Un student care a sfidat regimul: Eroul necantat din Izvoarele

In timpul alegerilor parlamentare din 19 noiembrie 1946, abuzurile si fraudele orchestrate de comunisti s-au tinut in lant. Nemultumiti, un numar mare de sateni din Izvoarele reclama furtul electoral din propria obste. Printre ei se afla si tanarul student Traian Marinescu.

Inca dinainte totul fusese planificat. Prefectul judetului Dambovita si totodata seful organizatiei de partid Dambovita, Gogu Popescu, a cerut ca in ziua alegerilor urnele sa fie umplute numai cu voturile date in favoarea Blocului Partidelor Democratice si daca era nevoie sa fie introduse si buletine false pentru a inclina balanta in favoarea aliantei de stanga.

Un vot cuprins de flacari

Insa, nu a durat mult pana cand zvonurile legate de aceasta marsavie au agitat spiritele printre locuitorii din Izvoarele. Un numar de oameni ingrijorati s-au adunat si decid sa se indrepte spre sectia de votare, Traian Marinescu, inscris la Academia Comerciala din Bucuresti si membru al partidului taranist, facand si el parte din acest grup.

Au intrat cu forta in sectia de votare si i-au surprins pe oamenii comunistilor cum introduceau pe ascuns, intr-o camera laturalnica, buletine de vot false. Maniat peste masura, tanarul si-a facut loc, a luat pe sus urnele si le-a aruncat afara, iar apoi le-a dat foc.

Haituit de Securitate

La auzul acestei vesti, prefectul l-a dat in urmarire pe Marinescu, fapta tanarului facandu-l sa para un incompetent in ochii fruntasilor comunisti. Imprejurarile l-au fortat sa repete alegerile, lucru unic in tara, mai ales ca primele rezultate nu le-au inclus si pe cele din satul Izvoarele.

Lovitura de imagine a fost una zguduitoare, deoarece pentru un regim care isi aroga legimitatea deplina, razmerita satenilor si arderea simbolica a urnelor de catre Marinescu a dezvaluit cat de firava era de fapt autoritatea comunista.

In acest fel au fost aduse in lumina si unele dintre practicile maloneste prin care fortele prosovietice si comuniste din tara incercau sa ajunga la conducere, episodul Izvoarele, precum si multe alte instante asemanatoare dovedind cat de viciat a fost procesul electoral din acel an.

In miscarea de rezistenta a colonelului Arsenescu

Cu mare greutate, Marinescu a reusit sa ramana ascuns pana in vara lui 1948, fiind haituit fara incetare. Sleit de anii de pribegie, ii cere intr-un final ajutor unchiului sau, preotul comunei muscelene Stoenesti, Gheorghe Cotenescu.

In acest fel ii este inlesnita intrarea in miscarea de rezistenta a colonelului Arsenescu, care il tine la adapost pentru un timp. Insa, dupa cateva luni dorul de casa il copleseste pe deplin pe tanar si face un numar de vizite inoportune parintilor sai, de care agentii Securitatii afla datorita informatorilor din sat.

Drept urmare, in casa vecina cu cea a familiei Marinescu este instalata o echipa operativa, care trebuia acum doar sa astepte intoarcerea urmaritului.

In luna martie a anului 1949 tanarul intra iarasi in sat avand grija sa nu fie vazut. Stia ca nu mai putea avea incredere in nimeni, orice cunoscut putand sa se dovedeasca un tradator.

Prins dupa un schimb de focuri

In ciuda precautiilor sale, odata ajuns in casa parintilor, afla ca tocmai intrase intr-o capcana si ca trebuie sa plece de indata, in orice moment securistii putand intra peste ei. Intr-adevar, fusese vazut cand se strecurase, iar ei erau pe punctul de a iesi din casa invecinata pentru a-l aresta.

Insa, tanarul iese inaintea lor in fuga si ii provoaca. Gloantele trase de el gauresc peretii si tintuiesc agentii speriati la podea.

Nici nu au putut sa se dezmeticeasca bine, cand Marinescu scoate o grenada si incearca sa o arunce inauntru. Insa, grenada se loveste de cadrul geamului si ii vine inapoi. O ia si o arunca din nou, dar exploadeaza spulberandu-i mana.

Ranit si fara de scapare, se adaposteste pentru ultima oara sub acoperisul casei in care a crescut. In urma lui vin degraba securistii, care se vad nevoiti sa sparga usa.

Cu ultimele sale puteri, Marinescu il loveste in plin pe unul din ei in clipa in care dau buzna. Este imobilizat in scurt timp si luat de acestia in arest.

In temnitele Securitatii, este batut crunt si torturat fara mila in timpul interogatoriilor capitanului Carnu, pentru zile in sir, pana cand fiecare frantura de informatie pe care o avea cu privire la miscarea de rezistenta a colonelului Arsenescu a fost stoarsa din el.

Executat la marginea satului

In timp ce inca isi astepta sentinta, dupa luni petrecute in detentie, capitanul Carnu decide sa deraieze procesul judiciar si sa faca din Marinescu o pilda pentru toti cei care ar avea ganduri de razvratire.

Pe data de 4 februarie 1950, este luat din celula sa si urcat intr-o masina. Fara sa stie, urma sa fie ultimul sau drum.

Pe parcurs isi da seama ca securistii il duc inspre satul natal si intelege ceea ce aveau planuit pentru el. Intr-adevar, temerile sale se adeveresc cand masina opreste la marginea satului Izvoarele.

La cateva clipe dupa ce a fost scos din masina simte lama rece a cutitului cum ii strapunge pantecele. A fost injunghiat si lasat sa se chinuie. In cele din urma ii este curmata suferinta, fiind impuscat in piept.

Timp de doua zile cadavrul sau a ramas in vazul tuturor, neclintit, familia sa fiind impiedicata sa il ingroape. Si in timpul noptii a fost pazit ca nu cumva la adapostul intunericului rudele si apropiatii sa vina si sa il ia.

Dupa ce au considerat ca a fost indeajuns, au permis familiei sa ii ia trupul si l-au inmormantat crestineste, iar in locul in care si-a dat ultima suflare a fost ridicata o cruce.

Soarta tragica a lui Traian Marinescu a vrut sa insemne atunci o amenintare foarte clara adresata tuturor celor care ar fi vrut sa se ridice impotriva regimului, dar astazi, aceleasi haine strapunse de gloante si patate de sange sunt expuse in cadrul muzeului Inchisorii Sighet ca o amintire a terorii comuniste la care a fost supus poporul roman in acei ani negri si fara de speranta.

Sursa:

http://www.ziare.com/cultura/documentar/un-student-care-a-sfidat-regimul-eroul-necantat-din-izvoarele-documentar-1169597