Dragă tovarăşe Rudenco, am fost la Arghezi, aşa cum m-ai îndemnat. Convorbirea a ţinut vreo două ceasuri. Părintele Galaction, deşi m-a întovărăşit, n-a luat parte la dînsa. Iat-o în rezumat: La întrebarea mea, dacă n-ar fi dispus să scrie un articol care să apere pe cei înjuraţi de presa manistă, pe oameni ca profesorul Parhon ori Sadoveanu, Arghezi mi-a răspuns: „Pe Parhon, da. E un om de inimă şi de bună credinţă. A rămas aşa cum îl ştiu de 30 de ani: savant modest şi dezinteresat. Comuniştii se servesc de el fără consideraţie şi fără cruţare. L-am întîlnit acum vreo două săptămîni, în tramvai, înghesuit şi bruscat de călători“. „Toţi puţoii voştri (reproduc textual expresia) au automobile. Bătrînul Parhon nu are nici măcar o căruţă cu cal. În ce priveşte pe Sadoveanu, nu voi scrie nici un rînd. Recunosc meritele lui de scriitor. Dar, ca om, nu pot să-l respect. A supt la toate ţîţele politice. Onoruri şi bani a luat de la toţi. Acum îi ciupeşte pe comunişti. Îi şade bine în ferma lui Şeicaru. S-o stăpînească sănătos! Dar n-o să-l tămîiez pentru asta.“
Întrebîndu-l dacă, lăsînd la o parte personalităţile, n-ar vrea să ia principial apărarea scriitorilor atacaţi, şi lăsîndu-l să înţeleagă faptul că pentru un singur articol aş putea să-i ofer 200.000 de lei, mi-a răspuns: „Voi scrie articolul, pentru că prea mult îşi bat politicienii joc de voi, dar bani nu primesc. Tu ştii că sînt sărac şi că abia pot să-mi hrănesc pe ai mei cu ce brumă cîştig. Mă tocmesc ca un oltean cu cei care vor să-mi cumpere versurile, proza sau numele pe afişe, dar de vîndut nu mă vînd!“. (...) Îţi restitui, tovarăşe Rudenco, cei 200.000 de lei, pe care Arghezi a refuzat să-i primească...
Sursa:
Ziarul Tricolorul
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu