Astăzi, 16 mai, comemorăm 200 de ani de la răpirea Basarabiei de către ruşi

Se împlinesc două secole de la semnarea Păcii de la Bucureşti, din 16 mai 1812, între Imperiul Rus şi Imperiul Otoman, care a marcat încheierea conflictului început în 1806, dar a şi condus la un deznodămînt tragic pentru români: pierderea a încă unei părţi a Moldovei, cea dintre Prut şi Nistru, după cea a Bucovinei, din 1774. Sfîrtecarea a Moldovei de către Imperiul Ţarist a fost un act criminal, fraudulos, cu încălcarea tratatelor în vigoare şi a dreptului internaţional din epocă, întrucît Moldova nu era provincie turcă. Avînd statut de suzeranitate în raport cu Imperiul Otoman, însemna că acesta nu avea dreptul să anexeze sau să ocupe Moldova, cu atît mai puţin Imperiul Rus.

Noua stăpînă a intervenit abuziv în viaţa populaţiei din teritoriile cedate. Însuşi ţarul, în 1826, ajunge la Chişinău, care devenise capitala provinciei, pentru a da guvernatorului drept de viaţă şi de moarte asupra supuşilor.

A fost un an blestemat 1812. Basarabia a fost luată de către ruşi în înţelegere cu turcii, cu acordul altor imperii. În ziua de 16 mai 1812, prin semnarea Tratatului de la Bucureşti, la Hanul lui Manuc, loc deocheat în acea vreme, Rusia a desprins Basarabia de vechea Moldovă. Provincia românească a urcat pe Golgota Istoriei. A jucat de multe ori rolul monedei de schimb. Raza de speranţă din 1918 a fost de scurtă durată. Imperiile Secolului XX au predat Uniunii Sovietice tragicul pămînt românesc.

La Est de Prut, abordările semnificaţiei anului 1812 au început să fie amendate, în special, după proclamarea independenţei Republicii Moldova, cînd a fost realizat un şir de investigaţii ştiinţifice, în care sînt cercetate, din perspectiva adevărului istoric, multiplele aspecte militare, politice, diplomatice, juridice, sociale, demografice ale situaţiei Moldovei în sistemul relaţiilor internaţionale la începutul Secolului al XIX-lea, raptul Basarabiei, fiind reevaluate şi reconsiderate urmările acestui act în destinul zbuciumat al Istoriei noastre.

Fără o analiză ştiinţifică profundă şi nepărtinitoare a dimensiunii actului politic şi militar din 1812 şi a consecinţelor acestuia va fi dificil, dacă nu chiar imposibil, a înţelege şi a judeca la justa valoare semnificaţia evenimentelor istorico-politice ulterioare din 1918, 1940 şi 1991, a aprecia locul şi rolul lor în evoluţia Poporului Român.

Sursa:
Ziarul Tricolorul