Mult stimate domnule presedinte Vadim,
Cu ocazia sarbatoririi zilei de nastere va urez din suflet un calduros LA MULTI ANI cu multa sanatate, fericire si bucurii alaturi de minunata dumneavoastra familie si de Poporul Roman atat de mult incercat.
Zilele trecute, recitind una dintre ultimele capodopere poetice ale dumneavoastra, "Nu pot altfel", mi-am dat seama ca si eu ma regasesc in versurile din prima strofa:
"Nu mai am, prieteni, ce sa va ofer
Rand pe rand, ca lasii, m-ati tradat cu totii
Am ramas mai singur ca Icar pe cer
Sa-mi urmez destinul, sa ma lupt cu hotii".
Totusi, cred cu tarie ca Invierea Neamului Romanesc e aproape, iar romanii cinstiti si patrioti sunt alaturi de noi.
Cu deosebit respect,
Dr. Livius Tirnea
Presedinte al PRM Timis
28 noiembrie 2013
27 noiembrie 2013
ICOANA
Icoana aceasta nici azi n-a apus.
Pictată în aur, pe-un cer de azur
Ce ploaie de raze revarsă în jur!
Copilule drag, care nu ştii de teamă
De ce Te-ai desprins de la pieptul de mamă?
Pămîntu-i o junglă şi oamenii-s fiare
Un miel sfînt, ca Tine, nu are scăpare.
Te-or prinde cîndva şi Te-or pune pe cruce
Tu mergi pe un drum ce la moarte va duce.
Rămîi în icoană, la pieptul de nea
Leoaică e mama şi Te-o apăra.
Nu poate nimic de la sîn să Te ieie
Ce forţă degajă această femeie!
Te-a smuls însă soarta gravată în stele
Aşa trebuia, să înduri cazne grele.
Aşa era scris, ca pe umeri să iei
Păcatele lumii şi bolile ei.
Eroic destin, Dumnezeu Te-a ales
Cuvîntul să-i predici, să-i dai înţeles.
Te văd pretutindeni: pe mare, pe munţi
Cum ştii pe Satana, viteaz, să-l înfrunţi.
În Rîul Iordan Te zăresc, la botez
La Nunta din Caana, sfios, Te urmez.
În holda de grîu şi la ultima Cină
Pe cruce Te văd, răstignit fără vină.
Maria-i acolo, pierdută-n mulţime
E martor umil al sălbaticei crime.
De grea neputinţă ea mîinile-şi frînge
Şi plînge amarnic, cu lacrimi de sînge.
O Mamă şi-un Fiu au schimbat omenirea
Aşa trebuia, s-a-mplinit proorocirea.
Fecioara şi Pruncul divinului Tată
Zîmbesc din icoana cu aur pictată.
Ce suflu vital! Ce fluid fără moarte
Emană în tot Universul, departe!
Ce bine că, totuşi, El n-a fost răpus
Atunci cînd Irod Îl vîna pe Isus…
CORNELIU VADIM TUDOR
21 noiembrie 2013
21 noiembrie 2013
INTRAREA IN BISERICA A MAICII DOMNULUI
Sursa:
Ziarul Tricolorul
18 noiembrie 2013
E timpul schimbării: * Victor Ponta, antrenorul Naţionalei * Victor Piţurcă, prim-ministru
Nici nu ştiu cu ce să încep. Nici tonalitatea. Să fac haz de necaz? Să pun tunurile grele pe nenorociţii care le-au mîncat românilor ficaţii? Dilema mea e provocată de stările de spirit, diferite, care mă încearcă. Ce ironie a sorţii: doi Victori ne-au dus la… înfrîngere! În dimineaţa zilei de vineri, un tînăr de la DC News (agenţie condusă de Bogdan Chirieac şi Val Vîlcu) m-a sunat să-mi ia un pronostic. I-am spus cam aşa: „Nu dau pronosticuri, fiindcă ies pe dos. Şi sînt şi superstiţios. Dar am inima îndoită cu privire la meciul de diseară. De ce? Acest Piţurcă vine cu o echipă din petice, cîrpită, vulcanizată. El n-a ajuns, nici acum, la o formulă clară, la un 11 de bază – aşa cum au toţi antrenorii de echipe naţionale din Europa. În plus, se încăpăţînează, în mod diabolic, să nu-l convoace pe cel mai titrat fotbalist român al momentului, care a jucat la cele mai mari cluburi din Europa: Adrian Mutu. De ce? Fiindcă fostul barbugiu se crede, el, vedeta. Numai că Mutu e un jucător cu mult mai bun decît a fost Piţurcă. Aşa că nu văd bine acest meci”. De văzut, aveam să-l văd cu mult mai rău decît anticipasem. Şi asta datorită avalanşei de reclame de pe micul ecran, care se năpusteau taman cînd ne era lumea mai dragă, în momente de joc importante.
Am asistat la manifestarea, sufocantă, a lăcomiei bolnave a acestui Sebastian Ghiţă, care încerca să-şi recupereze banii, dar să facă şi niscaiva mangoţi de buzunar. Mizerabila transmisie s-a comparat cu transmisia macabră, de acum un deceniu şi mai bine, cînd au fost repatriate osemintele lui Carol al II-lea: pe jumătate de ecran se putea vedea meciul de fotbal România – Rusia, iar cealaltă jumătate era ocupată de glanda vedetismului năucitor al lui Adrian Năstase, care ţinea un discurs funerar lîngă sicriul aflat pe Aeroportul Otopeni (?!). Ne mirăm că pupilul lui Bombonel, poreclit Cimpanzeul, se comportă la fel? Nu, să nu ne mirăm. Deviza găştii ieşite din „Mantaua” lui Gogol (Ilici) e asta: „Dumnezeu e PDSR-ist!” (Vasile Văcaru). Fireşte, dacă nu s-ar fi produs defecţiunea infernală de la TVR, care a refuzat să achite banii pentru transmisia meciului tur, nu s-ar fi ajuns la formula grotescă România TV. Aşa-zisul post public este aşa numai pentru faptul că trăieşte din bani publici, băgîndu-le românilor mîna în buzunar fără ruşine. În rest, nu e post public, ci closet public. Banii se aruncă pe fereastră zi şi noapte, pe tot felul de mizerii: „Ora Regelui”; „Preţuieşte viaţa”; porcăria caţavencului Liviu Mihaiu ş.a. Aşa a depăşit TVR pragul istoric de 150.000.000 de euro – „gaură neagră”. Adică jaf. În prima fază, iniţiativa postului România TV a fost lăudabilă, acoperind un gol. De altfel, am spus-o chiar la acel post. Ce a urmat, însă… După ei, potopul! Bum-Bum-Bum şi News Alert! News Alert şi Bum-Bum-Bum! Oglindă, oglinjoară, cine e cel mai băiat dăştept din ţară? Ghiţă! Români, cui trebuie să-i pupaţi mîinile (copitele, adidaşii)? Lui Ghiţă! Meciul secolului! Lume-lume, CNN-ul face spume, n-are şi el un Ghiţă! „Ghiţă, mai vino seara la portiţă, să îmi dai guriţă!” (murmurau fetele îndrăgostite). „Să îmi dai costiţă!” (plescăiau, flămînzi, aurolacii din Kanale). Înaintea meciului, a fost o defilare de ciocoi PSD-işti ceva de speriat. Toţi îşi dădeau cu părerea, sau, mai degrabă, cu stîngu-n dreptul. Indivizi care, în viaţa lor, n-au avut nici o tangenţă cu fotbalul, rînjeau fasolea deasupra unui Tricolor mototolit şi slobozeau urări, dădeau pronosticuri, arătau ce patrioţi este (sic!) ei. Cel mai neruşinat dintre aceştia era şi cel mai pocit: Ponta. Hoţul hoţilor. Plagiatorul plagiatorilor. Mongolul mongolilor. (Mi-l şi imaginez pe Ilie Dobre strigînd: „Mon-Gooool!”). Cu numai o seară înainte, monstruoasa creatură a comis un abuz de o gravitate fără precedent: prin promisiuni de mită şi şantaj a provocat schimbarea lui Dumitru Dragomir din fruntea Ligii Profesioniste de Fotbal cu Gino Iorgulescu. Nu a contat că acesta din urmă a falimentat FC Naţional şi are nişte Dosare Penale. A contat că acolo trebuie instalată o slugă şantajabilă, care să dirijeze galeriile de fotbal către PSD, înaintea unui an cu două cicluri de alegeri. Întîlnirea de joi seara şi dezvăluirea culiselor ei ar trebui să ducă la anularea acelor alegeri. Dar, să nu uităm în ce ţară trăim. Toate astea le-am spus şi reporterului de la DC News, adăugînd: „Acest abuz grav destabilizează fotbalul românesc, cu numai o zi înainte de un meci crucial. Nu puteam aştepta pînă după a doua manşă a meciului de baraj?”. Nu, nu puteam aştepta. Acest PSD are gena hoţiei în ADN-ul ei ciocoiesc. Şi astfel se face că fosta echipă a CC al UTC, Sportul Golănesc, a ajuns să pună mîna pe TOT fotbalul românesc, prin cei trei jucători mediocri, de nota 6: Mircea Sandu (preşedintele FRF), Adalbert Kassai (secretarul general al FRF), Gino Iorgulescu (preşedintele LPF). Îţi stă mintea-n loc! Nu vă e, mă, ruşine? Nu, nu vă e. Vouă vă e foame. Foame de bani. Cît mai mulţi bani. Prevăd că o să vă caliciţi şi la ortul popii, legat într-un colţ al basmalei de pe faţa mortului – mortul fiind fotbalul românesc, care, în aceste zile, şi-a făcut harakiri. Şi-ar imagina-o cineva pe Angela Merkel, cancelar al Germaniei (deci prim-ministru) uneltind, la cîrciumă, în secret, cu căpeteniile principalelor cluburi de fotbal, pentru a debarca pe cineva şi a instala pe altcineva? Haida-de! Imatur şi repezit, fiindcă ştie că şenila nemiloasă a preţurilor şi a impozitelor îl va călca, ginerică Victor Ponta a făcut marea greşeală a vieţii sale: s-a băgat, ca porcul, în troaca unor tărîţe care i-au explodat în faţă mai ceva ca nişte grenade. Lui Ghiţă Mureşan i-a dat 200.000 de dolari ca să facă o miuţă şi o poză cu el, în America. Acum, şefilor de cluburi fotbalistice le-a promis o nouă Lege a sponsorizării, din care să cîştige mai mulţi bani. Ce procuror mai e ăsta? Ce om politic? E un infractor, asta e. O notă proastă pentru Liviu Dragnea, aranjorul întîlnirii de taină, de la Restaurantul Residence, al lui Dorin Cocoş: bă, teleormănene, tu eşti zdravăn la cap? Îţi dai seama ce ticăloşie ai săvîrşit? Aşteaptă numai, şi ai să vezi urmările. Nu m-ar mira să fi pus şi morţii să-l voteze pe Gino Iorgulescu, doar ai antrenament de la Referendum…
Acum, cîteva cuvinte despre meci. Am cerut destituirea ţiganului prost şi răzbunător Victor Piţurcă de multă vreme. Am regretat cererea, după dubla manşă, scandaloasă, cu Olanda, cînd am încasat o bătaie soră cu moartea: 1-8! Dar cine să-l dea afară? Mircea Sandu, cu care – zic gurile rele – jucătorul de barbut împarte cîştigul enorm, de la Federaţie? Şi pe Mircea Sandu, care, de 23 de ani, a privatizat Federaţia Română de Fotbal, transformîndu-o în moşia lu’ ta-su? Asta-i ţara în care trăim: totul merge din rău în mai rău şi „Spuma murdară a Revoluţiei” (de care vorbea Heinrich Mann), nu numai că nu s-a scurs la canal, după 3 zile, dar s-a eternizat la Putere. Unde te duci, unde te-ntorci, numai porci.
Şi acum, cîteva cuvinte despre meci. Care meci? Ăla a fost meci? Ne-a umilit o echipă de old-boys. Nu cu mult timp în urmă, România bătuse Grecia cu 3-1. Dar era un amical. În meciul oficial, „situaţia s-a schimbat” (cum era numele unei crîşme din romanul „La poalele vulcanului” – normal că situaţia se schimbase, fiindcă intra omul pe două picioare şi ieşea în 4 labe). Adică ne-au bătut eteriştii cu 3-1. Primul scor nu se pune. Al doilea se pune. Şi se pune rău, apăsător, ca o lespede de mormînt. Echipa trimisă de Santos pe teren a fost o improvizaţie sinistră: Raţ şi Măţel – sau Maţ şi Răţel, tot un drac. Lobonţ nu avea ce căuta în poartă, e în vîrstă şi prea scund faţă de media de înălţime a generaţiilor noi; după părerea mea, el a greşit la toate cele 3 goluri ale grecilor, dar şi la al 4-lea (anulat pe motiv de off-said). În absenţa lui Tătăruşanu, mult mai indicat era Pantelimon, care, prin înălţimea sa (aproape 2 metri) ar fi dominat careul, başca faptul că, în campionatul englez, el e în formă maximă. Nu aveau ce căuta pe teren. Nici eternul Cociş, nici adormitul Tănase (în timp ce grecii mîncau jăratic, ca la Termopile, acest Tănase mergea, schiţa cîte-o fentă cu piciorul şontorog, apoi dispărea din joc). Efectiv, n-au avut nici măcar o singură ocazie de gol! Ceea ce a făcut Bogdan Stancu n-a fost gol, ci un miracol, nemaivăzut pe un teren de fotbal. Schema tactică aplicată de bulibaşa piţurcană a fost idioată: a jucat cu un singur om în atac, Marica, şi a încercat să se baricadeze în apărare. N-a ţinut figura. Bietul Marica a fost, literalmente, strivit între masivii apărători ai echipei gazdă, fiind, practic, inexistent. De bine ce am făcut anti-joc, în speranţa că nu vom primi goluri, am încasat 3 boabe. Dar ce boabe! Mari cît Acropolele! Aţi observat că bătrînii greci ne-au dat gol cînd au vrut şi cum au vrut? Apărarea noastră hazardată (lăsată de izbelişte de Vlad Chiricheş, care a făcut imprudenţa să-şi spargă nasul) a avut nişte bulevarde inadmisibile pentru fotbalul care se practică azi în lume, astfel încît turcaleţul Mitroglu (acest „oglu” înseamnă „fiul lui”, în limba turcă) ne-a dat două goluri din şpagat, ca în curtea şcolii de corecţie. Foarte prost şi plin de nevricale, din nou, Bourceanu. Băiete, n-ai creier, degeaba tragi nădejde să joci la un club mare, din Europa, fiindcă după meciul ăsta n-o să te ia nimeni; degeaba îţi dai pumni în cap după ce iei cartonaşe galbene, ţie ţi se pune pata pe creier şi orbeşti, ori aşa ceva nu se tolerează, cel puţin în fotbalul European. O notă şi mai proastă pentru primitivul Lazăr care, de bine ce a înviat din morţi (adică a intrat după pauză), a murit la loc (a văzut cartonaşul roşu, dar nu s-a dus la cabine, ci direct pe Şoseaua Kiseleff, să se înscrie în PSD). Au jucat prost şi Raţ, şi Gardoş, şi Torje. Două excepţii: Bogdan Stancu (i se iartă orice, a dat golul de onoare, care onoare?) şi Dorin Goian. A fost unul dintre cele mai proaste meciuri din Istoria partidelor jucate de Naţionala de Fotbal a României. Haotic, la plezneală, fără demnitate. Îmi venea să intru în pămînt. În primăvara acestui an, Steaua învingea pe Ajax şi pe Chelsea. Apoi, Dumnezeu cu mila… Naţionala a fost bătută de turci (la Bucureşti) cu 2-0 şi de greci (la Atena) cu 3-1. Cine ar trebui să ne mai umilească pentru a scăpa o dată de perechea de crenvurşti stricaţi Mircea Sandu – Victor Piţurcă? Nu se găseşte nici o instituţie a statului să-i bată cap în cap pe aceşti derbedei, pînă le vor ieşi tărîţele, şi să-i dea afară, cu picioare-n cur? Am îndoliat un popor întreg, cît mai răbdăm? Ar fi prea mult să le cerem să se arunce, singuri, de la etaj; dar ideea nu e rea, s-ar putea să-i arunce suporterii furioşi. Apropo de suporteri: Poliţia şi Justiţia din Grecia s-au dovedit a fi de o abjecţie inimaginabilă, arestînd şi condamnînd 8 români. Lasă, că vin ei, grecii, la Bucureşti. Au jucat ei ca la Termopile? Nu-i nimic, jucăm, şi noi, ca la Mărăşeşti. E departe de mine intenţia să-i demobilizez pe Tricolori. Am pus furtunul cu apă rece pe ei, acum gata, la luptă! Efectiv, cred că putem să-i batem cu cel puţin 2-0 pe copiii cheliosului Kojak, făcuţi, prin dos, cu zurbagiul Zorba…
CORNELIU VADIM TUDOR
Pamflet scris în noaptea de sîmbătă spre duminică,
16-17 noiembrie 2013
Am asistat la manifestarea, sufocantă, a lăcomiei bolnave a acestui Sebastian Ghiţă, care încerca să-şi recupereze banii, dar să facă şi niscaiva mangoţi de buzunar. Mizerabila transmisie s-a comparat cu transmisia macabră, de acum un deceniu şi mai bine, cînd au fost repatriate osemintele lui Carol al II-lea: pe jumătate de ecran se putea vedea meciul de fotbal România – Rusia, iar cealaltă jumătate era ocupată de glanda vedetismului năucitor al lui Adrian Năstase, care ţinea un discurs funerar lîngă sicriul aflat pe Aeroportul Otopeni (?!). Ne mirăm că pupilul lui Bombonel, poreclit Cimpanzeul, se comportă la fel? Nu, să nu ne mirăm. Deviza găştii ieşite din „Mantaua” lui Gogol (Ilici) e asta: „Dumnezeu e PDSR-ist!” (Vasile Văcaru). Fireşte, dacă nu s-ar fi produs defecţiunea infernală de la TVR, care a refuzat să achite banii pentru transmisia meciului tur, nu s-ar fi ajuns la formula grotescă România TV. Aşa-zisul post public este aşa numai pentru faptul că trăieşte din bani publici, băgîndu-le românilor mîna în buzunar fără ruşine. În rest, nu e post public, ci closet public. Banii se aruncă pe fereastră zi şi noapte, pe tot felul de mizerii: „Ora Regelui”; „Preţuieşte viaţa”; porcăria caţavencului Liviu Mihaiu ş.a. Aşa a depăşit TVR pragul istoric de 150.000.000 de euro – „gaură neagră”. Adică jaf. În prima fază, iniţiativa postului România TV a fost lăudabilă, acoperind un gol. De altfel, am spus-o chiar la acel post. Ce a urmat, însă… După ei, potopul! Bum-Bum-Bum şi News Alert! News Alert şi Bum-Bum-Bum! Oglindă, oglinjoară, cine e cel mai băiat dăştept din ţară? Ghiţă! Români, cui trebuie să-i pupaţi mîinile (copitele, adidaşii)? Lui Ghiţă! Meciul secolului! Lume-lume, CNN-ul face spume, n-are şi el un Ghiţă! „Ghiţă, mai vino seara la portiţă, să îmi dai guriţă!” (murmurau fetele îndrăgostite). „Să îmi dai costiţă!” (plescăiau, flămînzi, aurolacii din Kanale). Înaintea meciului, a fost o defilare de ciocoi PSD-işti ceva de speriat. Toţi îşi dădeau cu părerea, sau, mai degrabă, cu stîngu-n dreptul. Indivizi care, în viaţa lor, n-au avut nici o tangenţă cu fotbalul, rînjeau fasolea deasupra unui Tricolor mototolit şi slobozeau urări, dădeau pronosticuri, arătau ce patrioţi este (sic!) ei. Cel mai neruşinat dintre aceştia era şi cel mai pocit: Ponta. Hoţul hoţilor. Plagiatorul plagiatorilor. Mongolul mongolilor. (Mi-l şi imaginez pe Ilie Dobre strigînd: „Mon-Gooool!”). Cu numai o seară înainte, monstruoasa creatură a comis un abuz de o gravitate fără precedent: prin promisiuni de mită şi şantaj a provocat schimbarea lui Dumitru Dragomir din fruntea Ligii Profesioniste de Fotbal cu Gino Iorgulescu. Nu a contat că acesta din urmă a falimentat FC Naţional şi are nişte Dosare Penale. A contat că acolo trebuie instalată o slugă şantajabilă, care să dirijeze galeriile de fotbal către PSD, înaintea unui an cu două cicluri de alegeri. Întîlnirea de joi seara şi dezvăluirea culiselor ei ar trebui să ducă la anularea acelor alegeri. Dar, să nu uităm în ce ţară trăim. Toate astea le-am spus şi reporterului de la DC News, adăugînd: „Acest abuz grav destabilizează fotbalul românesc, cu numai o zi înainte de un meci crucial. Nu puteam aştepta pînă după a doua manşă a meciului de baraj?”. Nu, nu puteam aştepta. Acest PSD are gena hoţiei în ADN-ul ei ciocoiesc. Şi astfel se face că fosta echipă a CC al UTC, Sportul Golănesc, a ajuns să pună mîna pe TOT fotbalul românesc, prin cei trei jucători mediocri, de nota 6: Mircea Sandu (preşedintele FRF), Adalbert Kassai (secretarul general al FRF), Gino Iorgulescu (preşedintele LPF). Îţi stă mintea-n loc! Nu vă e, mă, ruşine? Nu, nu vă e. Vouă vă e foame. Foame de bani. Cît mai mulţi bani. Prevăd că o să vă caliciţi şi la ortul popii, legat într-un colţ al basmalei de pe faţa mortului – mortul fiind fotbalul românesc, care, în aceste zile, şi-a făcut harakiri. Şi-ar imagina-o cineva pe Angela Merkel, cancelar al Germaniei (deci prim-ministru) uneltind, la cîrciumă, în secret, cu căpeteniile principalelor cluburi de fotbal, pentru a debarca pe cineva şi a instala pe altcineva? Haida-de! Imatur şi repezit, fiindcă ştie că şenila nemiloasă a preţurilor şi a impozitelor îl va călca, ginerică Victor Ponta a făcut marea greşeală a vieţii sale: s-a băgat, ca porcul, în troaca unor tărîţe care i-au explodat în faţă mai ceva ca nişte grenade. Lui Ghiţă Mureşan i-a dat 200.000 de dolari ca să facă o miuţă şi o poză cu el, în America. Acum, şefilor de cluburi fotbalistice le-a promis o nouă Lege a sponsorizării, din care să cîştige mai mulţi bani. Ce procuror mai e ăsta? Ce om politic? E un infractor, asta e. O notă proastă pentru Liviu Dragnea, aranjorul întîlnirii de taină, de la Restaurantul Residence, al lui Dorin Cocoş: bă, teleormănene, tu eşti zdravăn la cap? Îţi dai seama ce ticăloşie ai săvîrşit? Aşteaptă numai, şi ai să vezi urmările. Nu m-ar mira să fi pus şi morţii să-l voteze pe Gino Iorgulescu, doar ai antrenament de la Referendum…
Acum, cîteva cuvinte despre meci. Am cerut destituirea ţiganului prost şi răzbunător Victor Piţurcă de multă vreme. Am regretat cererea, după dubla manşă, scandaloasă, cu Olanda, cînd am încasat o bătaie soră cu moartea: 1-8! Dar cine să-l dea afară? Mircea Sandu, cu care – zic gurile rele – jucătorul de barbut împarte cîştigul enorm, de la Federaţie? Şi pe Mircea Sandu, care, de 23 de ani, a privatizat Federaţia Română de Fotbal, transformîndu-o în moşia lu’ ta-su? Asta-i ţara în care trăim: totul merge din rău în mai rău şi „Spuma murdară a Revoluţiei” (de care vorbea Heinrich Mann), nu numai că nu s-a scurs la canal, după 3 zile, dar s-a eternizat la Putere. Unde te duci, unde te-ntorci, numai porci.
Şi acum, cîteva cuvinte despre meci. Care meci? Ăla a fost meci? Ne-a umilit o echipă de old-boys. Nu cu mult timp în urmă, România bătuse Grecia cu 3-1. Dar era un amical. În meciul oficial, „situaţia s-a schimbat” (cum era numele unei crîşme din romanul „La poalele vulcanului” – normal că situaţia se schimbase, fiindcă intra omul pe două picioare şi ieşea în 4 labe). Adică ne-au bătut eteriştii cu 3-1. Primul scor nu se pune. Al doilea se pune. Şi se pune rău, apăsător, ca o lespede de mormînt. Echipa trimisă de Santos pe teren a fost o improvizaţie sinistră: Raţ şi Măţel – sau Maţ şi Răţel, tot un drac. Lobonţ nu avea ce căuta în poartă, e în vîrstă şi prea scund faţă de media de înălţime a generaţiilor noi; după părerea mea, el a greşit la toate cele 3 goluri ale grecilor, dar şi la al 4-lea (anulat pe motiv de off-said). În absenţa lui Tătăruşanu, mult mai indicat era Pantelimon, care, prin înălţimea sa (aproape 2 metri) ar fi dominat careul, başca faptul că, în campionatul englez, el e în formă maximă. Nu aveau ce căuta pe teren. Nici eternul Cociş, nici adormitul Tănase (în timp ce grecii mîncau jăratic, ca la Termopile, acest Tănase mergea, schiţa cîte-o fentă cu piciorul şontorog, apoi dispărea din joc). Efectiv, n-au avut nici măcar o singură ocazie de gol! Ceea ce a făcut Bogdan Stancu n-a fost gol, ci un miracol, nemaivăzut pe un teren de fotbal. Schema tactică aplicată de bulibaşa piţurcană a fost idioată: a jucat cu un singur om în atac, Marica, şi a încercat să se baricadeze în apărare. N-a ţinut figura. Bietul Marica a fost, literalmente, strivit între masivii apărători ai echipei gazdă, fiind, practic, inexistent. De bine ce am făcut anti-joc, în speranţa că nu vom primi goluri, am încasat 3 boabe. Dar ce boabe! Mari cît Acropolele! Aţi observat că bătrînii greci ne-au dat gol cînd au vrut şi cum au vrut? Apărarea noastră hazardată (lăsată de izbelişte de Vlad Chiricheş, care a făcut imprudenţa să-şi spargă nasul) a avut nişte bulevarde inadmisibile pentru fotbalul care se practică azi în lume, astfel încît turcaleţul Mitroglu (acest „oglu” înseamnă „fiul lui”, în limba turcă) ne-a dat două goluri din şpagat, ca în curtea şcolii de corecţie. Foarte prost şi plin de nevricale, din nou, Bourceanu. Băiete, n-ai creier, degeaba tragi nădejde să joci la un club mare, din Europa, fiindcă după meciul ăsta n-o să te ia nimeni; degeaba îţi dai pumni în cap după ce iei cartonaşe galbene, ţie ţi se pune pata pe creier şi orbeşti, ori aşa ceva nu se tolerează, cel puţin în fotbalul European. O notă şi mai proastă pentru primitivul Lazăr care, de bine ce a înviat din morţi (adică a intrat după pauză), a murit la loc (a văzut cartonaşul roşu, dar nu s-a dus la cabine, ci direct pe Şoseaua Kiseleff, să se înscrie în PSD). Au jucat prost şi Raţ, şi Gardoş, şi Torje. Două excepţii: Bogdan Stancu (i se iartă orice, a dat golul de onoare, care onoare?) şi Dorin Goian. A fost unul dintre cele mai proaste meciuri din Istoria partidelor jucate de Naţionala de Fotbal a României. Haotic, la plezneală, fără demnitate. Îmi venea să intru în pămînt. În primăvara acestui an, Steaua învingea pe Ajax şi pe Chelsea. Apoi, Dumnezeu cu mila… Naţionala a fost bătută de turci (la Bucureşti) cu 2-0 şi de greci (la Atena) cu 3-1. Cine ar trebui să ne mai umilească pentru a scăpa o dată de perechea de crenvurşti stricaţi Mircea Sandu – Victor Piţurcă? Nu se găseşte nici o instituţie a statului să-i bată cap în cap pe aceşti derbedei, pînă le vor ieşi tărîţele, şi să-i dea afară, cu picioare-n cur? Am îndoliat un popor întreg, cît mai răbdăm? Ar fi prea mult să le cerem să se arunce, singuri, de la etaj; dar ideea nu e rea, s-ar putea să-i arunce suporterii furioşi. Apropo de suporteri: Poliţia şi Justiţia din Grecia s-au dovedit a fi de o abjecţie inimaginabilă, arestînd şi condamnînd 8 români. Lasă, că vin ei, grecii, la Bucureşti. Au jucat ei ca la Termopile? Nu-i nimic, jucăm, şi noi, ca la Mărăşeşti. E departe de mine intenţia să-i demobilizez pe Tricolori. Am pus furtunul cu apă rece pe ei, acum gata, la luptă! Efectiv, cred că putem să-i batem cu cel puţin 2-0 pe copiii cheliosului Kojak, făcuţi, prin dos, cu zurbagiul Zorba…
CORNELIU VADIM TUDOR
Pamflet scris în noaptea de sîmbătă spre duminică,
16-17 noiembrie 2013
15 noiembrie 2013
NU POT ALTFEL !
Rînd pe rînd, ca laşii, m-aţi trădat cu toţii
Am rămas mai singur ca Icar pe cer
Să-mi urmez destinul, să mă lupt cu hoţii.
Ani şi ani de zile n-aveam loc de voi
Mi-aţi mîncat din palmă, îmi dormeaţi la uşă
Eraţi neica-nimeni, muşte de gunoi
Incolori ca urna goală de cenuşă.
Eu v-am luat sub braţul meu ocrotitor
Eu v-am pus pe liste, eu am pus ştampila
Eram zeul vostru binefăcător
Iar apoi, trădarea… Dumnezeu cu mila…
Nu sînt eu de vină că se fură tot
Inclusiv alegeri (de nu s-ar mai face!)
Eu i-am dat Mafiei, zilnic, peste bot
Iar în vremea asta voi cădeaţi la pace.
Singur mi-am dus crucea, ca Isus Christos
Chiar şi azi fac slalom greu printre procese
Dar n-am pus o clipă Tricolorul jos
N-am intrat în nici un joc de interese.
Numai eu ştiu, Doamne, cît am pătimit
Dar nu se termină nici acum calvarul.
Totuşi, este bine că ne-am lămurit:
Voi aţi luat caimacul, eu am luat amarul.
Îmi asum destinul, nu regret nimic
Parcă sînt fraţi gemeni toţi sacrificaţii
„Nu pot altfel!” – iată, pot şi eu să zic
Precum Martin Luther, ce-a sfidat prelaţii.
Da, sînt uraganul cel devastator!
Da, ard putregaiul speciei umane!
Parcă oşti de îngeri albi mă poartă-n zbor
Şi îmi plec genunchii numai la icoane.
Dacă e nevoie, şi din bici pleznesc
Precum a făcut-o chiar Mîntuitorul
Lupta, pentru mine, e ceva firesc
De-asta mă iubeşte tot mai mult poporul.
Lumea mă priveşte ca pe-un salvator
Eu cămaşa morţii, vai, am îmbrăcat-o!
Fă posibil, Doamne, ca acest popor
Să nu cadă jertfă pe altarul NATO.
Ţara noastră pierde şi acest război
Ce capitulare grea şi ruşinoasă!
Parcă bate ceasul Zilei de Apoi
Antichrist dă buzna peste noi în casă.
Toată lumea tace. Nu-i nici un ecou.
Numai eu trag, zilnic, clopotul cel mare.
„Somnul cel de moarte” i-a cuprins din nou
Pe românii noştri fără apărare.
Atmosferă sumbră… Mulţi se sinucid
Unii fug din ţară, sau fac cozi la moaşte.
Interlopii spurcă fiece partid
Simt că un dezastru şi mai rău ne paşte.
Lupt pe două fronturi: cu mai vechi duşmani
Dar şi cu ingraţii ce mi-au stat alături.
Ei îşi vînd şi morţii pentr-un pumn de bani.
Şi să nu-i faci ţăndări? Şi să nu îi mături?
CORNELIU VADIM TUDOR
Noaptea de 13 spre 14 noiembrie 2013
9 noiembrie 2013
8 noiembrie - mare praznic crestin: Sfintii arhangheli Mihail si Gavril
După tradiţia biblică, arhanghelii (îngeri stătători dinaintea Tronului dumnezeiesc şi purtători la cer ai rugăciunilor celor drepţi) sînt în număr de 7, dar în textele canonice nu apar nominalizaţi decît 3: Mihail, Gavril şi Rafail. În iconografia răsăriteană este, uneori, reprezentat şi un al patrulea arhanghel, nemenţionat în Biblie: Uriel. Mihail este ţinut, atît în Vechiul, cît şi în Noul Testament, drept căpetenie a „oştirilor cereşti”, fiind pedepsitorul direct al lui Lucifer (Satana), pe care l-a izgonit din cer („Văzut-am pe Satana ca fulgerul căzînd din cer”) atunci cînd acesta s-a răsculat împotriva Ziditorului („Pune-voi scaunul meu deasupra norilor” şi „Voi fi asemenea Celui Preaînalt”). În ce-l priveşte pe Gavril, acesta apare, în ambele Testamente, drept călăuzitorul spre adevăr şi vestitorul ceresc cel mai de seamă al Cuvîntului dumnezeiesc, el fiind şi cel care a vestit-o pe Sfînta Fecioară că avea să devină Maica lui Dumnezeu („Bucură-te, cea care eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvîntată eşti tu între femei…”). Tuturor celor care poartă aceste nume le urăm La Mulţi Ani!
Sursa:
Ziarul Triolorul
