Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel se bucură de o cinstire deosebită din partea Bisericii, pentru că au contribuit, prin rîvna lor, la răspîndirea cuvîntului evanghelic în multe părţi ale lumii. Sfîntul Apostol Petru a fost pescar şi se numea Simon. Împreună cu fratele său Andrei îşi cîştigau cele necesare pentru trai, pescuind în apele Lacului Ghenizaret. Aceasta pînă cînd auziră glasul de chemare al Mîntuitorului: „Veniţi după Mine şi vă voi face pe voi pescari de oameni“. Era într-o dimineaţă. Trudiseră o noapte întreagă fără să prindă nici un peşte.
La îndemnul lui Isus aruncară din nou mreaja şi, spre uimirea lor – căci experienţa de pînă atunci îi făcea să creadă că dimineaţa nu se poate pescui cu rod – mreaja se umplu de peşte, atît de mulţi încît abia au putut să o tragă la mal. După această minune, ascultară de chemarea lui Isus şi îl urmară. Au lăsat uneltele, familia, rudele şi au devenit apostoli, primind o misiune nouă plină de răspundere de a vesti tainele Împărăţiei lui Dumnezeu şi de a împărtăşi harul divin. De atunci cei doi fraţi au fost nedespărţiţi de Christos şi martori ai minunilor pe care le-a făcut. După Înălţarea Mîntuitorului la Cer, plin de curaj şi de Duh Sfînt, Apostol Petru l-a propovăduit pe Christos în Ţara Sfîntă, în cetăţile din Asia Mică, pînă a ajuns la Roma împăraţilor păgîni. De mai multe ori a fost închis în temniţă. Şi-a sfîrşit viaţa şi osîrdia apostolică în Roma cezarilor, fiind răstignit cu capul în jos, acolo unde se înalţă astăzi Bazilică San Pietro. Sf. Apostol Pavel, înainte de convertire se chema Saul (“Cel dorit”) şi era iudeu de origine din oraşul Tars, Capitala Provinciei Cicilia. Venind de tînăr la Ierusalim, el a studiat “legea”, adică Scriptura Vechiului Testament, în şcoala învăţatului Gamaliel, spre a deveni “rabi”. În anul 33 este întîlnit la uciderea cu pietre a Arhidiaconului Ştefan; el păzea hainele ucigaşilor, fiind cunoscut ca un prigonitor al creştinilor. În zelul lui anticreştin, a cerut învoire de la sinedriu, ca să se ducă la Damasc, spre a-i prinde pe creştini şi a-i aduce la Ierusalim, unde să fie judecaţi şi condamnaţi la moarte. Pe drum însă, a fost convertit, în chip minunat, la credinţa cea nouă. O lumină puternică l-a învăluit şi i-a luat vederea; el a căzut cu faţa la pămînt, apoi a auzit un glas care i-a grăit: “Saule, Saule, pentru ce Mă prigoneşti?”.
Din Damasc s-a dus în Arabia, unde a petrecut 3 ani în post şi rugăciune. Marele duşman al creştinilor devine cel mai mare apărător al lor, fariseul fanatic devine mare propovăduitor al Evangheliei, pe care o vesteşte în întreg cuprinsul Imperiului Roman. Sfîntul Ioan Gură de Aur a spus despre el că “este fereastra prin care lumea păgînă L-a văzut pe Christos”. A călătorit pe uscat şi pe mare, de multe ori aflîndu-se în primejdii. Niciodată nu şi-a pierdut rîvna şi curajul. Din porunca Împăratului Nero, în ziua de 29 iunie în anul 67, i s-a tăiat capul.
Astfel au săvîrşit călătoria pe pămînt aceşti doi mari luceferi şi mărturisitori ai credinţei, Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, stîlpi ai Bisericii...
Sursa: Ziarul Tricolorul
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu