CANTEC DE STEA

Au îngheţat pescarii pe Dunăre azi-noapte
parcă-i prăpădul lumii din ‘907
Agonizează veacul ca un profet nebun
ce sufletul şi-l vinde pe-o mână de tutun
Primim o veste proastă în fiecare zi
războaie fratricide şi molime-n copii
Se moare şi de foame, se moare şi de frig
la ţărmul Mării Moarte s-a-prăbuşit un dig
Egală-i tragedia de zece mii de ani
mereu va smulge vântul fereastra la sărmani
Scriptura se-mplineşte, aşa ne este dat
nu-i ciumă - sunt războaie, şi tot ne-au secerat
La cumpănă de ere, crucificat în cuie
într-un chivot de aur Iisus la ceruri suie
El, mielul, pălmuitul cu haine de urzici
încoronat cu spinii întregii Asii Mici
Eu cred legenda tocmai pentru că e absurdă
dar ce e logic oare când Antichriştii zburdă?
Când mor copii de cancer sau împuşcaţi în cap
atunci când se-nfierbântă în lume vreun satrap?
E singura scăpare: îngenuncheaţi o dată
la candela ce plânge cu flacără bogată
Smeriţi-vă-n odaie, când nimeni nu vă ştie
la ceas de spovedanii şi sfântă liturghie
El este farul sigur ce bate până-n larg
pe marea în furtună e singurul catarg
întoarceţi-vă gândul şi faţa spre Mesia
nimic nu o să pierdeţi, dar câştigaţi vecia
în clipa grea a morţii noi fără El am fi
ca Dunărea în iarnă şi bezna din pustii
înalţă-te spre slavă, poporul meu frumos
şi ia botezul zilnic de la Iisus Christos!


CORNELIU VADIM TUDOR
(31 decembrie 1992-2 ianuarie 1993)