FECIOARA MARIA

Maria, prima între sfinţi
Lumina sufletului meu
Ştiau iubiţii tăi părinţi
Că ai să-L naşti pe Dumnezeu?

Nu te-au primit în nici o casă
În acea Noapte de Crăciun
Căci oamenilor nu le pasă
Şi dintr-un sat, doar unu-i bun.

În cale ţi-a ieşit un staul
Iar vietăţi cu ochii vii
Ţi-au spus, ca Samuel lui Saul
O taină despre ce va fi.

Din Orient, în iarna grea
Trei magi cu candele la brâie
Veneau, călăuziţi de-o stea
Cu aur, smirnă şi tămâie.

Tu te-ai întins pe-un braţ de paie
Te-au prins durerile în cleşti
Şi din adânc de măruntaie
Un ţipăt ca o vâlvătaie
A spart izvoarele cereşti.

El S-a născut! Din munte-n munte
Această veste-a fulgerat.
Un prunc frumos, cu stea în frunte
Cel mai puternic Împărat!

Alături, în genunchi se roagă
Bărbatul care ţi-a fost dat.
E înţelept şi îi eşti dragă
Să fie veşnic lăudat.

Maria, tu eşti Steaua Mării
Amărăciunea din destin.
Din Bethleemul întrupării
Pân’ la Golgota e puţin.

L-au arestat, I-au pus pe frunte
Cununa tragică de spini
L-au torturat în chinuri crunte
Prigonitorii de creştini.

El a oftat: „De ce mă baţi?”
Apoi, nu a mai zis nimica.
Apostolii, înspăimântaţi
Au priceput atunci ce-i frica.

Asta-i condiţia umană:
Trădare, laşitate, troc.
El, Mielul bun de pus pe rană
Trecu prin lacrimi şi prin foc.

Strălucitoarea Lui cămaşă
De purpură imperială
La sorţi a tras-o haita laşă
Ce mascaradă criminală!

Şi L-au scuipat ca pe-un tâlhar
Apoi pe cruce L-au suit.
Plutonul antichrist, barbar
În cuie mari L-a răstignit.

Tu lângă crucea sângerie
Plângeai cumplit, ca o leoaică
Ce-şi vede puiul mort, Marie…
Această dramă nu o ştie
Decât un tată, sau o maică.

Aşa a trebuit să fie
E scris cu aur în Scripturi:
A treia zi El să învie
Ca primăvara în păduri.

El a venit, ca o minune
Pentru cei trişti, flămânzi şi goi
Ne cheamă azi la rugăciune
Şi „Bucuraţi-vă!” – ne spune
Există viaţă de apoi!

Există vinul de la nuntă!
Există pâinile cu peşti!
Iar vorba lui cea mai măruntă
Şterge păcatele lumeşti.

Maria, tu ai fost aleasă
Ca Precista şi Vasul sfânt
Lui Dumnezeu să-i fii mireasă
Zeiţă-n cer şi pe pământ.

Mesia, Domnul aşteptat
A prins în tine rădăcină
Ce vis frumos! Ce minunat!
Maria, nume de regină!

Ascultă îngerii de tine
Fecioară fără de păcat
Şi-n zvon de clopote divine
Faci peste tot atâta bine
Iisus Christos puteri ţi-a dat.

Nelegiuită şi stricată
Lumea înjură de toţi sfinţii -
De tine, însă, niciodată
Pentru că tu eşti fermecată
Icoana inimii şi-a minţii!

CORNELIU VADIM TUDOR
(Noaptea de 7 spre 8 august 2013, aproape de Castelul Bran)