Discursul sustinut de dr. Livius Tirnea la Conferinta Judeteana

Discursul sustinut de dr. Livius Tirnea, discurs presarat cu citate din cuvantari ale presedintelui PRM Corneliu Vadim Tudor, a tinut audienta cu sufletul la gura:

Bună ziua şi bine aţi venit la Conferinţa Judeţeană a PRM Timiş.

Pentru cei care încă nu mă cunosc, vreau să le spun din start că sunt un idealist şi un visător, exact ca preşedintele partidului nostru, Corneliu Vadim Tudor, om pentru care am făcut în urmă cu aproape un an pasul hotarâtor de-a intra în politică şi de-a mă implica activ în opera de Înviere a Neamului Românesc. De ce spun că sunt un visător ? Pentru că, asemenea fiecărui român adevărat, indiferent de apartenenţa lui politică, visez la Idealurile pe care Partidul România Mare şi le-a asumat, încă de la înfiinţarea lui şi anume Refacerea României Mari în graniţele din perioada interbelică (indiscutabil cea mai prosperă perioadă pentru Poporul Român din toate punctele de vedere), precum  şi recuperarea tezaurului furat de ruşi, tezaur evaluat la cca. 40 de miliarde de dolari. Dar parcă mai în siguranţă stă la ruşi, decât să fi încăput pe mâna comuniştilor de ieri, PDL-iştilor sau PSD-iştilor de azi, care toţi sunt făcuţi din acelaşi aluat şi care vor deveni mai devreme sau mai târziu “Jilaviştii” de mâine pentru starea în care au adus România după cca. 60 de ani în care au prigonit Poporul Român, dar în aceeaşi măsură şi pe Dumnezeu. În sfârşit, am intrat în Partidul România Mare pentru că e partidul cu cel mai frumos nume, cu cel mai frumos steag, cu cel mai frumos însemn (Vulturul Cruciat – însemnul Basarabilor şi al Brâncovenilor), cu cel mai nobil ideal şi cu cea mai profundă implicare creştină. Pentru toate acestea, am devenit simpatizant al partidului şi al preşedintelui şi fondatorului acestuia în urmă cu cca. 10 ani, când am participat la o conferinţă de presă susţinută de Corneliu Vadim Tudor şi când, am fost luat în evidenţa simpatizanţilor de către doamna deputat pe atunci Mitzura Arghezi, cu care de atunci şi până acum am păstrat o relaţie aproape familială aş putea spune.

Înainte de a deveni simpatizant al Partidului România Mare, eram şi eu un tânăr cu “gena naţionalismului” inactivată, mânat de dorinţa de-a mă realiza profesional ca medic în Occident (exact ca majoritatea tinerilor din ziua de azi, la care le simt “pulsul” pentru că îi am ca studenţi, câteva sute de tineri anual, pe care nu pot să-i condamn pentru că parcă mă văd pe mine cel de odinioară). Eu însă am avut în acele vremuri de răspântie o şansă, pe care trebuie şi eu, la rândul meu să le-o ofer tinerilor români cu care intru în contact direct sau prin intermediul mass-media. Acea şansă, acel “trigger” care mi-a activat “gena naţionalismului” de care vorbeam ceva mai devreme poartă un nume: CORNELIU VADIM TUDOR.

 

”Aud, văd şi simt o vânzoleală nebună în jurul meu. Un furnicar de oameni fără nici un ideal, fără conştiinţa identităţii de sine, fără comunicare cu Dumnezeu se zvârcoleşte non-stop, aleargă, se consumă, se distrează cu un efort de maimuţăreală de-a dreptul jenant. Uneori, când caut vreo emisiune de ştiri sau de muzică clasică pe vreun post de Radio sau de Televiziune, mă izbeşte în faţă valul de mizerii, de glume proaste, de veselie falsă, de subcultură, de amoralitate lansat de nişte fiinţe primitive. Dupa cum puteţi remarca cu toţii, fiinţa umană decade, de la an la an, de la secol la secol. Ceea ce părea o monstruozitate, de pildă, acum două veacuri, acum e un lucru banal.

Eu, unul, mulţumesc lui Dumnezeu pentru cel puţin 3 daruri pe care mi le-a făcut la naştere, asemănătoare cu Aurul, Smirna şi Tămâia primordială: în primul rând că m-a născut român, în al doilea rând că m-a născut creştin şi în al treilea rând că m-a născut european. Toate aceste calităţi sunt mană cerească pentru Poporul nostru. Iar eu cred, cu sfinţenie, în caracterul mesianic al Neamului Românesc, aşadar în faptul că el nu a fost creat întâmplător şi că are o misiune mare pe Pămînt.” (C.V. Tudor – “Candele de zăpadă”).

 

“Partidul România Mare a fost şi a rămas ca un stejar, drept, în furtună. Ne-au bătut ploile şi viscolele, ne-au izbit valurile de murdării proferate de duşmanii Neamului Românesc, am fost şi încă mai suntem hărţuiţi prin Tribunale, dar n-am ieşit din luptă, n-am îngenuncheat, n-am abjurat de la legământul şi credinţa în Idealurile Naţionale. Indiferent în ce culori mizerabile ne prezintă unii şi alţii, indiferent cât de sălbatică e prigoana declanşată de Mafie împotriva noastră, indiferent cât de mârşave sunt metodele prin care se încearcă să fim reduşi la tăcere, de la interzicerea noastră pe posturile de Televiziune şi până la difuzarea, periodică, a unor sondaje de opinie mincinoase - noi, cei de la Partidul România Mare nu ne vom da bătuţi şi nu vom trăda încrederea populaţiei. Aceasta e calea cea dreaptă. Ea izvorăşte din Istorie şi toate momentele vitale ale Existenţei Naţionale - anii 1600, 1784, 1821, 1848, 1859, 1877, 1918, 1941, 1968, 1989 - au fost străbătute, de filonul Naţionalismului Luminat. Noi suntem români, creştini şi europeni de 2.000 de ani şi vom rămâne aşa încă pe puţin alţi 2.000 de ani.

Anul 2009 a fost un an prost pentru România. A venit timpul să îşi facă intrarea în arenă şi un an bun, care să ne redea, tuturor, bucuria de a trăi. Dar pentru asta trebuie izgonite din Cetate minciuna, trufia, lăcomia, trădarea de ţară. "Primul pas de politică solidă este deşteptarea limbii şi a conştiinţei istorice în Popor" - scria Titu Maiorescu. Noi, cei de la PRM, atunci când vom prelua cârma la Palatul Cotroceni şi la Palatul Victoria, o astfel de politică vom face: pragmatică, lucidă, naţională. Renaşterea şi modernizarea României nu se pot realiza decât cu oameni cinstiţi, patrioţi, cu o judecată sănătoasă. Istoria, în mersul ei, este ciclică. Periodic, sunt chemate la conducere şi forţele naţionale. A venit şi timpul nostru. Alăturaţi-vă nouă, vorba lui Tudor Vladimirescu, cu rău să-i pierdem pe cei răi, ca să vă fie vouă bine, căci Patria se cheamă Norodul, iar nu tagma jefuitoruilor! Românii, în simplitatea lor genială, au înălţat la cer o rugăciune neasemuit de frumoasă, care reprezintă poate cel mai sfâşietor cântec făurit pe aceste meleaguri: "Doamne, nu uita de noi/ Suntem săraci, plini de nevoi..." Aprindeţi o candelă lângă o cetină veşnic verde şi rugaţi-vă la Dumnezeu să alunge blestemul din ţară, să ne facă mai buni şi mai curaţi, să mântuiască Poporul Român” (C.V. Tudor – “Anul 2000”).

Am aflat, cu tristeţe, că oameni pe care îi socoteam prieteni au dat ultimele zile o gramadă de telefoane prin teritoriu, pentru a obţine un vot negativ la adresa mea. Nu o să-i nominalizez, nu merită să le fac această cinste; se ştiu ei foarte bine care sunt… şi de asemenea, ştiu şi cei dintre dumneavoastră care aţi primit aceste indicaţii telefonice, deşi poate că astăzi mă vedeţi şi mă auziţi pentru prima oară. Nutresc speranţa că votul se va da cu sufletul şi nu după indicaţiile unor oameni carora, repet, nu le-am facut niciodată nici un rău, din contră, de câte ori am putut le-am acordat tot sprijinul (şi o să le acord şi în continuare pentru că a ierta înseamnă a fi pe placul lui Dumnezeu).

În încheiere, voi cita câteva cuvinte din “Amurgul gândurilor” a lui Emil Cioran, cuvinte care mă caracterizează: “Nu eu sufăr în lume, ci lumea suferă în mine…”

 

Vă mulţumesc !