Icoana aceasta nici azi n-a apus.
Pictată în aur, pe-un cer de azur
Ce ploaie de raze revarsă în jur!
Copilule drag, care nu ştii de teamă
De ce Te-ai desprins de la pieptul de mamă?
Pămîntu-i o junglă şi oamenii-s fiare
Un miel sfînt, ca Tine, nu are scăpare.
Te-or prinde cîndva şi Te-or pune pe cruce
Tu mergi pe un drum ce la moarte va duce.
Rămîi în icoană, la pieptul de nea
Leoaică e mama şi Te-o apăra.
Nu poate nimic de la sîn să Te ieie
Ce forţă degajă această femeie!
Te-a smuls însă soarta gravată în stele
Aşa trebuia, să înduri cazne grele.
Aşa era scris, ca pe umeri să iei
Păcatele lumii şi bolile ei.
Eroic destin, Dumnezeu Te-a ales
Cuvîntul să-i predici, să-i dai înţeles.
Te văd pretutindeni: pe mare, pe munţi
Cum ştii pe Satana, viteaz, să-l înfrunţi.
În Rîul Iordan Te zăresc, la botez
La Nunta din Caana, sfios, Te urmez.
În holda de grîu şi la ultima Cină
Pe cruce Te văd, răstignit fără vină.
Maria-i acolo, pierdută-n mulţime
E martor umil al sălbaticei crime.
De grea neputinţă ea mîinile-şi frînge
Şi plînge amarnic, cu lacrimi de sînge.
O Mamă şi-un Fiu au schimbat omenirea
Aşa trebuia, s-a-mplinit proorocirea.
Fecioara şi Pruncul divinului Tată
Zîmbesc din icoana cu aur pictată.
Ce suflu vital! Ce fluid fără moarte
Emană în tot Universul, departe!
Ce bine că, totuşi, El n-a fost răpus
Atunci cînd Irod Îl vîna pe Isus…
CORNELIU VADIM TUDOR
21 noiembrie 2013
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu