fac presiuni uriaşe asupra unor peremişti de-a nu candida pe listele acestui partid. Unii chiar au renunţat.
USL cîştigă pe toată linia
Aşa cum era de aşteptat, USL creşte constant, toate sondajele confirmînd acest lucru. Cu siguranţă, aceste cifre trebuiesc confirmate şi de rezultatele din seara de 10 iunie. Totuşi, cu un procent de 46,6% nu ar reuşi să se impună cu o majoritate stabilă în viitorul legislativ. Dar dacă se păstrează pe trendul ascendent pe care se află, pînă la alegerile din toamnă va depăşi cu siguranţă pragul de 50%. Cu toate acestea, rămîne de văzut cum vor evolua lucrurile în lunile următoare.
Alianţa PRM-PNG, a doua forţă politică
Alianţa destrămată dintre PRM si PNG a obţinut în sondajul newsroom un procent de 22,3%. Cu toate acestea, PNG singur nu va obţine mai mult de 2%, dat fiind faptul că în sondajul din luna martie PNG obţinea un procent de 1,9%. Creşterea PRM este spectaculoasă şi impresionantă, dat fiind că în ultimele luni tot mai mulţi membri ai celorlalte partide s-au înscris în acest partid. După criza în care a fost aruncat în 2008, după evacuarea ilegală din sediu şi după prigonirea cu dosare fabricate împotriva preşedintelui PRM, iată că partidul condus de Corneliu Vadim Tudor are cea mai spectaculoasă creştere din ultimii ani.
P.S: În sondaj, PRM a fost trecut alături de PNG din cauză că alianţa încă nu se destrămase cînd a fost demarat sondajul. Cu toate acestea, PRM se află undeva la 20%, iar PNG la 1,9%, conform cifrelor din luna martie.
PDL, sub 10%
PDL se prăbuşeşte tot mai tare, pe zi ce trece. Plecările liderilor PDL din teritoriu către celelalte formaţiuni politice favorizează dezintegrarea partidului şi prăbuşirea acestuia. Schimbarea premierului nu a reuşit să îi păcălească pe români, astfel că, în luna aprilie, PDL a obţinut în sondajul newsroom un procent de 9%. După 4 ani de guvernare dezastruoasă, PDL pare să se apropie tot mai tare de dispariţie. Partidul condus de Emil Boc are toate şansele să piardă intrarea în Parlament, dat fiind faptul că românii trăiesc din ce în ce mai greu şi s-au săturat să fie minţiţi de clica portocalie care i-a adus în pragul disperării. Mii de români se luptă să pună ceva pe masă în fiecare zi şi asta din cauza ciumei portocalii şi a partenerilor lor de guvernare.
UDMR şi UNPR, sub pragul electoral
După 20 de ani de guvernare, nelipsind din vreo coaliţie de la Putere, UDMR se pare că nu ar mai reuşi să treacă pragul electoral şi să intre în Parlament, obţinînd în sondajul newsroom din luna aprilie un procent de 4,3%. Cît despre UNPR, nu putem spune mai nimic, dat fiind faptul că este inexistent din punct de vedere politic, nereuşind să atingă un procent mai mare de 2,1%. Astfel încît, în luna aprilie, UNPR a obţinut un procent de 1,6%, demonstrînd că, după alegerile din toamnă, partidul va dispărea, probabil, de pe scena politică românească.
Alte partide, precum PNTCD şi PER, ar obţine un procent de 2%, respectiv 0,9%.
Sursa:
Ziarul Tricolorul
1) USL - 46,6%;
2) PRM-PNG - 22,3%;
3) PP-DD - 11,7%;
4) PDL – 9%;
5) UDMR - 4,3%;
6) UNPR - 1,6%.
Ce crede Propolitica?
Este foarte clar că USL e pe val şi, probabil, în Moldova sau în Oltenia, Muntenia sau Dobrogea, social-liberalii ar putea trece peste 55%, ceea ce le va da dreptul să facă Guvernul. Dar mai e pînă acolo. Deocamdată, avem de trecut examenul de la locale, test care ne va spune exact cum stă fiecare formaţiune politică.
Tot cei de la newsrom spun că UDMR ar fi sub procentele parlamentare. Sondajul nu are foarte mare impact asupra Transilvaniei, acolo unde există populaţie maghiară. Cei de la Bucureşti ar trebui să înveţe un lucru: niciodată, dar niciodată, maghiarul neaoş nu va pune ştampila pe un român, ţigan sau altă etnie. Că nu va vota cu vreun lider UDMR şi va merge pe mîna oamenilor lui Tökés, asta e o altă poveste, mai greu de înţeles în Sud.
Sensibile sînt şi cele 20 la sută cu care sociologii de la newsrom ornamentează PRM-ul. Par multe aceste 20% , mai ales că există mari probleme de infrastructură şi la această oră se fac presiuni uriaşe asupra unor peremişti de-a nu candida pe listele acestui partid. Unii chiar au renunţat.
USL cîştigă pe toată linia
Aşa cum era de aşteptat, USL creşte constant, toate sondajele confirmînd acest lucru. Cu siguranţă, aceste cifre trebuiesc confirmate şi de rezultatele din seara de 10 iunie. Totuşi, cu un procent de 46,6% nu ar reuşi să se impună cu o majoritate stabilă în viitorul legislativ. Dar dacă se păstrează pe trendul ascendent pe care se află, pînă la alegerile din toamnă va depăşi cu siguranţă pragul de 50%. Cu toate acestea, rămîne de văzut cum vor evolua lucrurile în lunile următoare.
Alianţa PRM-PNG, a doua forţă politică
Alianţa destrămată dintre PRM si PNG a obţinut în sondajul newsroom un procent de 22,3%. Cu toate acestea, PNG singur nu va obţine mai mult de 2%, dat fiind faptul că în sondajul din luna martie PNG obţinea un procent de 1,9%. Creşterea PRM este spectaculoasă şi impresionantă, dat fiind că în ultimele luni tot mai mulţi membri ai celorlalte partide s-au înscris în acest partid. După criza în care a fost aruncat în 2008, după evacuarea ilegală din sediu şi după prigonirea cu dosare fabricate împotriva preşedintelui PRM, iată că partidul condus de Corneliu Vadim Tudor are cea mai spectaculoasă creştere din ultimii ani.
P.S: În sondaj, PRM a fost trecut alături de PNG din cauză că alianţa încă nu se destrămase cînd a fost demarat sondajul. Cu toate acestea, PRM se află undeva la 20%, iar PNG la 1,9%, conform cifrelor din luna martie.
PDL, sub 10%
PDL se prăbuşeşte tot mai tare, pe zi ce trece. Plecările liderilor PDL din teritoriu către celelalte formaţiuni politice favorizează dezintegrarea partidului şi prăbuşirea acestuia. Schimbarea premierului nu a reuşit să îi păcălească pe români, astfel că, în luna aprilie, PDL a obţinut în sondajul newsroom un procent de 9%. După 4 ani de guvernare dezastruoasă, PDL pare să se apropie tot mai tare de dispariţie. Partidul condus de Emil Boc are toate şansele să piardă intrarea în Parlament, dat fiind faptul că românii trăiesc din ce în ce mai greu şi s-au săturat să fie minţiţi de clica portocalie care i-a adus în pragul disperării. Mii de români se luptă să pună ceva pe masă în fiecare zi şi asta din cauza ciumei portocalii şi a partenerilor lor de guvernare.
UDMR şi UNPR, sub pragul electoral
După 20 de ani de guvernare, nelipsind din vreo coaliţie de la Putere, UDMR se pare că nu ar mai reuşi să treacă pragul electoral şi să intre în Parlament, obţinînd în sondajul newsroom din luna aprilie un procent de 4,3%. Cît despre UNPR, nu putem spune mai nimic, dat fiind faptul că este inexistent din punct de vedere politic, nereuşind să atingă un procent mai mare de 2,1%. Astfel încît, în luna aprilie, UNPR a obţinut un procent de 1,6%, demonstrînd că, după alegerile din toamnă, partidul va dispărea, probabil, de pe scena politică românească.
Alte partide, precum PNTCD şi PER, ar obţine un procent de 2%, respectiv 0,9%.
Sursa:
Ziarul Tricolorul
16 aprilie 2012
PASTE FERICIT !
Luminoasa sarbatoare a sfintelor Pasti sa coboare peste noi toti bucurii duhovnicesti, pace si buna intelegere, iar Hristos cel inviat sa ne daruiasca sanatate si intru toate buna sporire.
HRISTOS A INVIAT !
14 aprilie 2012
LIDERUL P.R.M. ŞI-A LANSAT, LA FĂGĂRAŞ, CARTEA CELE MAI FRUMOASE AFORISME
Locuitorii oraşului Făgăraş, din judeţul Braşov, au trăit joi, 12 aprilie a.c., momente cu adevărat impresionante, prilejuite de vizita făcută în urbea lor de către liderul PRM, domnul Corneliu Vadim Tudor, membru al Parlamentului European. Evenimentul a fost prilejuit de lansarea celei de-a 32-a cărţi a Tribunului, „Cele mai frumoase aforisme”. Autorul, împreună cu familia sa, a fost primit ca un adevărat oaspete de onoare, cu pîine şi sare, de tineri îmbrăcaţi în costume populare. Gazda manifestării a fost domnul Radu Mitric, patronul Librăriei Birotex, cea mai mare din oraşul Făgăraş. În prezenţa cîtorva sute de persoane, vorbitorul a subliniat că este deosebit de onorat de faptul că domnul Corneliu Vadim Tudor, personalitate proeminentă a vieţii politice şi culturale româneşti, a ales un loc încărcat de Istorie pentru a lansa această frumoasă carte, atît de apreciată de cititorii săi.În continuare, au luat cuvîntul profesorul de limba română Liviu Ioani, precum şi Doru Munteanu, preşedintele Filialei Braşov a Uniunii Scriitorilor, care au evidenţiat bogata activitate scriitoricească a domnului Corneliu Vadim Tudor, o voce unică în peisajul literar românesc, dar şi un autentic om al Cetăţii, care s-a ilustrat şi se ilustrează ca un luptător neînfricat pentru binele poporului său.
În aplauzele celor prezenţi, autorul a arătat că îi face deosebită plăcere să se afle la Făgăraş, o puternică zonă de rezistenţă anticomunistă şi de înţelepciune românească, de o frumuseţe aparte, atît prin locuitorii săi, cît şi prin cadrul natural deosebit în care se află. Domnul Corneliu Vadim Tudor i-a urat succes candidatului PRM la Primăria Municipiului Făgăraş, Radu Mitric. Domnia-sa a oferit făgărăşenilor numeroase exemplare din „Cele mai frumoase aforisme”, cu autograf. A fost prezent Cristian Stănescu, consilier europarlamentar.
Sursa:
Ziarul
În aplauzele celor prezenţi, autorul a arătat că îi face deosebită plăcere să se afle la Făgăraş, o puternică zonă de rezistenţă anticomunistă şi de înţelepciune românească, de o frumuseţe aparte, atît prin locuitorii săi, cît şi prin cadrul natural deosebit în care se află. Domnul Corneliu Vadim Tudor i-a urat succes candidatului PRM la Primăria Municipiului Făgăraş, Radu Mitric. Domnia-sa a oferit făgărăşenilor numeroase exemplare din „Cele mai frumoase aforisme”, cu autograf. A fost prezent Cristian Stănescu, consilier europarlamentar.
Sursa:
Ziarul
9 aprilie 2012
APEL
Ne-au napadit nevoi si vremuri grele
Decenii de amar s-au adunat,
Ne-am inglodat in datorii si rele
Si tara ne-a fost scoasa la mezat.
Voi fratilor romani a toata glia
Eroii de mai ieri,pe care-I stim
De mai iubiti vreo clipa Romania,
Veniti in apararea lui Vadim.
Acum cand el ce ne-aduna puterea ,
Precum Iisus pe cruce-i rastignit ,
E timpul s-aratam care ni-I vrerea
Si ce- am dori de fapt de implinit.
Acum cand striga IMNUL:" desteptare!"
In pragul uriasei disperari,
Veniti si voi, in Romania Mare
Romani plecati in cele patru zari.
Cu bratele ,voi ridicati redute,
Un scut solid cu piepturile tari;
Sa re’nviem sperantele pierdute
Si visul sacru-al Romaniei Mari.
Acum e clipa inca nu tarzie,
Cand inca mai avem ce apara,
Cand flacara dreptatii inca-I vie
Romanu-nca stapan in tara sa.
Caci hotarati,de nu veniti acum,
Pomana asteptand tot de la altii
Istoria de veacuri va fi scrum,
Speranta milenara,doar un fum
Si ne vor blestema in veci Carpatii.
Nicolaie Sorin Ionescu
Bacau,06 ianuarie 2011
Decenii de amar s-au adunat,
Ne-am inglodat in datorii si rele
Si tara ne-a fost scoasa la mezat.
Voi fratilor romani a toata glia
Eroii de mai ieri,pe care-I stim
De mai iubiti vreo clipa Romania,
Veniti in apararea lui Vadim.
Acum cand el ce ne-aduna puterea ,
Precum Iisus pe cruce-i rastignit ,
E timpul s-aratam care ni-I vrerea
Si ce- am dori de fapt de implinit.
Acum cand striga IMNUL:" desteptare!"
In pragul uriasei disperari,
Veniti si voi, in Romania Mare
Romani plecati in cele patru zari.
Cu bratele ,voi ridicati redute,
Un scut solid cu piepturile tari;
Sa re’nviem sperantele pierdute
Si visul sacru-al Romaniei Mari.
Acum e clipa inca nu tarzie,
Cand inca mai avem ce apara,
Cand flacara dreptatii inca-I vie
Romanu-nca stapan in tara sa.
Caci hotarati,de nu veniti acum,
Pomana asteptand tot de la altii
Istoria de veacuri va fi scrum,
Speranta milenara,doar un fum
Si ne vor blestema in veci Carpatii.
Nicolaie Sorin Ionescu
Bacau,06 ianuarie 2011
7 aprilie 2012
TOT MAI MULŢI ROMANI SE PRONUNŢĂ PENTRU REINTRODUCEREA PEDEPSEI CU MOARTEA
După împuşcarea lui Ceauşescu, în ziua de Crăciun a anului 1989, pentru 5 infracţiuni - genocid, subminarea puterii de stat, subminarea economiei naţionale, distrugerea de bunuri obşteşti prin avarierea unor clădiri, încercarea de a fugi din ţară pe baza unor fonduri de peste 1 miliard de dolari depuse în bănci din străinătate (care nu au putut fi dovedite nici pînă în ziua de astăzi) - pedeapsa cu moartea a fost abolită în România. Cine a avut interes să facă acest lucru este de prisos să mai menţionăm, în condiţiile în care jaful care s-a petrecut şi se petrece şi în aceste zile în România a atins proporţii inimaginabile, ceea ce îl identifică în mod real cu actul de subminare a economiei naţionale, generatorul unui veritabil genocid practicat de structurile interne de putere, care nu reprezintă altceva decît o modalitate de exercitare a dictatului extern la care este supusă ţara noastră de mai bine de 22 de ani.
Pe unde mergi prin ţară vezi numai ruine, schelete ale unor unităţi economice care înainte de 1990 reprezentau faima României în lume. Se producea şi mult, şi bun, este adevărat şi tocmai asta deranja foarte tare, pentru că ei, vesticii, nu mai aveau unde să-şi plaseze produsele, mult mai scumpe şi nu întotdeauna de cea mai bună calitate. Trebuia ca România nu doar să nu mai producă, ci şi să fie transformată în piaţă de desfacere. Şi a fost. Încet, încet, obiectivele clasificate altădată ca strategice au început să fie considerate „găuri negre“ pentru bugetul ţării şi vîndute pe daiboj străinilor, devenind instantaneu obiective profitabile, sau falimentate, şi lăsate de izbelişte, pînă cînd au ajuns cu adevărat nişte mormane de fier vechi. Pînă şi aici se cuvine o precizare importantă, căci multe dintre acestea înglobau în realitate oţeluri speciale, cupru, aluminiu şi altele, materiale care i-au îmbogăţit pe „investitorii strategici”, care le luaseră pe nimic. Cîtă nemernicie trebuie să ai pentru a distruge o economie care producea! Cu trecerea anilor am înţeles din ce în ce mai bine că nu prostia ori necunoaşterea îi împingea pe mai marii ţării să facă tot felul de nenorociri, ci nemernicia şi trădarea, la care îşi dăduseră mîna cu toţii, de la stînga la dreapta şi invers, fără nici o deosebire. România avea o economie integrată, care nu avea nevoie decît de o restructurare bine gîndită şi de investitiţii în retehnologizare pe care ni le permiteam, pentru că aveam şi oameni, şi resurse potenţiale, întrucît, să ne aducem aminte, eram o ţară fără datorii externe! Oamenii aveau locuri de muncă, unele chiar bine retribuite, şi asta deranja foarte mult, pentru că Vestul, precum şi proaspeţii „capitalişti" autohtoni aveau nevoie forţă de muncă bine calificată, dar ieftină, iar românii trebuiau transformaţi în sclavi pentru a-i servi pe ei, în activităţi cu condiţii de muncă grele, prost plătite sau considerate „penibile", ori „înjositoare", unde boierii să nu se murdărească sau să-şi consume energia. Aşa au ajuns inginerii, profesorii şi doctorii români sclavi pe plantaţiile de căpşuni, portocali, măslini, ori în livezi şi podgorii etc. din Italia, Spania, Germania sau Franţa, ori îngrijitori de bătrîni sau de alte persoane cu dizabilităţi de prin spitalele şi azilurile occidentale. Zilele trecute am vizionat, la postul de televiziune Antena 3, imagini terifiante cu o fostă capacitate de producţie, veche de 150 de ani, unde se fabricau mărfuri destinate exportului în proporţie de 80%. Este vorba despre Combinatul Siderurgic Victoria Călan, judeţul Hunedoara. La 25 mai 1869 se pune fundaţia primului furnal. În 1870, anul demarării activităţii industriale la Călan, colonia muncitorească era formată doar din 10 case, acestea ajungînd în anul 1918 la un număr de 78! După al II-lea război mondial, Călanul a devenit un puternic centru al siderurgiei româneşti, recunoscut prin producţia de fontă cenuşie, cocs metalurgic şi piese turnate. În perioada 1949-1952 s-au clădit primele blocuri de locuinţe şi o şcoală de ucenici. În anul 1959, în dreapta Rîului Strei, pe terasa de lîngă străvechea biserică din Strei Sîngeorgiu, a început construirea oraşului nou Călan. În 1976 s-a dat în folosinţă Casa de Cultură, avînd o sală de spectacole cu aproximativ 400 de locuri, o sală de şedinţe cu 100 de locuri, bibliotecă, sală de lectură şi alte spaţii destinate activităţii cultural-artistice. În anul 1981 au fost date în folosinţă o nouă policlinică şi o nouă bază sportivă, cu teren de fotbal, teren de antrenament, tribune cu 7000 de locuri. Pe parcursul activităţii sale industriale, oraşul Călan a cunoscut cîteva premiere pe plan naţional şi internaţional: cel mai mare furnal din ţară la sfîrşitul Secolului al XIX-lea; prima instalaţie din lume pentru producerea cocsului şi semicocsului prin fluidizare (1957); producerea cocsului brichete pentru scopuri industriale în ţară (1961); folosirea primelor suflante pentru furnale proiectate şi construite de specialişti români (1952); fabricarea utilajului de turnare pentru oţelării direct din fontă de primă fuziune în ţară (1989). Acesta este un exemplu singular în avalanşa de unităţi industriale închise, vîndute sau distruse de cei ce s-au aflat la putere în ultimii 22 de ani. Şi pentru ca acesta să nu fie singurul, dar şi pentru a întări dovezile distrugerilor, să mai luăm un exemplu, poate mai dureros prin prisma dimensiunilor sale, atît economice, cît şi sociale. Electroputere Craiova, compania care cu începere din 1941 a fabricat cîteva mii de locomotive pînă la 6.800 CP, va renunţa la fabricarea acestora, dar si a echipamentului de transport urban. Acţionarii companiei, deţinută în majoritate de firma Al-Arrab Contracting Company Limited (86% din acţiuni), urmează să aprobe în următoarea Şedinţă AGA, planificată pentru data de 23 aprilie „desfiinţarea diviziei Vehicule Feroviare şi Urbane", potrivit anunţului publicat chiar pe site-ul de internet al Electroputere. Din păcate, Statul Român nu ţine cont de costul pierderii definitive a unei capacităţi de producţie în România, costul şomajului pentru cîteva sute de oameni, plus costul dezindustrializării pentru Craiova. Nici Ministerul Transporturilor nu s-a gîndit vreo secundă la implicaţii. Motivul final al închiderii secţiei de locomotive este că un program serios de investiţii în calea ferată nu a mai fost făcut de 21 de ani, deşi sistemul pîlpîie cu locomotivele produse în anii '70, iar majoritatea trebuiau casate încă de acum 10 ani. Noi, cei de la Partidul România Mare, am semnalat aceste probleme cu multă vreme în urmă, publicînd chiar lista întreprinderilor dispărute de pe harta economică a României în ziarul nostru, „Tricolorul”, dar nimeni nu ne-a luat în seamă. În schimb, vine acum Antena 3 şi redeschide subiectul, uitînd că şi partidul patronului din umbră a participat din plin la acest jaf prin implicarea directă a specialiştilor săi în guvernările anterioare. Tot ce s-a întîmplat pînă acum este de o gravitate excepţională, dar ce se va întîmpla în continuare este şi mai şi, nu se poate închipui nici în cele mai întunecate coşmaruri. S-a început cu vînzarea către o aşa-zisă companie canadiană a zăcămîntului de cupru de la Roşia Poieni. În condiţiile în care la nivel mondial există o cerere de cupru în creştere accelerată din partea economiilor emergente, în special China, în prezent existînd un deficit de cupru rafinat estimat de International Copper Study Group la 358.000 de tone în 2011, actul de vînzare a companiei româneşti nu poate fi catalogat altfel decît ca un act criminal, de înaltă trădare de ţară, căci Cupru Min deţine licenţa de exploatare pentru cel mai mare zăcămînt de cupru din Europa, estimat la 900.000 de tone, evaluate la preţul actual al metalului roşu (8.320 de dolari/tonă) la aproape 7,5 miliarde de euro. Dar cum preţul cuprului a fost oscilant în ultimii ani, acest metal ajungînd la un moment dat să fie cotat pe bursa din Londra la mai puţin de 3.000 de dolari/tonă, dar şi la 10.000 de dolari/tonă, analiştii Barclays Capital estimează că preţul cuprului se va menţine peste nivelul de 9.000 de dolari/tonă în a doua parte a anului. În februarie 2012, preţul mediu al metalului roşu a fost de 8.422 dolari/tonă, faţă de 8.043 cu o lună înainte. Înainte de evenimentele din 1989 cuprul pleca de la Cupru Min la rafinăria din Zlatna, unde era adus la o puritate de 90%, iar mai departe către rafinăria Pheonix Baia Mare (parte a Cuprom Bucureşti), de unde rezulta cupru electrolitic rafinat pînă la o puritate de 99,99%, plus aurul şi argintul care însoţesc de obicei extracţia cuprului. De aici, lanţul de producţie al cuprului continua cu Metrom Braşov, unde se transforma în produse plate, şi cu fabrica din Zalău, unde se producea sîrmă. În prezent, tot acest lanţ de producţie nu mai există, fapt pentru care cuprul în formă brută va fi exportat. Pentru că acest lanţ a dispărut, unităţile respective au ajuns să fie falimentate şi închise în final, întregind astfel tabloul unui întreg dezastru românesc.
Aceste date sînt mai mult decît concludente, iar guvernanţii noştri vînd o asemenea bijuterie către Bayfront Capital Partners, care şi-a adjudecat licitaţia Cupru Min Abrud, cu numai 200,8 milioane de euro. Dar, ce să vezi? Stupoare, aceasta nu are banii necesari şi trebuie să-i strîngă acum de la investitori privaţi! Înseamnă că statul a declarat cîştigătoare o firmă fără bani, o interfaţă. O firmă în jurul căreia mai este ţesut un mister, prin faptul că nu se cunoaşte nici pînă în prezent cine se află în spatele companiei. „Din documentele prezentate rezultă că Bayfront Capital Partners va susţine Roman Copper în vederea finanţării achiziţiei de acţiuni la Cupru Min şi a datoriilor cu participarea investitorilor din Canada, Europa şi SUA". Potrivit datelor de pe pagina proprie de internet, Bayfront Capital Partners este un butic de investiţii deţinut de 5 investitori, care se ocupă cu servicii de corporate finance şi consultanţă în fuziuni şi achiziţii. Tot pe site-ul firmei se precizează faptul că aceasta acordă finanţări pentru achiziţii, de obicei în limita a 5 milioane de euro, şi în special sub forma plasamentelor private (oferte care se adresează unui număr mic de investitori, aceştia fiind, de regulă, persoane foarte înstărite). Conform informaţiilor de pe site-ul Bayfront Capital Partners, 3 din cei 5 parteneri ai firmei de investiţii au lucrat în trecut pentru Canaccord, firma de brokeraj care l-a ajutat pe Frank Timiş să-şi listeze la bursă cele mai mari afaceri, Regal Petroleum şi African Minerals. Canaccord a oferit servicii de brokeraj şi de consultanţă inclusiv pentru Gabriel Resourses, care deţine drepturile de exploatare pentru zăcămîntul de aur de la Roşia Montană, precum şi pentru European Goldfields, care deţine drepturi de exploatare pentru un alt zăcămînt românesc, cel din zona Certej din Hunedoara, ambele fiind afaceri puse pe picioare de numitul Frank Timiş. Potrivit unui articol al publicaţiei „The Globe and Mail”, noul proprietar al Cupru Min este o firmă înfiinţată cu cîţiva ani în urmă de Rob Chalmers de la zero, cu „un Blackberry, cîteva birouri închiriate de la Cormark şi cîţiva avocaţi buni". În acelaşi articol se precizează faptul că Bayfront Capital Partners nu dispune de birouri de tranzacţionare sau pentru directori, ci doar de o mînă de oameni cu un simţ ascuţit cu privire la ceea ce sînt interesaţi să cumpere in-vestitorii instituţionali. Ciudată încrengătură, din care noi, ca popor, sărăcim, iar guvernanţii se îmbogăţesc, fură şi trădează pe faţă, iar noi privim cu gura căscată cum ne este distrusă ţara. Şi asta nu este încă tot. Dacă pînă acum ne-a ferit bunul Dumnezeu de cutremure, în curînd se pare că o să avem parte din plin şi de asemenea fenomene extrem de neplăcute, pentru că acelaşi guvern trădător a mai aplicat o lovitură sub centură Poporului Român, aprobînd acordurile petroliere de concesiune pentru explorare-dezvoltare-exploatare încheiate între ANRM şi Chevron, al doilea mare grup petrolier din SUA, pentru perimetrele Vama Veche, Adamclisi şi Costineşti. „Experienţa altor state dovedeşte că tehnologia utilizată în exploatarea acestui gaz este destul de neprietenoasă cu mediul înconjurător", a afirmat recent Mihail Valentin Batistatu, profesor universitar la Institutul Naţional de Petrol şi Gaze de la Ploieşti. Fracturarea hidraulică, ce constă în injectarea de apă amestecată cu nisip şi chimicale (596 de substanţe chimice dintre care cîteva sînt cangerice) la mare presiune în formaţiunile de şist, poate avea urmări extrem de grave. Iată doar cîteva dintre urmările folosirii acestei tehnologii: otrăvirea întregului cîmp acvifer din zonă cu substanţele extrem de nocive folosite în procesul de extracţie; eliberarea la suprafaţă a unor substanţe radioactive, precum Radium 233; otrăvirea aerului, cu efecte dezastruoase asupra organismelor vii (arsuri cutanate şi ale căilor respiratorii, afectarea simţurilor de bază, căderea părului etc.). Această tehnologie a fost interzisă în mai multe ţări, printre care Franţa (în iunie anul trecut), Marea Britanie, dar şi în ţara vecină nouă, Bulgaria. Deoarece, în cazul în care produsele chimice injectate cu presiune mare la adîncimi profunde ajung să se infiltreze în pînzele freatice, consecinţele pentru populaţie, ca şi pentru agricultură, ar fi catastrofale. Iar la noi, Dobrogea reprezintă una dintre principalele regiuni agricole ale României. Dar ce te faci atunci cînd trădarea vine de la cel mai înalt dregător al Statului Român, şi anume Traian Băsescu? Acesta a vorbit pentru prima oară, cu ocazia discursului din martie din Parlament, despre potenţialul economic al exploatării gazelor de şist din România. După acest eveniment, ministrul Mediului, Laszlo Borbely, a declarat pentru MEDIAFAX că şeful statului a fost vizitat anterior de reprezentanţii Chevron. Ce vreţi mai mult de atît? Nu degeaba tot mai mulţi compatrioţi solicită reintroducerea pedepsei cu moarte. Totuşi, noi le răspundem că nu aceasta reprezintă soluţia. Nu ne mai rămîne să spunem decît atît: români, dacă mai votaţi cu ăştia, chiar vă meritaţi soarta!
Colonel (r) DAN ZAMFIRESCU
Pe unde mergi prin ţară vezi numai ruine, schelete ale unor unităţi economice care înainte de 1990 reprezentau faima României în lume. Se producea şi mult, şi bun, este adevărat şi tocmai asta deranja foarte tare, pentru că ei, vesticii, nu mai aveau unde să-şi plaseze produsele, mult mai scumpe şi nu întotdeauna de cea mai bună calitate. Trebuia ca România nu doar să nu mai producă, ci şi să fie transformată în piaţă de desfacere. Şi a fost. Încet, încet, obiectivele clasificate altădată ca strategice au început să fie considerate „găuri negre“ pentru bugetul ţării şi vîndute pe daiboj străinilor, devenind instantaneu obiective profitabile, sau falimentate, şi lăsate de izbelişte, pînă cînd au ajuns cu adevărat nişte mormane de fier vechi. Pînă şi aici se cuvine o precizare importantă, căci multe dintre acestea înglobau în realitate oţeluri speciale, cupru, aluminiu şi altele, materiale care i-au îmbogăţit pe „investitorii strategici”, care le luaseră pe nimic. Cîtă nemernicie trebuie să ai pentru a distruge o economie care producea! Cu trecerea anilor am înţeles din ce în ce mai bine că nu prostia ori necunoaşterea îi împingea pe mai marii ţării să facă tot felul de nenorociri, ci nemernicia şi trădarea, la care îşi dăduseră mîna cu toţii, de la stînga la dreapta şi invers, fără nici o deosebire. România avea o economie integrată, care nu avea nevoie decît de o restructurare bine gîndită şi de investitiţii în retehnologizare pe care ni le permiteam, pentru că aveam şi oameni, şi resurse potenţiale, întrucît, să ne aducem aminte, eram o ţară fără datorii externe! Oamenii aveau locuri de muncă, unele chiar bine retribuite, şi asta deranja foarte mult, pentru că Vestul, precum şi proaspeţii „capitalişti" autohtoni aveau nevoie forţă de muncă bine calificată, dar ieftină, iar românii trebuiau transformaţi în sclavi pentru a-i servi pe ei, în activităţi cu condiţii de muncă grele, prost plătite sau considerate „penibile", ori „înjositoare", unde boierii să nu se murdărească sau să-şi consume energia. Aşa au ajuns inginerii, profesorii şi doctorii români sclavi pe plantaţiile de căpşuni, portocali, măslini, ori în livezi şi podgorii etc. din Italia, Spania, Germania sau Franţa, ori îngrijitori de bătrîni sau de alte persoane cu dizabilităţi de prin spitalele şi azilurile occidentale. Zilele trecute am vizionat, la postul de televiziune Antena 3, imagini terifiante cu o fostă capacitate de producţie, veche de 150 de ani, unde se fabricau mărfuri destinate exportului în proporţie de 80%. Este vorba despre Combinatul Siderurgic Victoria Călan, judeţul Hunedoara. La 25 mai 1869 se pune fundaţia primului furnal. În 1870, anul demarării activităţii industriale la Călan, colonia muncitorească era formată doar din 10 case, acestea ajungînd în anul 1918 la un număr de 78! După al II-lea război mondial, Călanul a devenit un puternic centru al siderurgiei româneşti, recunoscut prin producţia de fontă cenuşie, cocs metalurgic şi piese turnate. În perioada 1949-1952 s-au clădit primele blocuri de locuinţe şi o şcoală de ucenici. În anul 1959, în dreapta Rîului Strei, pe terasa de lîngă străvechea biserică din Strei Sîngeorgiu, a început construirea oraşului nou Călan. În 1976 s-a dat în folosinţă Casa de Cultură, avînd o sală de spectacole cu aproximativ 400 de locuri, o sală de şedinţe cu 100 de locuri, bibliotecă, sală de lectură şi alte spaţii destinate activităţii cultural-artistice. În anul 1981 au fost date în folosinţă o nouă policlinică şi o nouă bază sportivă, cu teren de fotbal, teren de antrenament, tribune cu 7000 de locuri. Pe parcursul activităţii sale industriale, oraşul Călan a cunoscut cîteva premiere pe plan naţional şi internaţional: cel mai mare furnal din ţară la sfîrşitul Secolului al XIX-lea; prima instalaţie din lume pentru producerea cocsului şi semicocsului prin fluidizare (1957); producerea cocsului brichete pentru scopuri industriale în ţară (1961); folosirea primelor suflante pentru furnale proiectate şi construite de specialişti români (1952); fabricarea utilajului de turnare pentru oţelării direct din fontă de primă fuziune în ţară (1989). Acesta este un exemplu singular în avalanşa de unităţi industriale închise, vîndute sau distruse de cei ce s-au aflat la putere în ultimii 22 de ani. Şi pentru ca acesta să nu fie singurul, dar şi pentru a întări dovezile distrugerilor, să mai luăm un exemplu, poate mai dureros prin prisma dimensiunilor sale, atît economice, cît şi sociale. Electroputere Craiova, compania care cu începere din 1941 a fabricat cîteva mii de locomotive pînă la 6.800 CP, va renunţa la fabricarea acestora, dar si a echipamentului de transport urban. Acţionarii companiei, deţinută în majoritate de firma Al-Arrab Contracting Company Limited (86% din acţiuni), urmează să aprobe în următoarea Şedinţă AGA, planificată pentru data de 23 aprilie „desfiinţarea diviziei Vehicule Feroviare şi Urbane", potrivit anunţului publicat chiar pe site-ul de internet al Electroputere. Din păcate, Statul Român nu ţine cont de costul pierderii definitive a unei capacităţi de producţie în România, costul şomajului pentru cîteva sute de oameni, plus costul dezindustrializării pentru Craiova. Nici Ministerul Transporturilor nu s-a gîndit vreo secundă la implicaţii. Motivul final al închiderii secţiei de locomotive este că un program serios de investiţii în calea ferată nu a mai fost făcut de 21 de ani, deşi sistemul pîlpîie cu locomotivele produse în anii '70, iar majoritatea trebuiau casate încă de acum 10 ani. Noi, cei de la Partidul România Mare, am semnalat aceste probleme cu multă vreme în urmă, publicînd chiar lista întreprinderilor dispărute de pe harta economică a României în ziarul nostru, „Tricolorul”, dar nimeni nu ne-a luat în seamă. În schimb, vine acum Antena 3 şi redeschide subiectul, uitînd că şi partidul patronului din umbră a participat din plin la acest jaf prin implicarea directă a specialiştilor săi în guvernările anterioare. Tot ce s-a întîmplat pînă acum este de o gravitate excepţională, dar ce se va întîmpla în continuare este şi mai şi, nu se poate închipui nici în cele mai întunecate coşmaruri. S-a început cu vînzarea către o aşa-zisă companie canadiană a zăcămîntului de cupru de la Roşia Poieni. În condiţiile în care la nivel mondial există o cerere de cupru în creştere accelerată din partea economiilor emergente, în special China, în prezent existînd un deficit de cupru rafinat estimat de International Copper Study Group la 358.000 de tone în 2011, actul de vînzare a companiei româneşti nu poate fi catalogat altfel decît ca un act criminal, de înaltă trădare de ţară, căci Cupru Min deţine licenţa de exploatare pentru cel mai mare zăcămînt de cupru din Europa, estimat la 900.000 de tone, evaluate la preţul actual al metalului roşu (8.320 de dolari/tonă) la aproape 7,5 miliarde de euro. Dar cum preţul cuprului a fost oscilant în ultimii ani, acest metal ajungînd la un moment dat să fie cotat pe bursa din Londra la mai puţin de 3.000 de dolari/tonă, dar şi la 10.000 de dolari/tonă, analiştii Barclays Capital estimează că preţul cuprului se va menţine peste nivelul de 9.000 de dolari/tonă în a doua parte a anului. În februarie 2012, preţul mediu al metalului roşu a fost de 8.422 dolari/tonă, faţă de 8.043 cu o lună înainte. Înainte de evenimentele din 1989 cuprul pleca de la Cupru Min la rafinăria din Zlatna, unde era adus la o puritate de 90%, iar mai departe către rafinăria Pheonix Baia Mare (parte a Cuprom Bucureşti), de unde rezulta cupru electrolitic rafinat pînă la o puritate de 99,99%, plus aurul şi argintul care însoţesc de obicei extracţia cuprului. De aici, lanţul de producţie al cuprului continua cu Metrom Braşov, unde se transforma în produse plate, şi cu fabrica din Zalău, unde se producea sîrmă. În prezent, tot acest lanţ de producţie nu mai există, fapt pentru care cuprul în formă brută va fi exportat. Pentru că acest lanţ a dispărut, unităţile respective au ajuns să fie falimentate şi închise în final, întregind astfel tabloul unui întreg dezastru românesc.
Aceste date sînt mai mult decît concludente, iar guvernanţii noştri vînd o asemenea bijuterie către Bayfront Capital Partners, care şi-a adjudecat licitaţia Cupru Min Abrud, cu numai 200,8 milioane de euro. Dar, ce să vezi? Stupoare, aceasta nu are banii necesari şi trebuie să-i strîngă acum de la investitori privaţi! Înseamnă că statul a declarat cîştigătoare o firmă fără bani, o interfaţă. O firmă în jurul căreia mai este ţesut un mister, prin faptul că nu se cunoaşte nici pînă în prezent cine se află în spatele companiei. „Din documentele prezentate rezultă că Bayfront Capital Partners va susţine Roman Copper în vederea finanţării achiziţiei de acţiuni la Cupru Min şi a datoriilor cu participarea investitorilor din Canada, Europa şi SUA". Potrivit datelor de pe pagina proprie de internet, Bayfront Capital Partners este un butic de investiţii deţinut de 5 investitori, care se ocupă cu servicii de corporate finance şi consultanţă în fuziuni şi achiziţii. Tot pe site-ul firmei se precizează faptul că aceasta acordă finanţări pentru achiziţii, de obicei în limita a 5 milioane de euro, şi în special sub forma plasamentelor private (oferte care se adresează unui număr mic de investitori, aceştia fiind, de regulă, persoane foarte înstărite). Conform informaţiilor de pe site-ul Bayfront Capital Partners, 3 din cei 5 parteneri ai firmei de investiţii au lucrat în trecut pentru Canaccord, firma de brokeraj care l-a ajutat pe Frank Timiş să-şi listeze la bursă cele mai mari afaceri, Regal Petroleum şi African Minerals. Canaccord a oferit servicii de brokeraj şi de consultanţă inclusiv pentru Gabriel Resourses, care deţine drepturile de exploatare pentru zăcămîntul de aur de la Roşia Montană, precum şi pentru European Goldfields, care deţine drepturi de exploatare pentru un alt zăcămînt românesc, cel din zona Certej din Hunedoara, ambele fiind afaceri puse pe picioare de numitul Frank Timiş. Potrivit unui articol al publicaţiei „The Globe and Mail”, noul proprietar al Cupru Min este o firmă înfiinţată cu cîţiva ani în urmă de Rob Chalmers de la zero, cu „un Blackberry, cîteva birouri închiriate de la Cormark şi cîţiva avocaţi buni". În acelaşi articol se precizează faptul că Bayfront Capital Partners nu dispune de birouri de tranzacţionare sau pentru directori, ci doar de o mînă de oameni cu un simţ ascuţit cu privire la ceea ce sînt interesaţi să cumpere in-vestitorii instituţionali. Ciudată încrengătură, din care noi, ca popor, sărăcim, iar guvernanţii se îmbogăţesc, fură şi trădează pe faţă, iar noi privim cu gura căscată cum ne este distrusă ţara. Şi asta nu este încă tot. Dacă pînă acum ne-a ferit bunul Dumnezeu de cutremure, în curînd se pare că o să avem parte din plin şi de asemenea fenomene extrem de neplăcute, pentru că acelaşi guvern trădător a mai aplicat o lovitură sub centură Poporului Român, aprobînd acordurile petroliere de concesiune pentru explorare-dezvoltare-exploatare încheiate între ANRM şi Chevron, al doilea mare grup petrolier din SUA, pentru perimetrele Vama Veche, Adamclisi şi Costineşti. „Experienţa altor state dovedeşte că tehnologia utilizată în exploatarea acestui gaz este destul de neprietenoasă cu mediul înconjurător", a afirmat recent Mihail Valentin Batistatu, profesor universitar la Institutul Naţional de Petrol şi Gaze de la Ploieşti. Fracturarea hidraulică, ce constă în injectarea de apă amestecată cu nisip şi chimicale (596 de substanţe chimice dintre care cîteva sînt cangerice) la mare presiune în formaţiunile de şist, poate avea urmări extrem de grave. Iată doar cîteva dintre urmările folosirii acestei tehnologii: otrăvirea întregului cîmp acvifer din zonă cu substanţele extrem de nocive folosite în procesul de extracţie; eliberarea la suprafaţă a unor substanţe radioactive, precum Radium 233; otrăvirea aerului, cu efecte dezastruoase asupra organismelor vii (arsuri cutanate şi ale căilor respiratorii, afectarea simţurilor de bază, căderea părului etc.). Această tehnologie a fost interzisă în mai multe ţări, printre care Franţa (în iunie anul trecut), Marea Britanie, dar şi în ţara vecină nouă, Bulgaria. Deoarece, în cazul în care produsele chimice injectate cu presiune mare la adîncimi profunde ajung să se infiltreze în pînzele freatice, consecinţele pentru populaţie, ca şi pentru agricultură, ar fi catastrofale. Iar la noi, Dobrogea reprezintă una dintre principalele regiuni agricole ale României. Dar ce te faci atunci cînd trădarea vine de la cel mai înalt dregător al Statului Român, şi anume Traian Băsescu? Acesta a vorbit pentru prima oară, cu ocazia discursului din martie din Parlament, despre potenţialul economic al exploatării gazelor de şist din România. După acest eveniment, ministrul Mediului, Laszlo Borbely, a declarat pentru MEDIAFAX că şeful statului a fost vizitat anterior de reprezentanţii Chevron. Ce vreţi mai mult de atît? Nu degeaba tot mai mulţi compatrioţi solicită reintroducerea pedepsei cu moarte. Totuşi, noi le răspundem că nu aceasta reprezintă soluţia. Nu ne mai rămîne să spunem decît atît: români, dacă mai votaţi cu ăştia, chiar vă meritaţi soarta!
Colonel (r) DAN ZAMFIRESCU
6 aprilie 2012
Ziua Unirii Basarabiei cu Patria-Mamă se apropie cu paşi repezi
Stimaţi prieteni,
înainte de toate, rog organizatorii să deschidă ferestrele, pentru că aveţi în faţă un om care nu a dormit azi-noapte: lunea eu tipăresc revista „România Mare“; la 3 dimineaţa am ieşit din Casa Scînteii, am dormit doar 3 ore şi m-am trezit cu noaptea în cap să ajung la această manifestare, de la care nu puteam lipsi.
La astfel de evenimente ale simţirii româneşti eu voi fi mereu prezent. Noi nu avem altă putere. Noi conducem oamenii prin cuvînt, prin stilou, prin microfon, prin puterea exemplului personal, prin mătasea Tricoloră aninată de buchetele de flori. Dar, dacă stăm bine să ne gîndim, în Istorie astfel de oameni au biruit. Ce armată avea Mîntuitorul nostru Isus Christos? Avea cîţiva ucenici, dintre care unii s-au şi dezis, L-au trădat, unul chiar L-a vîndut. Dar iată că Împărăţia Lui a durat mai mult şi decît împărăţia lui Carol cel Mare, şi decît împărăţia lui Frederic cel Mare, şi decît împărăţia lui Petru cel Mare, şi decît împărăţia lui Napoleon cel Mare. Aţi observat? Toţi şi-au adăugat „cel mare“, sau „cel frumos“, sau „cel viteaz“.
Isus era numai Învăţător, dar noi toţi stăm la picioarele Lui şi trăim, şi ne-am umanizat, şi avem parte de divinitate tocmai prin sacrificiul Lui. El spune undeva, într-una dintre cele 4 Evanghelii (citez din memorie): „Cînd se adună doi oameni, în numele Meu, sînt şi Eu acolo“. Mîntuitorul Isus este aici, alături de noi. Pentru că ce omagiem noi acum? Sacrificiul idealist al unor oameni! Vorbea mama Doinei Aldea Teodorovici despre copiii ei şi despre moştenirea lor. Am fost emoţionat, pentru că acei minunaţi artişti s-au prăpădit în România, care ar fi trebuit să le fie adăpost. Eu sînt, totuşi, convins că moartea nu-i sfîrşitul. Ei s-au dus la Domnul, pentru că prea mult s-au iubit şi prea mult bine au făcut pe lume. În noaptea aceea blestemată, eram împreună cu un alt împătimit al Basarabiei româneşti, Adrian Păunescu, amicul meu din tinereţe. Cînd eu eram elev la Liceul „Sf. Sava“, Adrian era student la Filologie şi ne întîlneam la Cenaclul „Nicolae Labiş“, de pe Calea Victoriei, patronat de Eugen Barbu. În urmă cu 3 zile, sîmbătă, am fost în pelerinaj la 5 cimitire, în Capitală, printre care şi la Cimitirul Bellu. Am fost cu copiii mei, cu soţia mea, cu alte rude ale noastre. Am dereticat, am făcut curăţenia de primăvară înaintea Sfintelor Paşti. Am depus frumoase buchete de flori la mormintele lui Eugen Barbu, Nichita Stănescu, Adrian Păunescu. Nu mai vorbesc de Mihai Eminescu, care este coconul de marmură în jurul căruia se leagă şi se înfăşoară toată Cultura Naţională. Aşadar, în acea noapte, mă aflam pe terasa unui restaurant din Bucureşti, alături de Adrian Păunescu şi Adrian Năstase, fostul meu coleg de la ,,Sf. Sava”, care era, pe atunci, preşedintele Camerei Deputaţilor. Ei nu se cunoşteau. Au făcut cunoştinţă prin mijlocirea mea. Tot acolo se afla şi ministrul Apărării din acea vreme. Ca să auzim a doua zi că, în timp ce noi beam, după datină, un strop de vin şi vorbeam de-ale noastre, se prăpădeau acei doi îngeri neprihăniţi, care au venit într-o ţară scăpată de sub orice control, o ţară anarhică. Iată, în greaca veche, ce înseamnă anarhie: „an arhos – fără putere“. De atunci şi pînă acum, victime ale anarhiei sînt, în primul rînd, cei neprotejaţi: soţii Teodorovici, Grigore Vieru şi atîţia alţii. Ei au venit la fraţii lor, pentru a găsi ajutor şi protecţie, dar s-au prăpădit în accidente de circulaţie. Cînd a avut Grigore Vieru acel nenorocit accident - era vineri, dacă nu mă înşel - mergeam spre Conferinţa de Presă a partidului pe care îl conduc şi am auzit la Buletinul de ştiri, în bordul maşinii, ce s-a întîmplat. L-am sunat pe Adrian Păunescu imediat. „Adriane, ce se întîmplă cu ţara asta de-şi omoară eroii din cele patru zări? Cum e posibil, după soţii Doina şi Ion Aldea Teodorovici, să sufere şi Grigore Vieru un accident? Să fie zdrobit de acest monstru al unei civilizaţii care nu duce nicăieri? Ne autodistrugem în felul acesta!“ Adrian Păunescu ofta şi plîngea“. Grigore, care era atît de fragil, în ’90 sau ’91 a venit la mine acasă. Eu întîlnisem o tămăduitoare, care pretindea că are puteri taumaturgice, paranormale. El, săracul, avea spasmofilie, cădere de calciu, de potasiu. I-am spus: „Grig, vino la mine. Am să-ţi aduc o vindecătoare, care îl tratează şi pe tata“. A venit. A stat cuminte. Mă uitam la el ce plăpînd e, dar ce inimă uriaşă îi clocotea în piept! Ce versuri a scris omul acesta e greu de imaginat. Există cîţiva poeţi în literatura română - unul este Eminescu, altul este George Bacovia, altul este Tudor Arghezi, altul este Lucian Blaga - care ating fibra cea mai lăuntrică a simţirii umane, nu numai româneşti. Am aici un set de 5 CD-uri, pe care o să-l dăruiesc mamei Doinei. Melodii culese de mine, la Radio România sau de pe alte CD-uri, de pe discuri mai vechi şi mai noi. Nu mai puţin de 105 cîntece româneşti, sub genericul „Muzici Naţionale“. Aici, în primul disc, se află şi cîntecul compus de Ion - care, neîndoielnic, a avut har muzical dumnezeiesc - pe versurile lui Grigore Vieru: „Reaprindeţi candela-n căscioare/ Lîngă busuiocul cel mereu.../ Degerat la mîini şi la picioare/ Se întoarce-acasă Dumnezeu“... . Cine mai foloseşte cuvîntul moldovenesc „mereu“? Nicolae Labiş, care zice „Codrii cei merei“, adică „albaştri“. Mii de seturi cu aceste CD-uri le-am dăruit românilor din toată lumea. Ca membru în Parlamentul European, eu mă duc la Bruxelles şi la Strasbourg, la Baden-Baden sau la Frankfurt, la Offenburg sau Waterloo, unde mă cheamă românii, mei cu probleme de drept al muncii, litigii, necazuri. Niciodată nu mă deplasez fără 10-20 de CD-uri. Am împînzit lumea cu aceste comori de muzică românească. Trebuie să ştie toţi că nu a murit simţirea naţională şi, acolo, în pustietatea lor, unde s-au dus după o amărîtă de bucată de pîine românii să îşi ostoiască dorul în nopţile lungi de iarnă, mai ales într-un Occident cinic, care nu-ţi dă nici un pahar cu apă, să nu ne facem iluzii. Această muzică e un balsam de pus pe rană. Îl dau doamnei să asculte în maşină, sau acasă, la Chişinău. O să-i dăruiesc şi doctoratul meu în Istorie, tipărit sub titlul „Cartea de Aur“, unde scriu mult despre Basarabia. Să nu creadă cineva că generaţia noastră va părăsi suprafaţa pămîntului pînă nu facem Unirea! Să nu se iluzioneze cineva că uităm adevărata hartă a României! Nu întîmplător, în 1990, am creat o revistă care se numeşte chiar „România Mare“. Asta, deşi iniţial nu s-a dorit să mi se dea aprobare. Spuneau unii: „Domnule, îi supărăm pe ruşi“. Care ruşi, oameni buni? Ei nu se supără chiar aşa, cu una, cu două. Ruşii se supără pe slugi, nu pe oamenii demni. Ia să ne ţinem rangul nostru! Ia să spunem, clar, ce-am însemnat noi în Istorie, ce-am dăruit Umanităţii şi ce-i mai putem dărui! Eu sînt convins că vom face şi Unirea. În 1991, am fondat partidul cu acelaşi nume. Cînd am tipărit, în 2003, acest doctorat, am sugerat graficianului să redea pe copertă harta României Mari, cu Mîntuitorul deasupra ei. Aşa cum e statuia de la Rio de Janeiro. Există o statuie şi la estuarul Fluviului Tejo, în Lisabona. Pe aceasta din urmă am văzut-o. Aşa vreau să înalţ şi eu una, pe Tîmpa, în Braşov. Vreau să ridic o statuie de 40-50 de metri, cu o capelă la bază, unde să se oficieze cununii, să se facă slujbe de Crăciun, de Paşte. Românii au nevoie de aşa ceva. Nu eu am desenat coperta acestei cărţi, nu am talent la desen, dar am i-am cerut artistului plastic: România Mare, cu Mîntuitorul, în prim-plan, fiindcă numai Domnul din Cer ne va ajuta. Cînd l-am eliberat pe Ilie Ilaşcu din temniţa, ilegală, a unui regim nerecunoscut de nimeni, cel de la Tiraspol, am gîndit ca la şah. Apropo de şah: acum o lună a venit Gari Kasparov la Strasbourg, să susţină un simultan chiar în Parlamentul European. Mama m-a învăţat şi pe mine să joc şah. Ilie Ilaşcu era încă puşcărie. Eu nu-l văzusem la faţă, decît la televizor, săracul de el, atunci cînd zicea: „Vă iubesc, Popor Român!“. M-a impresionat. În anii ’93, ’94, ’95, se băgau unii în cuşcă, în mod simbolic, demonstrînd, pe străzile Bucureştilor, dar aşa ceva nu înmuia inima de fiare a acelor bolşevici. Şi atunci, împreună cu Leonida Lari, Dumnezeu s-o ierte - iată cît de timpuriu ni se prăpădesc poeţii, care ard ca nişte flăcări, ca nişte torţe -, am gîndit aşa: să-i dăm cetăţenia română fratelui Ilie, să-l primim în partid, ca membru, să-i oferim un judeţ bun, aproape de Basarabia lui natală, să-l facem senator şi apoi membru al Adunării Parlamentare a Consiliului Europei! Ne-au ieşit toate pasienţele, ca la şah. A nu se uita că el era încă în lanţuri. Atunci, am elaborat o Rezoluţie la Strasbourg, pe care a contrasemnat-o şi Dmitri Rogozin. Ce vă spune numele acesta? E mîna dreaptă a lui Putin în probleme de strategie şi geopolitică. Acea Rezoluţie a fost semnată de mai mulţi Lorzi englezi şi de numeroşi alţi colegi. Abia după aceea i-am scris lui Vladimir Putin: „Domnule preşedinte, îşi poate permite Rusia, în curs de democratizare, să tolereze deţinerea unui parlamentar european în temniţa unui regim ilegal, pe care nu îl recunoaşte nimeni?“. Ei, bine după două săptămîni, Ilie Ilaşcu a fost eliberat!
Stimaţi compatrioţi, ne-am adunat aici pentru cauza sfîntă a Basarabiei. Pe care panslavismul o pîndea de mult. În 1801, un sfetnic al Ţarului Pavel I, pe nume Rostopcin, propunea să o facă ostatică. Acest Rostopcin e cel care a dat foc Moscovei cînd a intrat Napoleon, în 1812. Toate se înlănţuiesc. În 1812 s-a vîndut Basarabia. Unde? La Hanul lui Manuc. Deschid o paranteză. Şoferul şi secretara mea ştiu că azi-noapte, pe la ora 3 şi ceva, cînd mă duceam spre casă, pe lîngă Dîmboviţa, le-am spus: „Ăsta-i Hanul lui Manuc, unde, în mai 1812, s-a vîndut Basarabia românească!“ Tot acolo avea să moară marele general Gheorghe Magheru, singur, sărac lipit, în 1880. Am scris multe despre cedarea ruşinoasă a Basarabiei. Acel Rostopcin i-a propus mişelia Ţarului Pavel I, tatăl viitorului ţar care ne-a furat Basarabia, Alexandru I, la început prieten şi apoi adversar al lui Napoleon. Contele Rostopcin l-a învăţat tehnica, l-a învăţat cum să fure Basarabia. Pavel I avea să moară, probabil otrăvit, în 1801, dar fiul său a moştenit din familie acea poftă hoţească. Şi cînd ne-a prins pe noi mai slabi, prin trădarea lui Moruzzi - care era dragoman al Înaltei Porţi, şi care a interceptat o corespondenţă a lui Napoleon cu Sultanul - am pierdut Basarabia. Dar nu definitiv.
Astăzi, aici, reînnodăm acest lanţ. Astăzi, aici, evocăm ziua de 27 martie 1918. Acel an fundamental al Unirii a început cu vestitorii primăverii. A început cu cei mai chinuiţi dintre români: basarabenii. Ei au plătit cel mai dramatic preţ pentru „mîndria de a fi român“. Dar Ziua deşteptării şi a unirii se apropie cu paşi repezi. Dacă nu vom reuşi să ne unim, din nou, ca în 1918 – atunci ne vom regăsi, împreună, în Europa Unită. Şi România Mare tot va prinde viaţă.
În încheiere, permiteţi-mi să citesc un poem închinat actului istoric de la 27 martie 1918, scris în 1982 şi publicat în antologia mea intitulată „Carte românească de învăţătură“.
BASARABIA, PĂMÎNT ROMÂNESC!
Ne-au dărîmat lăcaşele cu tunul
ne-au vînturat în cele patru zări
tribunii noştri, unul cîte unul
i-au răstignit în jug de lumînări
Procesiuni prin stepa asiată
familii smulse-n zori din aşternut
vechi pămînteni ce-au stăpînit odată
mînaţi de patul puştii şi de cnut
E sfîrtecată harta cu hangerul
un rîu secat ne minte în zadar
pămîntu-i rupt, dar oglindeşte cerul
adevărata piatră de hotar
Aici, prin vreme, totul îi acuză
nu-i mai îndură nimeni pe procleţi
nici clopotul, nici azima din spuză
nici bourul din stema cu peceţi
Şi-i mai acuză datina ce cîntă
la vicleim, la nunţi şi-ngropăciuni
iar peste toate, Limba noastră sfîntă,
icoană făcătoare de minuni
E graiul meu şi-al celor ce-or să vină
şi-al munţilor de oase ce nu tac
o pravilă de aur şi lumină
cu slove de mărimea unui veac
E Limba Romei tămăduitoare
în ea s-au poticnit duşmanii mei
din Căpriana lui Ştefan cel Mare
pîn’ la Hotin, Tighina şi Orhei
Aceasta-i ziua binecuvîntată
cînd Sfatul Ţării buciumă la stîni
psaltirile miros a judecată
şi moldovenii iar îşi spun români
E uvertura sacră a Unirii
e temelia casei unui neam
Îngenuncheaţi, au priceput şi zbirii
că româneşti sînt toate: rîu şi ram
Şi că minciuna n-are viaţă lungă
şi că din zorii lumii stăm aici
Sodoma şi Gomora să-i ajungă
pe toţi vrăjmaşii noştri venetici!
Trăiască Unirea cu Basarabia şi Bucovina!
Trăiască România Mare!
(Aplauze însufleţite)
CORNELIU VADIM TUDOR
(Discursul a fost rostit, liber, în ziua de 27 martie 2012, la Sala de Festivităţi a Primăriei Municipiului Piteşti, fiind transmis de mai multe posturi locale de Televiziune)
5 aprilie 2012
PROSTITUTIA POLITICA
Exact cînd consideram că dl. Sorin Frunzăverde, prim-vicepreşedinte al PDL, reprezintă culmea traseismului politic din România, prin dezertarea la amicii de „dreapta”, adică la PNL, un alt caz ne-a atras atenţia în mod deosebit, deşi nu a fost comentat de mass-media, din motive lesne de înţeles. În treacăt fie spus, noi, cei de la PRM, am susţinut întotdeauna că actuala lege electorală este o greşeală care afectează în profunzime existenţa democraţiei şi a statului de drept. Ne-am pronunţat împotriva traseismului politic şi găsisem şi soluţii pentru a-l descuraja. Dar, actualii demnitari nu-şi vor tăia niciodată craca de sub picioare şi vor lăsa mereu „loc de bună-ziua”, sub masca apărării „interesului naţional” şi a celor care i-au ales.
Pînă una, alta, ne-a atras atenţia nu un caz de traseism care a devenit o modă a şobolanilor ce părăsesc barca naufragiată, ci unul de prostituţie politică în toată regula. O blondină, trecută de mult de a doua „tinereţe”, ne sufocă zi de zi pe toate posturile de televiziune, dîndu-şi cu părerea de la problemele de natură social-economică la cele medicale sau de alcov. Nu-i dăm numele, pentru că nu facem reclamă gratis nimănui. Iniţial, am crezut că se plictiseşte acasă numărîndu-şi banii şi mai are, iată, timp să iasă şi în lume. După care am suspectat-o că doreşte să reintre în politică, folosind trambulina mass-media, care nu este de neglijat, mai ales în România, unde votul se acordă emoţional şi nicidecum în urma studierii atente a profilului şi carierei candidatului în cauză. Revenind, ce credeţi că afirma, nu demult, la B1 TV, năstruşnica doamnă? Cităm din memorie: „Aş vrea să candidez la o primărie, care partid mă vrea, poate să mă ia”. Motivul deciziei este şi mai halucinant: actualul primar din sectorul cu pricina nu s-a prea ostenit cu deszăpezirea. Ce ideologie, ce doctrină, ce program politic, ce interes pentru cetăţean? Acestea sînt doar vorbe, şi atît. Lejeritatea cu care politicienii noştri, unii foşti activişti comunişti, au devenit capitalişti convinşi nu ne mai surprinde. Aşa cum nu ne-a surprins alianţa PSD-PDL, sau actuala USL. Între noi fie vorba, dezertorii din PDL nu ne prea interesează, mai ales că unii pot fi adevăraţi „cai troieni“. Ceea ce deranjează, totuşi, este că USL îi primeşte cu braţele deschise, fără să-şi dea seama că astfel de decizii vor costa scump această alianţă, care este, şi aşa, contra naturii. Sau, probabil, sînt mai preţioase cohortele de primari fripturişti care, prin şantaj şi ameninţare, influenţează votul din mediul rural. Aşadar, toţi recunosc faptul că în România alegerile se fraudează direct sau indirect, iar personajele care ne conduc de 22 de ani nu numai că nu sînt inspirate de o doctrină politică, nu numai că nu au o viziune asupra destinului ţării şi al românilor, dar trăiesc doar cu obsesia acaparării de foloase şi privilegii, deseori necuvenite, şi a obţinerii celui mai nociv drog: Puterea. Căci, altfel, din ce motiv obositoarea persoană supermediatizată, împlinită material şi personal, şi-ar dori funcţia de primar, indiferent ce partid o „ofertează”? Oricum, exprimarea acestei dorinţe a fost complet nefericită. Chiar şi fetiţele de pe centură sînt mai selective cu potenţialii clienţi...
RUXANDRA LUNGU,
Preşedinta Organizaţiei de Femei România Mare
3 aprilie 2012
REFERENDUM NATIONAL
Fără să fi avut acordul Poporului Român, Regimurile Iliescu, Constantinescu şi Băsescu, împreună cu guvernele pe care le-au patronat, au trecut la: privatizări frauduloase; împrumuturi externe de peste 150 miliarde euro; înstrăinarea bogăţiilor naturale; pregătirea dezastrelor ecologice prin folosirea cianurii în minerit şi obţinerea gazelor de şist prin fracţionare hidraulică. Pentru aflarea adevărului şi stoparea Holocaustului împotriva românilor, Partidul România Mare propune organizarea unui Referendum Naţional, în ziua de 3 iunie a.c., înaintea alegerilor locale. Această consultare a populaţiei e perfect constituţională şi absolut necesară.
Partidul România Mare consideră că participanţii la Referendumul Naţional trebuie să răspundă, prin Da sau Nu, la următoarele întrebări:
1.Doriţi ca Guvernul să prezinte în Parlament bilanţul privatizărilor şi pe ce anume au fost cheltuite sumele obţinute?
2.Doriţi să fiţi informaţi de către Guvern şi Banca Naţională a României despre împrumuturile externe şi destinaţia lor?
3.Doriţi să fie reziliate toate contractele de privatizare, concesionare sau vînzare a resurselor naturale din România?
4.Doriţi să fie interzise folosirea cianurii în minerit şi extragerea gazelor de şist prin fracţionare hidraulică?
5.Doriţi să fie oprită expunerea populaţiei României la riscurile aditivilor alimentari cancerigeni?
6.Doriţi să fie stopată de Parlament expulzarea cetăţenilor români din România prin aşa-zisa modificare a Legii minelor?
7.Doriţi să fie interzise produsele etnobotanice pe teritoriul României?
8.Doriţi să fie judecaţi şi condamnaţi toţi cei vinovaţi de subminarea economiei naţionale, de jefuirea Poporului Român, de înrobitoarea îndatorare externă a României şi de Holocaustul împotriva românilor ?
Dr. CORNELIU VADIM TUDOR
Membru al Parlamentului European
Preşedintele Partidului România Mare
3 aprilie 2012, Bucureşti
Partidul România Mare consideră că participanţii la Referendumul Naţional trebuie să răspundă, prin Da sau Nu, la următoarele întrebări:
1.Doriţi ca Guvernul să prezinte în Parlament bilanţul privatizărilor şi pe ce anume au fost cheltuite sumele obţinute?
2.Doriţi să fiţi informaţi de către Guvern şi Banca Naţională a României despre împrumuturile externe şi destinaţia lor?
3.Doriţi să fie reziliate toate contractele de privatizare, concesionare sau vînzare a resurselor naturale din România?
4.Doriţi să fie interzise folosirea cianurii în minerit şi extragerea gazelor de şist prin fracţionare hidraulică?
5.Doriţi să fie oprită expunerea populaţiei României la riscurile aditivilor alimentari cancerigeni?
6.Doriţi să fie stopată de Parlament expulzarea cetăţenilor români din România prin aşa-zisa modificare a Legii minelor?
7.Doriţi să fie interzise produsele etnobotanice pe teritoriul României?
8.Doriţi să fie judecaţi şi condamnaţi toţi cei vinovaţi de subminarea economiei naţionale, de jefuirea Poporului Român, de înrobitoarea îndatorare externă a României şi de Holocaustul împotriva românilor ?
Dr. CORNELIU VADIM TUDOR
Membru al Parlamentului European
Preşedintele Partidului România Mare
3 aprilie 2012, Bucureşti
