NIVELUL DE TRAI AL ROMÂNILOR ÎN CONDIŢIILE GUVERNĂRII USL

Răsfoind Legea fundamentală, Constituţia, găsim două articole care se referă la nivelul de trai: articolul 47 şi articolul 41. Primul, spune la aliniatul (1) : „statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent”. Cel de-al doilea, tot la aliniatul (1) spune: „dreptul la muncă nu poate fi îngrădit”. Ei bine, ambele articole sunt încălcate fără nici un fel de jenă de Guvernul USL. Cei care sunt tentaţi să spună că ar trebui să acordăm USL-ului o perioadă de măcar câteva luni pentru a se ocupa în linişte de treburile ţării, nu au dreptate din două motive: în primul rând să nu uităm că USL-ul se află la guvernare din aprilie 2012; în al doilea rând dacă Guvernul, prin ce face sau anunţă că va face, atentează la traiul zilnic al fiecăruia dintre noi, nu văd de ce n-am reacţiona măcar prin exercitarea unui drept înscris în Constituţie: libertatea de exprimare.
În opoziţie, USL a criticat, pe bună dreptate, tot ce-a făcut rău PDL-ul, lăsând impresia că dacă ar ajunge la Putere ar proceda altfel, în sens pozitiv. Practic, în mod indirect, electoratul a fost amăgit, indus în eroare. Pe de altă parte, în campania electorală, au fost făcute promisiuni cu acelaşi scop de a păcăli pe cei mulţi şi creduli.
Una dintre promisiunile neonorate este reducerea cu 5% a impozitării forţei de muncă. Ar fi fost o modalitate de a stimula angajatorii să creeze noi locuri de muncă, astfel încât românii, în special cei tineri să nu mai meargă în număr atât de mare să-şi câştige existenţa în străinătate. Nu poate fi tristeţe mai mare pentru părinţi decât să constate că fiii şi fiicele lor, uneori după foarte mulţi ani de studii, nu-şi pot găsi un loc de muncă în ţară. Revenind la articolul 41 din Constituţie, este justificată întrebarea: ce face statul român ca dreptul la muncă să nu fie îngrădit? Deşi se preconizează în acest an ca şomajul să ajungă la 12%, Guvernul nu face nimic pentru a preveni un astfel de dezastru. Dimpotrivă vrea să introducă impozitul forfetar pe care l-au criticat când au fost în opoziţie.
Reducerea TVA la alimentele de bază a rămas doar o utopie. Chiar dacă nu s-a materializat, promisiunea exprimată în campania electorală şi-a atins scopul: un număr mai mare de voturi pentru USL.
Impozitarea marilor averi a fost complet uitată după câştigarea alegerilor. De ce oare? Răspunsul este simplu: marile averi se află şi la USL-işti.
Impozitarea proporţională a salariilor a fost abandonată. Se vorbea de impozitarea cu 8% a salariilor mici şi cu 40% a salariilor mari. De ce nu s-a pus în aplicare? Răspunsul este la fel de simplu: salariile mari sunt încasate şi de USL-işti.
De asemenea, a existat promisiunea că resursele naturale ale ţării se vor vinde mai scump, că vor creşte redevenţele la petrol, gaze, etc, care, în prezent, sunt de 5 ori mai mici decât cele practicate în Europa. Iată că şi acest angajament a rămas în stadiul de poveste. Este mai simplu să fie jupuiţi românii pentru a colecta sume mai mari la buget, sume atât de necesare în acest an când trebuie returnate credite în valoare de 6-7 miliarde de euro.
S-a vorbit de reducerea numărului de parlamentari şi s-a produs exact contrariul, ajungându-se la un număr atât de mare că nu-i mai încape Casa Poporului, rezultând şi cheltuieli pe măsură.
După câştigarea alegerilor, în loc de materializarea promisiunilor, aşa cum se obişnuieşte în ţările cu tradiţie democratică, USL ne-a oferit exact contrariul, depăşind PDL în ce priveşte adoptarea unor măsuri nepopulare, care afectează, în special, pe cei mulţi, cu venituri mici.
Iată tabloul relizărilor USL din acest an: preţul energiei electrice va creşte cu 16%; preţul gazelor naturale va creşte cu 17% pentru firme, şi cu 11% pentru populaţie; preţul carburanţilor va depăşi 7 lei/litru; preţurile alimentelor se estimează că vor creşte cu 5%. Adăogaţi şi creşterea taxelor şi impozitelor cu 16,5%, precum şi apariţia de impozite noi în cazul agricultorilor, persoane fizice. Aceştia din urmă vor primi o lovitură năprasnică. Indiferent dacă obţin producţie sau nu, dacă reuşesc s-o valorifice, trebuie să plătească impozit pe teren, impozit pe producţia vegetală, impozit pe capul de animal, sau impozit pe familia de albine. Şomerii din oraşe s-au mutat la sat cu speranţa că-şi vor putea asigura traiul zilnic. La ţară se află acum 47% din populaţia ţării. Iată că i-a ajuns şi acolo „binefacerile” incompetenţilor care se află la conducerea ţării de peste 20 de ani.
Este inadmisibil ca unele preţuri să fie mai mari în România decât în alte ţări din UE deşi salariile noastre sunt mult mai mici. În cazul energiei electrice, a gazelor naturale şi a carburanţilor, care în mare parte nu le importăm, este chiar de neînţeles de ce s-a ajuns la preţuri atât de mari.
Rămâne de văzut cât vom fi în stare să mai suportăm. Poate că vom fi nevoiţi să urmăm exemplul vecinilor noştri din sud, al bulgarilor.

ING. LUDOVIC MARDARI
FOST DEPUTAT PRM DE TIMIŞ
(Discurs rostit la întrunirea PRM-iştilor timişoreni din 24 februarie 2013)