Încerc să înţeleg un animal
O pasăre, un peşte sau un cal
Să intru-n mintea şi-n tiparul său
De ce e unul bun şi altul rău?
Ne vede el cum îl vedem şi noi?
Trage speranţa vieţii de apoi?
Eu nu cred în Big-Bang, nici în azot
Eu cred în Dumnezeu – atîta tot.
El mii şi mii de specii-a revărsat
Din cornul abundenţei fermecat.
Acei savanţi ce cred în evoluţii
Ajung într-un blocaj şi n-au soluţii.
Zadarnic tot încerc să le explic
Că din nimic se naşte tot nimic.
Şi dintr-un haos n-avea cum să iasă
O faună atît de fabuloasă.
N-a apărut, nicicum, din fund de mare
Nici din bacterii, melci sau protozoare.
N-a evoluat un milion de ani
Aşa cum mint ateii talibani.
În orice vietate ce văd eu?
E mîna sacră a lui Dumnezeu !
Cît le iubesc! Cum aş putea trăi
Fără aceşti neprihăniţi copii?
Îngeri din cer, miracole divine
Ce demon sadic le-a numit „jivine”?
Eu le hrănesc şi le feresc de rele
Mă rog la Domnul, zilnic, pentru ele.
Sînt mai curate şi cu mult mai bune
Decît e omul – Biblia ne-o spune.
Pe mine nu m-a dat în judecată
Nici o păpuşă binecuvîntată
Nici puişorii proaspăt alăptaţi -
Ci numai oameni răi şi blestemaţi.
Noi toţi pe Domnul Îl vom descifra
Prin fiecare operă a Sa,
Privind la peşti, la păsări şi la cai -
Aceasta-i poarta care dă spre Rai.
Îţi mulţumesc, din inimă, Părinte
Că ne-ai făcut atîtea daruri sfinte.
Dă-mi forţă, Doamne, să le ţin deoparte
Să le salvez, ca Noe, de la moarte.
Ca Sfîntul Francisc să botez cu vin
Pe căprioare şi pe lei. Amin.
CORNELIU VADIM TUDOR
20 august 2013
(Aproape de Castelul Bran)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu