UN AN DE GUVERNARE USL

Împlinirea unui an de la preluarea guvernării de către USL, ar trebui să fie un prilej pentru această alianţă de a evidenţia unele progrese faţă de conducerea anterioară, asigurată de către PDL. Presupun că nu se va întâmpla acest lucru, deoarece, în guvernarea de până acum a USL, predomină aspectele negative, cele pozitive fiind greu de sesizat. Din 7 mai 2012, până în prezent, nu s-a produs o îmbunătăţire a traiului de zi cu zi a fiecăruia dintre noi. Ca un făcut, de câţiva ani buni, guvernele îşi predau ştafeta neputinţei. Cel aflat în exerciţiu se dovedeşte a fi mai incapabil decât cel anterior. Se merge din rău înspre mai rău, indiferent cum se numesc partidele aflate la Putere. Avem parte doar de dezamăgiri, de promisiuni neonorate. Poate că este vorba de un destin implacabil al românilor. Nu degeaba la noi a apărut proverbul: „ Schimbarea şefilor, bucuria proştilor”. Asta nu înseamnă că şefii nu trebuie schimbaţi, din moment ce discutăm de existenţa unei democraţii în România. Problema e că am avut, cu ocazia alegerilor, prea multe duminici ale orbului. La alegerile de anul trecut, din 9 decembrie, a fost o concentrare prea mare de voturi spre USL. Electoratul nu s-a gândit că este nevoie şi de existenţa unei opoziţii puternice în Parlament, în care, în mod obligatoriu ar fi trebuit să fie inclus şi PRM. Aceasta cu atât mai mult cu cât PRM, cât timp a fost partid parlamentar şi-a făcut datoria cu predilecţie în cazul problemelor de interes naţional. Oricare cârcotaş va trebui să accepte acest lucru, verificând în mod imparţial arhiva Senatului, respectiv a Camerei Deputaţilor, accesibile foarte uşor pe internet.
Revenind la Guvernarea USL, nu insistăm asupra faptului că: 1) alimentele au devenit mai scumpe, respectiv cu 12% pentru lactate, cu 40% pentru legume, cu 5% pentru fructe, cu 40% pentru pâine, sau 82% pentru cartofi; 2) salariul mediu net al românilor, de 1553 lei, a rămas la nivelul celui din timpul guvernării PDL, deşi inflaţia a crescut; 3)n-au luat nici o măsură pentru sprijinirea mediului de afaceri, pentru a stimula creşterea economiei; 4) nimic din ce au promis în campania electorală n-a fost îndeplinit, respectiv reducerea TVA la produsele alimentare, scăderea cu 5% a CAS, sau creşterea punctului de pensie la 45% din salariul mediu brut pe economie; 5) au scumpit energia electrică dar şi gazele naturale, care, la vecinii noştri, bulgarii şi ungurii, s-au ieftinit; 6) au fost introduse noi taxe şi impozite, cum ar fi cele aplicate agricultorilor ca persoane fizice ( de exemplu albinăritul, îndeletnicire milenară, n-a fost impozitat niciodată, nici pe vremea comuniştilor ); 7) taxele şi impozitele existente au fost mărite în mod excesiv.
Nu abordăm mai în detaliu aceste aspecte deoarece conştientizăm faptul că actualii guvernanţi au fost constrânşi de FMI să joace aşa cum li se cântă. Precizăm totuşi că se puteau colecta mai mulţi bani la bugetul de stat şi prin alte metode, fără să fie afectate veniturile populaţiei care, în număr foarte mare trăieşte în condiţii de sărăcie. Citez din ziarul Realitatea, varianta electronică din 17 octombrie 2012 : „În România, aproape 8,9 milioane de oameni trăiesc sub pragul sărăciei. Adică peste 46% din totalul populaţiei de 19 milioane de locuitori, conform ultimului recensământ. Este cel mai mare procent din Uniunea Europeană, unde media sărăciei, raportată la populaţie, se situează la jumătate faţă de România, adică la 23%. Aşa se face că România a depăşit până şi Bulgaria, aflată în anul 2011 pe ultimul loc, cu puţin peste 40%. Clasamentul celor mai sărace ţări din Uniunea Europeană este completat de Letonia şi Lituania cu peste 34%. La polul opus se află Cehia, Suedia şi Olanda unde sărăcia abia atinge 15% din populaţie. Potrivit Uniunii Europene, o persoană este considerată ca fiind săracă dacă are un venit disponibil sub 60% din venitul mediu net lunar naţional care în România, conform INS este 884 lei. Asta înseamnă că pragul de sărăcie este de 530 de lei pe lună. De aici rezultă că aproape 9 milioane de români trăiesc cu puţin peste 117 euro pe lună”.
După cum s-a putut constata, au fost menţionate doar în treacăt unele minusuri din guvernarea USL. Aceasta din dorinţa de a aloca mai mult timp principalului motiv de îngrijorare al românilor: lipsa locurilor de muncă. Sondajele de opinie sunt deosebit de concludente în acest sens. Aproximativ 60% dintre repondenţi consideră că şi în acest an principala prioritate ar trebui să fie creerea de noi locuri de muncă. Un procent mai mare, de 70%, consideră că la ora actuală este foarte greu să găseşti o slujbă. Conform ultimei raportări, în România şomajul este de de aproximativ 6%, fiind afectaţi în special tinerii şi persoanele cu vârsta de peste 50 de ani. Bineînţeles la determinarea acestui procentaj se iau în considerare numai persoanele care au beneficiat de ajutor de şomaj şi nu şi-au mai găsit de lucru. În realitate, numărul celor fără slujbă este mult mai mare. Dacă cei aflaţi la Putere reuşesc să-şi rezolve neamurile şi apropiaţii politici prin angajări la stat, de preferat cu salarii foarte mari, de ce să-şi mai bată capul cu oamenii de rând, chiar dacă unele prevederi din constituţie îi obligă să aibă o altă atitudine? Le oferim soluţia pe tavă, numai să aibă curajul s-o pună în aplicare: renunţarea la impozitare în cazul tinerilor până la 30 de ani, care sunt afectaţi de şomaj cu un procentaj de peste 20% şi a persoanelor cu vârsta mai mare de 55 de ani, care sunt afectaţi de şomaj cu un procentaj de aproximativ 15%. Concomitent s-ar produce şi o relansare a activităţii economice, tentaţia unei cheltuieli mai reduse cu forţa de muncă impulsionându-i pe întreprinzători să facă investiţii noi. Minusurile la bugetul de stat care apar prin neplata impozitelor în cazul categoriilor de vârstă amintite anterior se pot compensa prin: 1) adoptarea unei legi conform căreia în sectorul de stat, pe toată durata crizei economice să nu existe salarii mai mari decât al preşedintelui ţării; 2) dacă măsura anterioră se consideră a nu fi stimulativă pentru anumite sectoare, se poate creşte impozitarea până la 40% în cazul salariilor de peste 1.000 de euro; 3) reducerea drastică a cheltielilor materiale ale instituţiilor de stat ( este vorba de cheltuieli cu bunuri şi servicii care în multe situaţii nu sunt absolut necesare ); 4) alinierea la preţurile din UE în ce priveşte lucrările de anvergură ( de exemplu un kilometru de autostradă să nu mai coste de 5 ori mai mult decât în UE ), etc.
Dacă tot se vorbeşte de austeritate, în cazul persoanelor fizice, aceasta ar trebui să fie resimţită gradual, de sus în jos, în funcţie de venituri. Recomandabil ar fi ca sărăcii, chiar dacă sunt numeroşi, să nu mai fie împovăraţi suplimentar. Oricum trăiesc într-o austeritate permanentă datorită veniturilor mici de care dispun.
Închei, citându-l pe Crin Antonescu, preşedintele PNL care a declarat la o emisiune televizată: „ este încă neclar ce vrea să facă guvernarea”. Dată fiind această confuzie poate că prin sugestiile noastre am reuşit să-i luminăm.

( Discurs rostit la întrunirea PRM-iştilor timişoreni de sâmbătă 27 aprilie 2013 )

ING. LUDOVIC MARDARI
FOST DEPUTAT PRM DE TIMIŞ