Astăzi e Ziua Naţională a Israelului

Israelul aniversează proclamarea independenţei, la 14 mai 1948. În urma adoptării planului de împărţire a Palestinei din 1947 al Organizaţiei Naţiunilor Unite, pe data de 14 mai 1948, o dată cu expirarea Mandatului britanic pentru Palestina, David Ben-Gurion, preşedintele Organizaţiei Sioniste şi al Agenţiei Evreieşti pentru Palestina, a proclamat independenţa Statului Israel, în cadrul liniilor de împărţire teritorială cuprinse în decizia ONU.

Liga Arabă şi organizaţiile palestiniene au respins atît decizia ONU de împărţire, cît şi proclamarea unilaterală a independenţei Israelului. Şase state arabe au declanşat, cu războiul arabo-israelian din 1948, interminabilul conflict arabo-israelian. Ca urmare a rezultatelor războiului arabo-israelian din 1948-1949, teritoriul care ar fi trebuit, după hotărîrea ONU (neacceptată de partea arabă), să revină unui stat arab palestinean a fost, în cele din urmă, împărţit între Israel şi două state arabe beligerante, Transiordania şi Egiptul. În urma acordurilor de armistiţiu încheiate după Războiului de Şase Zile, din iunie 1967, părţi din teritoriile ocupate în acest conflict de către Israel - Ierusalimul de Est, inclusiv Oraşul vechi, Cisiordania, Peninsula Sinai, Fîşia Gaza şi Înălţimile Golan - au intrat sub controlul Israelului. Peninsula Sinai a fost retrocedată Egiptului în urma unui Tratat de Pace, dar celelalte graniţe încă nu au fost definite. Multe state consideră linia de încetare a focului din 1949 (armistiţiul din 1949), aşa-numita „Linie verde”, ca o graniţă temporară a Israelului, iar teritoriile ocupa.te de acesta în cursul războiului din iunie 1967 ca „teritoriile ocupate”.

Populaţia ţării, care include toţi cetăţenii sau resortisanţii, dar nu muncitorii străini, în interiorul Israelului în sine şi în aşezările israeliene din „teritoriile ocupate”, a fost estimată, în iunie 2011, la 7.751.000 milioane de oameni, dintre care 5.818.200 sînt evrei. Cetăţenii arabi, al doilea grup etnic ca mărime, include atît musulmani, cît şi creştini. Alte minorităţi sînt druzi, cerchezi şi samariteni. La sfîrşitul anului 2005, 93% din populaţia arabă din Ierusalimul de Est a căpătat statut de rezidenţă permanentă, 5% avînd cetăţenie israeliană. În Înălţimile Golan, druzii au dreptul să aleagă între cetăţenia israeliană şi cea siriană.

O dată cu felicitările sincere adresate poporului israelian de Ziua Naţională, ne exprimăm speranţa că această ţară va fi un factor de pace şi stabilitate în Orientul Mijlociu şi în întreaga lume.

Sursa:
Ziarul Tricolorul