ECHIPA DE PITICI A USL

Motto: „Dacă nema putirinţa, geaba chichirez gîlceava“ (zicală din epoca fanariotă, preluată de Anton Pann)

Este evident că USL nu are oameni. Asta, desigur, nu înseamnă că PDL a avut oameni. Dar atunci cînd îi acuzi, pe alţii, de incompetenţă şi amatorism, pretinzînd că tu, Opoziţie, ai o armată de oameni de valoare, pregătiţi, oricînd, să vină la Putere, aşteptările sînt pe măsură. Eu, unul, i-am criticat pe ciracii şi amazoanele lui Traian Băsescu de le-au mers fulgii. Repet ceea ce am spus în mai multe rînduri: eu şi PRM am dus greul luptei cu „echipajul" matrozului, suportînd cele mai dramatice consecinţe:

ne-au scos, prin fraudă, din Parlament; ne-au evacuat din sediul central, tot prin fraudă, cu acte mincinoase şi un desant de 140 de poliţişti (şantajaţi că vor fi concediaţi); ne-au tăiat orice sursă de finanţare, deşi în anul 2009 PRM a devenit membru al Parlamentului European, întrucît noi am candidat ca partid, nu ca independenţi - în vremea asta, organizaţia ilegală şi antieuropeană UDMR primea (şi încă primeşte) fonduri aproape nelimitate, atît de la Statul Român, cît şi de la Budapesta; am fost tîrît în instanţă, de, atenţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică (?!) a Parchetului General, unde nu mi s-au acceptat nici un martor, nici o probă; ani de zile; Băsescu s-a forţat să-mi retragă singura decoraţie românească pe care o aveam, Steaua României, pe care nici măcar nu mi-o decernase el; am fost interzis, total, la postul public de Televiziune, începînd din noiembrie 2008; împotriva mea au fost asmuţite nişte potăi de la CNSAS, care au furnizat „presei băsiste“ nişte falsuri ordinare împotriva mea etc. etc. Am rezistat eroic. Şi eu, şi PRM. Pentru că, aşa cum n-au avut putere asupra mea nici Ion Iliescu (cu slugile sale Virgil Măgureanu, Viorel Hrebenciuc, Dumitru Iliescu, Rodica Stănoiu), care mi-a ridicat imunitatea parlamentară de două ori; aşa cum n-a avut putere nici Emil Constantinescu (cu slugile sale Valeriu Stoica, Sorin Moisescu, Dorin Marian, Gavril Dejeu) care mi-a ridicat imunitatea parlamentară o dată - tot astfel n-a avut putere nici Traian Băsescu (care s-a servit de Vasile Blaga, Adriean Videanu, L.C. Kövesi, Radu Timofte). Unde sînt, astăzi, toţi aceştia? Nu mai sînt nicăieri. Sau, mai bine spus, sînt, dar nu unde ar vrea ei: unii în pămînt, alţii la pensie, cei mai mulţi fiind în conul de umbră al dispreţului public. Ce forţă m-a apărat pe mine de prigoana unui aparat infernal? Bunul Dumnezeu. Care ştia bine că în toată lupta asta neîncetată nu m-a mînat nici un interes personal. „Cine cade pentru dreptate, se ridică repede“ - scria un înţelept al Antichităţii. Am fost şi am rămas un om liber ca pasărea cerului. Fiindcă omul nu poate zbura ca pasărea, aşa e, dar poate fi liber ca ea. Şi curat.

Iată de ce preţuiesc libertatea cu mult mai mult decît ceea ce unii numesc democraţie - care democraţie te poate sili, uneori, să te comporţi ca un component al unei turme (aşa cum se votează, de multe ori, în toate Parlamentele lumii, inclusiv în Parlamentul European), unde eu sînt independent, adică liber).

Astăzi, asist la războiul dintre două bande. Ar trebui să mă bucur, pentru că îi văd pe duşmanii mei că se sfîşie între ei. Eu sînt, însă, un altfel de om. Am mers cu maşina prin ţară şi am văzut cîmpiile arse: porumbul e carbonizat, floarea-soarelui parcă e un ciorchine de afine, dar uscate, fără sevă. „Seceta a ucis orice boare de vînt/ Soarele s-a topit şi a curs pe pămînt./ A rămas cerul fierbinte şi gol./ Ciuturile scot din fîntînă nămol" (citat din memorie). Bandele astea se bat la căpătîiul unei ţări muribunde, pe moştenire. Adică pe prada care a mai rămas. Şi mă doare sufletul. Da, sînt patriot român pînă în cea mai adîncă fibră a fiinţei mele. Asistăm la o veritabilă crimă. Indiferent cît rău a făcut acestei ţări, Băsescu a fost înlăturat ilegal. Indiferent cît de mult îl urăşte lumea, el trebuia debarcat cu Legea în mînă, pentru a nu exista nici o fisură, nici o posibilitate de a fi contestată schimbarea, „Dacă primul nasture al unei haine e încheiat strîmb, toată haina va sta strîmb“ - scria Goethe. Au venit la Putere doi uzurpatori. Ce-au avut de suferit Crin Antonescu şi Victor Ponta din pricina lui Traian Băsescu? Nimic, dimpotrivă, au fost tovarăşi de drum: Crin Antonescu şi Traian Băsescu au făcut parte, ca miniştri, din aceleaşi 3 guverne ale Ţapului Emil (Victor Ciorbea, Radu Vasile, Mugur Isărescu) iar Victor Ponta a jurat, ca ministru, credinţă în faţa aceluiaşi Traian Băsescu. Astăzi, ei dau ochii peste cap şi pozează în victime. Vorbind în numele poporului, pe care, în fond, partidele lor (PNL şi PSD) l-au nenorocit. Nişte sforari din umbră au dat cu puţină spoială, dar bidineaua e prea veche şi n-a putut ascunde vechea zugrăveală, aşa că în spatele lui Mireille Mathieu se zăresc Dinu Patriciu (putred de bogat, din bani de furat), Relu Fenechiu, Radu Stroe, Varujan Vosganian, Puiu Haşotti - iar din spatele Mongoloidului scot capul Viorel Hrebenciuc, Liviu Dragnea, Marian Oprişan şi matusalemicul Ion Iliescu. Nu mai pomenesc de teroristul Dan Voiculescu, care le-a pus capac la toţi. Aşa-zişii oameni noi cu care vin cele două echipe au făcut o ţară întreagă să rîdă. Mona Pivniceru e o ciumăfaie urîtă-n draci, cu un insuportabil accent de Tiraspol şi apucături bachice, care o fac să miroasă a pivniţă, de la cramele Cricova, başca faptul că e acuzată de presă că a trăit (sau încă trăieşte) cu Mihai Vlaslov; o astfel de caricatură să ajungă ministrul Justiţiei? Poate în filmele de desene animate. Titus Corlăţean n-a făcut mulţi purici pe fotoliul de ministru al Justiţiei şi a pîndit momentul cînd s-a eliberat acela de ministru de Externe, aşa că ţuşt! - dintr-un salt s-a şi cocoţat, că doar şi-a dorit atîta (vorba lui Andrei Marga) să fie el urmaşul lui Titulescu, nu Ponta. Ceilalţi oameni cu care defilează PSD şi PNL sînt la fel de caraghioşi, n-au nici un fel de autoritate, comportîndu-se ca nişte aplaudaci. În faţa a doi răzgîndaci: unul a promis că-şi dă demisia (dar s-a răzgîndit), celălalt a anunţat că va face un mini-referendum (dar s-a răzgîndit microcefalul, poate, totuşi, îi iese de un mini-kiki-car, sau mini-bar).

Eu zic, de ani de zile, că România e neguvernată. Astăzi, mai mult ca oricînd. Există un singur om de valoare care scoate capul, din cînd în cînd, din massa asta fără identitate: Florin Georgescu. A fost cel mai bun om al Echipei Văcăroiu, pe care, în perioada 1992-1995, eu şi PRM am sprijinit-o dezinteresat. El e un profesionist. Are altă şcoală. Dar, vorba aia, cu o floare nu se face primăvară...

CORNELIU VADIM TUDOR

7 august 2012, Bran