După Învierea Domnului nostru Isus Christos, apostolii Săi au parcurs o perioadă de tranziţie marcată de Înălţarea Sa la cer şi de coborîrea Duhului Sfînt. Aceste momente cruciale ale istoriei omenirii au reprezentat un plan al lui Dumnezeu aflat în continuă desfăşurare privind întemeierea Împărăţiei Sale, necesitatea obligatorie a împlinirii tuturor afirmaţiilor profetice, adevărul întoarcerii Domnului Isus, revelarea vremurilor şi a soroacelor, dar ne şi motivează să ne apropiem de El cu îndrăzneală.
La interval de 10 zile de la Înălţare, ucenicii au primit Duhul Sfînt călăuzitor promis de Domnul Isus în "Evanghelia după Ioan": "Dar Mîngîietorul, adică Duhul Sfînt, pe care-l va trimite Tatăl, în Numele Meu, El vă va învăţa toate lucrurile şi vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu" (Ioan 14 :26). Ei nu erau obişnuiţi cu un conducător în persoana Duhului înlocuitor pe care, mai tîrziu, Apostolul Pavel avea să-l propovăduiască şi să-l declare la Roma ca pe o constituţie a vieţii ecleziastice (Romani 8 :14). Cartea "Faptele Apostolilor" relatează modul în care Duhul Sfînt, ca Persoană a Trinităţii existentă deja de la Creaţie, a coborît a 50-a zi de la Înviere cu multă putere şi plinătate divină asupra celor aflaţi în Templul de la Ierusalim. În greaca veche, termenul de pletho se traduce prin a umple deasupra, spre deosebire de cuvîntul pleroo care desemnează a umple în interior, în profunzime. Prin urmare, fiecare credincios în Isus Christos poate avea ambele experienţe ale primirii Mîngîietorului (în limba greacă, paraclet). Practica de a chema Numele lui Dumnezeu a existat încă din antichitate în "Vechiul Testament", cunoscut fiind că primul care a făcut acest lucru a fost Enos care a făcut parte din cea de a 3-a generaţie a omenirii (Genesa 4 :26), urmat apoi de: Iov (Iov 12 :4 sau Iov 27:10), Avraam (Genesa 12:8), În "Noul Testament", chemarea Numelui lui Dumnezeu a fost făcută pentru prima oară de Apostolul Petru, în Templul din Ierusalim, aflat în ziua de Rusalii alături de ceilalţi 10 ucenici ai Domnului şi de mulţimea de credincioşi veniţi din Nordul Africii, Asia, Iudeea, Mesopotamia, Creta şi Roma, care s-au rugat şi au început să vorbească în toate limbile (în limba greacă noţiunea de glossa traducîndu-se prin dialect). Reacţia celor necredincioşi a fost de batjocură faţă de cei care au vorbit în atîtea dialecte, dar Petru s-a ridicat şi a luat cuvîntul, explicîndu-le celor prezenţi că se împlinise profeţia lui Ioel 2 :28-32. Pasajul din această ultimă carte descrie activitatea supranaturală a Duhului lui Dumnezeu începînd de la ziua Cincizecimii - care marchează naşterea Bisericii lui Isus Christos - şi continuată pe parcursul evenimentelor care anticipează cea de a 2-a venire a lui Isus Christos.
De-a lungul istoriei omenirii, Biserica a avut de întîmpinat multe prigoniri finalizate prin condamnarea credincioşilor prin moarte martirică (exemplificată în mod simbolic în "Apocalipsa" prin comunitatea creştină din Smirna - astăzi oraşul Izmir din Turcia). Principala cauză a acestor suferinţe a fost vehicularea ideii conform căreia Creştinismul ar fi o sectă evreiască, iar membrii ei, identificaţi cu israeliţii. Ar fi trebuit ca necazurile să ia sfîrşit în secolul al IV-lea, cînd împăratul Constantin cel Mare al Byzanţului a promulgat un document cunoscut sub numele de "Edictul de la Mediolanum" (Milano de astăzi), prin care s-a decretat religia creştină ca religie oficială în Europa de Apus apoi extinsă şi în Răsăritul bătrînului continent. Situaţia s-a ameliorat foarte mult, dar ea a continuat secole de-a rîndul. O altă comunitate creştină, care a constituit exemplu pentru zilele noastre, a fost Filadefia (tradusă prin dragoste frăţească), purtînd numele celui care a construit această cetate din Turcia de astăzi - Ataos Philadelphos. De altfel, toate cele 7 biserici din Asia Mică descrise în cartea "Apocalipsa" sînt la ora actuală nişte ruine în urma invaziei populaţiei islamice şi a dăiniurii lor de-a lungul a sutelor de ani. Oare la ce ne cheamă Dumnezeu astăzi în secolul XXI, secol despre care André Malraux spunea că va fi religios sau nu va fi deloc ? În ceea ce priveşte scopul existenţei omenirii, acesta nu a primit niciodată un răspuns satisfăcător. Ideea de a atribui un scop vieţii nu există decît în funcţie de un sistem religios. În ciuda încercărilor la care este supusă populaţia globului, a crizei economice mondiale pe care o traversează în special ţările sărace, Dumnezeu ne îndeamnă la credinţă faţă de El, la perseverenţă, în sensul eliminării barierelor (ignoranţă faţă de Cuvîntul Său, lipsă de voinţă şi de dragoste pentru Divinitate), precum şi la căutarea Celui care este : Calea, Adevărul, Viaţa, Uşa, Viţa, Salvatorul, Apa vieţii, Stînca, Mielul nostru de jertfă, Marele nostru Preot - Domnul nostru Isus Christos. Este nevoie să ne apropiem unii de alţii, toţi semenii de orice naţie şi de orice limbă, trăind într-o deplină relaţie de dragoste frăţească precum primii creştini prezenţi la Ierusalim în ziua Cincizecimii. Indiferent de starea noastră materială, El aşteaptă cu multă răbdare să doborîm ruinele din propriile inimi şi vieţi de credinţă, pentru că ne-a făcut o făgăduinţă : "Fiindcă ai păzit cuvîntul răbdării Mele, te voi păzi şi Eu în ceasul încercării care are să vină peste lumea întreagă ca să încerce pe locuitorii pămîntului" ("Apocalipsa" 3:10). Fie ca sărbătoarea naşterii Bisericii să ne aducă pacea sufletească de care avem atîta nevoie în aceste frămîntate vremuri din urmă !
MARCELINA PĂTRAŞCU
Doctorand în Istorie
Copyright Tricolorul
25 mai 2010
19 mai 2010
NOSTRADAMUS L-A PREZIS PE VADIM PRESEDINTE SI REFACEREA ROMANIEI MARI
Între întrebările puse de dferite persoane în ultima vreme cu privire la activităţile mele, una este distinctă: Care sînt motivele pentru care îl tot ridic în slăvi pe dr. Corneliu Vadim Tudor? Răspunsul este simplu şi exhaustiv: pentru că Dumnezeu îl vede pe Tribun ca succesor al lui Băsescu, în stare să asigure salvarea României de la dezastru. Voi demonstra aceasta în cele ce urmează.
Între contribuţiile pe care le-am adus sinergeticii, ultima ştiinţă de sinteză a secolului trecut, de care am început să mă ocup (aşa după cum am mai arătat, datorită încrederii acordate de d-nii dr. fiz. ec. Mihai Dorel Constantinescu din Rîmnicu Vîlcea şi ing. Mihai Diaconescu din Tîrgu Jiu), se află şi principiul minimului, care arată ce lipseşte unui fenomen, indiferent de natura lui, pentru ca acesta să se împlinească. Aşa am ajuns să înţeleg adevărata calitate a lui Nostradamus, care nu este aceea de profet (sau nu numai de profet). Nu mai repet ce am scris în anul 2009.
Mă refer numai la cîteva date cuprinse în lucrarea "mesajul lui Nostradamus către români", descifrat de Vlaicu Ionescu, apărută sub redacţia d-lui Dan Zamfirescu în două ediţii (1998 şi 2001), la Editura "Roza Vînturilor". Reţin numai cîteva date esenţiale, legate de titlu. Astfel,
Vlaicu Ionescu este apreciat de Nostradamus că va fi cel mai bun traducător al profeţiilor sale. Aceasta pentru că, om de cultură, traducătorul trebuie să cunoască, pe lîngă geografie, mitologii, limba franceză veche, şi multă istorie. Or, Nostradamus s-a preocupat, pe lîngă ţările mari, şi de România, o ţărişoară mică, pămînt ales, căruia îi vede un viitor strălucit. Iar alţi interpreţi, întîlnind în catrene nume ca Dacia, Romanie, romain, ultimele două înainte ca ele să fie cunoscute de istorie, le-au legat de Roma şi de romani, ajungînd la concluzii false. În decodificările sale, Vlaicu Ionescu foloseşte anagrame, digrafuri, metaplasme, criptograme, metode aritmologice, introducere de litere sau, după caz, eliminarea altora din text. Însă, un profet nu foloseşte asemenea sisteme de decodificare decît dacă îi sînt transmise de sus, de la Dumnezeu, prin aşa-zisa scriere automată.
Nostradamus este denumit uneori profet al speranţei. Răul prevestit în unele catrene poate fi evitat sau evenimente pozitive se pot împlini, dacă se iau măsuri în consecinţă. Numeroase exemple stau dovadă. Astfel, celebra Ecaterina de Medicis n-a crezut în prevestirea că soţul ei, Henric al II-lea, va muri dacă participă la vreun turnir, şi aşa s-a întîmplat. Karl Krafft, un alt decodificator al lui Nostradamus, s-a dus la Goebbels să-i spună că sovieticii vor ocupa Germania şi acesta, în loc să-l prevină pe Hitler, l-a băgat pe Krafft în lagăr (unde se pare că a şi murit). Iar Germania a păţit ce-a păţit. Vlaicu Ionescu a vrut să-l prevină pe Nixon în problema Watergate, dar consilierii săi nu l-au crezut şi, ca urmare, Nixon a fost obligat să-şi dea demisia. Gorbaciov n-a ştiut (sau a fost împiedecat să afle) că, în iunie 1991, Uniunea Sovietică se va destrăma (la 73 de ani şi 7 luni de la înfiinţare - 7 noiembrie 1917 - aşa cum văzuse Vlaicu Ionescu în scrierile nostradamiene). Bine că n-a ştiut, pentru că poate o aveam şi astăzi pe cap. În profeţiile lui Nostradamus lipsesc în totalitate date precise despre locuri, persoane şi precizări în timp. De aceea, profeţiile sînt dificil de descifrat, iar cel mai adesea ele pot fi descifrate în apropierea momentului la care profeţia se referă. Vlaicu Ionescu găseşte momentul ieşirii României din alianţa cu URSS (trandafirul, aflat la mijlocul lumii celei mari, adică a Europei), dar că acela aşteptat va veni tîrziu. Urmează un catren care explică momentul:
Le changement sera fort dificile
Cité, province au change gain fera
Coeur haut, prudent mis, chassé lui habile,
Mer, terre, peuple, son état changera.
adică
Schimbarea va fi foarte dificilă;
Cu prilejul schimbării se va face cîştig oraşe, provincii
Cel cu inima înaltă, înţeleaptă, va fi pus, cel abil va fi gonit
În ţară, pînă la mare, poporul îşi va schimba statul (starea).
Vlaicu Ionescu nu-l ghiceşte nici pe cel ce va veni şi nici pe abilul ce va fi gonit, pe care-l numeşte prin anagramare Belial (şeful demonilor). Prezicerea, acum, poate fi înţeleasă printr-o simplă anagramare. Fără nici o literă în plus sau în minus, textul devine:
Le changement sera fort dificile
V. ci cep orient au change gain fera
Apte Corneliu Tudor mis, lie Basescu hhh
Mer, terre, peuple, son état changera.
În care (vezi Dicţionarul Francez-Român Constantin Şăineanu, Ed. Scrisul Românesc, Craiova): V=voir (vezi): ci=aici: cep=viţă de vie: orient=răsărit: apte=destoinic: mis=pus: lie=drojdie, lepădătură (fig). Grupul au=o: hhh=senzaţie de silă, respingere. Atunci:
Schimbarea va fi foarte dificilă;
Vezi aici viile de la răsărit (Basarabia) ce se vor cîştiga cu prilejul schimbării
Destoinicul Corneliu Tudor va fi pus, lepădătura Băsescu va fi respinsă.
În ţară, pînă la mare, poporul îşi va schimba statul.
Toate partidele care s-au succedat la guvernare au vina lor. În plus, a apărut o încrengătură de interese între ele, coordonate de o mafie care le domină, astfel că oricare ar veni la guvernare nu s-ar preocupa de binele ţării, ci de propriile interese. Singura personalitate care s-a opus vehement tuturor vandalismelor ce au nenorocit ţara este dl. dr. Corneliu Vadim Tudor. Patriot, neadmiţînd nici o abatere de la principii corecte privind naţiunea (de unde i s-a dat de către trădătorii de ţară epitetul de extremist), credincios, om de înaltă cultură, membru al unor academii străine, membru al Parlamentului European, domnia-sa se impune tot mai mult ca un om de înaltă autoritate morală. Numai aşa se vor realiza şi cele ce spune domnia-sa la Conferinţa de Presă din 7 august 2009: "Singura soluţie, bună pentru toată lumea, inclusiv pentru Uniunea Europeană, este Unirea Basarabiei cu România, după modelul brevetat de cele două Germanii, unire pe care numai eu şi PRM o putem realiza".
Atunci, atenţie! Cei ce nu vor ajuta, în felul lor, pe stradă, la vot sau pe alte căi pentru îndeplinirea profeţiei nostradamiene, care este dumnezeiască, fac un păcat, o crimă la adresa ţării şi a locuitorilor ei. Şi, dacă forţele răului totuşi vor învinge, atunci s-a încălcat o poruncă divină şi nu avem dreptul să ne plîngem de cele ce vor urma.
Prof. univ. dr. ing. ALEXANDRU MĂRUŢĂ,
Laureat al Premiilor Academiei Române,
Decan de onoare al Universităţii Ecologice din Bucureşti.
Copyright Tricolorul
12 mai 2010
CINISMUL PREŞEDINTELUI - VITREG AL ROMÂNIEI ŞI ÎNDATORAREA EXTERNĂ
După lovitura de stat din decembrie 1989, la comandă şi sub coordonare externă, actorii politici din România au fost dirijaţi spre P.D.S.R. ( P.S.D.), P.N.L., P.D. (P.D.L.), P.N.Ţ.C.D., P.U.R. (P.C.) şi U.D.M.R. şi au făcut cu schimbul la Putere, în diverse combinaţii, timp de 20 de ani, cu scopul de a permite jefuirea avuţiei naţionale de peste 300 miliarde de euro, generalizarea corupţiei, sărăcirea majorităţii populaţiei şi creşterea datoriei externe la mai mult de 120 miliarde de euro. Parlamentul a fost compromis atît din exterior, cît şi din interior.
De regulă, majoritatea guvernamentală, formată şi condusă de preşedinţii Ion Iliescu, Emil Constantinescu şi Traian Băsescu, a controlat şi a condus Parlamentul. Ca urmare, timp de 20 de ani, Parlamentul nu a controlat Guvernul în privinţa: fondurilor încasate din privatizări; modului de valorificare a bogăţiilor naturale ale Poporului Român; împrumuturilor externe şi a destinaţiei acestora. După două decenii de capitalism şi după aderarea la Uniunea Europeană, românii constată că România este prăbuşită, că a fost transformată într-o colonie şi că a fost împinsă în pragul falimentului, fiind amanetat viitorul Poporului Român. Preşedintele - vitreg la României i-a "ciuruit" pe majoritatea cetăţenilor români, în seara zilei de 6 mai 2010, cînd i-a înştiinţat că nu a decis un program anti-criză, ci măsuri urgente, pentru adîncirea crizei, de la 1 iunie a.c., respectiv: tăierea veniturilor bugetarilor cu 25%; tăierea pensiilor şi ajutoarelor de şomaj cu 15%; tăierea ajutoarelor sociale şi a subvenţiilor pentru apa caldă şi încălzire; mărirea impozitelor pe terenurile agricole. Premierul Boc, împreună cu F.M.I., a decis şi s-a angajat, prin scrisoarea de intenţie, că va impozita tichetele de masă şi dobînzile la depozitele de la bănci, că va tăia al 13-lea salariu. De asemenea, vor să disponibilizeze în acest an 250.000 de bugetari şi să închidă 200 de spitale. Înainte de Înălţarea Domnului şi de Ziua Eroilor, comandantul suprem la Armatei şi primul-ministru s-au angajat în faţa F.M.I. că vor tăia 15% din indemnizaţiile veteranilor şi văduvelor de război, care sînt în sumă de 92-300 de lei/lună. Majoritatea românilor sînt năuciţi, disperaţi, revoltaţi şi derutaţi de jocurile politicienilor şi ale misiunii F.M.I., din perioada 6-10 mai 2010, realizînd că se pregăteşte Apocalipsa după Băsescu şi Boc. Ciuma portocalie în frunte cu Băsescu şi Boc, împreună cu F.M.I., i-a condamnat pe cetăţenii români la sărăcie, foamete şi moarte cu zile. Întîlnirile, negocierile şi medierile au avut loc, zi şi noapte, la diferite palate şi sedii de partide, inclusiv sîmbăta şi duminica, cei din Executiv făcîndu-se că analizează soluţiile potrivite pentru a face un rău cît mai mic României şi românilor. Unii tîmpiţi şi manipulatori specializaţi ai opiniei publice se bucură că dintre două variante rele a fost aleasă varianta cea mai puţin rea, care înseamnă un genocid rapid şi dezastru pe toate planurile. Duşmanii Poporului Român le insultă românilor inteligenţa. Adevărul este următorul:
1) Preşedintele-vitreg şi alogen al României face jocul celor care l-au adus şi menţinut la Putere, cu scopul de a mări datoria externă cu încă 30-40 miliarde de euro în toamna acestui an, pentru a rambursa datoria scadentă din aceasta, de peste 10 miliarde de euro, plus dobînzi de 2 miliarde de euro, şi pentru a asigura plata datoriei externe din anul 2011, care întrece suma de 15 miliarde de euro, plus dobînzi de cca. 3 miliarde de euro. Subliniem că numai Partidul România Mare a atras atenţia, de nenumărate ori, asupra creşterii alarmante şi nejustificate a datoriei externe, precum şi a consecinţelor acestei îndatorări nesăbuite. Brusc şi suspect, preşedintele-vitreg al României, fără să consulte Parlamentul, partidele politice şi Poporul Român, printr-un referendum naţional - a decis ca de la 1 iunie a.c. să taie din veniturile, pensiile, ajutoarele şi subvenţiile cuvenite la peste 15 milioane de cetăţeni şi să mărească mai multe impozite. Legal şi practic este imposibil, lucru ştiut şi de ciuma portocalie care îşi asumă partenitatea ideilor. După ce a aruncat bolovanul în fîntînă, preşedintele Băsescu se face că negociază cu sindicatele şi partidele politice, ajungînd să pună în discuţie reducerea numărului de pamperşi (?!). Vor urma acţiuni de protest în Bucureşti şi în toată ţara, tergiversări în domeniul legislativ şi peste 5 milioane de procese, cu blocarea Justiţiei. Cu siguranţă că judecătorii nu vor decide să-şi reducă veniturile cu 25%, iar pentru colegii lor pensionari să piardă 15% din pensie, aşa cum vor vampirii de la P.D.L., U.N.P.R. şi U.D.M.R. În harababura politică provocată de P.D.L., U.D.M.R., U.N.P.R. şi de deputaţii aparţinînd minorităţilor naţionale, va apărea preşedintele-vitreg Băsescu, care are pregătit (după centura de siguranţă) un colac de salvare: singura soluţie va fi un nou şi uriaş împrumut extern, plus creşterea TVA şi a cotei unice.
2) Preşedintele Băsescu şi Guvernele Tăriceanu I (P.N.L., P.D., P.C. şi U.D. M.R.), Tăriceanu II (P.N.L. şi U.D.M.R.) şi Boc I-IV (P.D.L., P.S.D. şi U.D.M.R.) au îndatorat Poporul Român, în ultimii 5 ani, cu peste 50 miliarde de euro, fără să informeze Parlamentul şi pe cetăţenii ţării în privinţa cheltuirii acestor sume colosale. Acum, preşedintele-vitreg Băsescu le spune, cu seninătate, românilor că în anii 2007 şi 2008 s-au luat împrumuturi externe foarte mari de către Guvernul Tăriceanu II (P.N.L.+ U.D.M.R.), uitînd că el era preşedintele României, că a fost de acord cu acele împrumuturi şi a păstrat secretul în privinţa cheltuirii acelor credite.
3) Preşedinţii Ion Iliescu, Emil Constantinescu şi Traian Băsescu, împreună cu guvernatorul Băncii Naţionale a României, eternul Mugurel Constantin Isărescu, şi toate guvernele din perioada 1990-2010, au privatizat aproape tot din România, dar niciodată Poporul Român şi Parlamentul nu au fost informaţi asupra rezultatelor privatizărilor, a sumelor încasate şi a destinaţiei acestora. După multe privatizări, Poporul Român a rămas bun de plată. De exemplu:
- S-a dat, de fapt, gratis Combinatul Sidex de la Galaţi şi apoi guvernul a plătit noului proprietar suma de peste 700 milioane de dolari pentru neîndeplinirea clauzelor contractuale de către Statul Român (?!).
- Averea PETROM, de peste 20 miliarde de euro, şi zăcămintele de ţiţei şi gaze naturale ale Poporului Român s-au dat la O.M.V. şi la poporul austriac pentru numai 668 milioane de euro (suma este egală cu profitul obţinut de firma românească într-un an). Timp de 10 ani, Guvernul Năstase a angajat Statul Român să plătească anual sute de milioane euro pentru decontaminarea istorică a mediului. Totodată, prin contractul de privatizare, Guvernul Năstase a acceptat ceva incredibil: cea mai mică redevenţă din lume să fie aplicată la preţul fix al ţiţeiului, de numai 22 dolari/baril, indiferent de preţul ţiţeiului pe piaţa mondială, chiar şi atunci cînd acesta a ajuns la 80-150 dolari/baril. De asemenea, România este singura ţară din lume producătoare de petrol unde Guvernul şi Parlamentul au refuzat să impoziteze cu 100% profitul excepţional, adică diferenţa dintre preţul ţiţeiului pe piaţa mondială şi costul de extracţie din România, de 13 dolari/baril. Ca urmare, anual nu s-au încasat, la Bugetul de Stat, venituri de cel puţin 5 miliarde de euro. La fel s-a procedat de către conducătorii României şi în privinţa gazelor naturale.
- Banca Comercială Română (B.C.R.) a fost privatizată, în anul 2006, sub patronajul preşedintelui Băsescu, pentru suma de 3,75 miliarde de euro, din care Statul Român a încasat doar 2,25 miliarde de euro şi nu se ştie ce destinaţie a luat suma respectivă. Diferenţa de 1,5 miliarde de euro au acceptat preşedintele Băsescu şi Guvernul Tăriceanu să fie dată, cîte 750 milioane de euro, la o bancă europeană şi la o bancă din S.U.A., care au împrumutat B.C.R. (cu cca. 6 luni înainte de privatizare) cu suma de 50 milioane de euro, respectiv 75 milioane de dolari. Ca urmare, pentru aceste împrumuturi, preşedintele Băsescu şi premierul Tăriceanu au plătit o dobîndă de 700 milioane de euro la fiecare bancă, iar acum ciuma portocalie zice că singura soluţie este tăierea salariilor, pensiilor, ajutoarelor sociale, indemnizaţiilor umilitoare pentru veteranii de război şi mărirea impozitelor. După ce dl.Sebastian Teodor Gheorghe Vlădescu a încasat din bani publici, în anul 2009, peste 100.000 de euro ca membru în diferite Consilii de Administraţie, a fost numit ministru de Finanţe, ca să taie de la cei mulţi şi săraci. Acum, acelaşi preşedinte-vitreg al României vrea să-i "ciuruiască" pe pensionari, pe şomeri, pe veterani şi pe asistaţii sociali, zicînd că nu sînt bani, respectiv că îi lipsesc 500 milioane de euro la Buget. Mai grav este faptul că, prin contractul de privatizare a B.C.R., s-a angajat Guvernul Român, cu ştiinţa şi aprobarea preşedintelui Băsescu, că în următorii 10 ani va plăti la Erstebank din Austria toată suma de 3,75 miliarde de euro, cu 1,5 miliarde de euro în plus faţă de cît s-a încasat la Bugetul de Stat. Practic, B.C.R. a fost dată gratis la poporul austriac, iar Poporul Român este bun de plată pentru 1,5 miliarde de euro, din această "afacere" care poartă marca Băsescu-Tăriceanu-Vlădescu, susţinută de către P.S.D., P.C. şi U.D.M.R. Numai P.R.M. s-a opus în Parlament la jaful de la B.C.R. şi a formulat o plîngere penală la Direcţia Naţională Anticorupţie (D.N.A.), unde cercetările au fost blocate printr-o Ordonanţă de Urgenţă a Guvernului Tăriceanu II, votată în Parlament de către reprezentanţii P.N.L., P.D., P.S.D., P.C. şi U.D.M.R.
4) Preşedinţii Ion Iliescu, Emil Constantinescu şi Traian Băsescu, împreună cu toate guvernele din perioada 1990-2010, au dat, prin încălcarea Constituţiei şi de regulă la străini, aproape toate bogăţiile naturale ale Poporului Român. Ca urmare a contractelor de concesionare, închiriere, privatizare şi vînzare a bogăţiilor Statului Român nu se încasează anual peste 30 miliarde de euro la Bugetul de Stat. Preşedintele-jucător (jucător cu soarta Poporului Român şi a României) nu are curajul măcar să vorbească în legătură cu rezilierea sau renegocierea contractelor respective. Prin Codul fiscal, la art.216, s-a stabilit că firmele care exportă ţiţei şi gaze naturale din România sînt scutite de plata impozitelor. Guvernanţii şi preşedintele-vitreg Băsescu vor să umple golul creat de ei în Bugetul de Stat prin tăierea salariilor, pensiilor şi ajutoarelor sociale, prin majorarea impozitelor şi a taxelor.
5) Preşedintele-vitreg al României, împreună cu Parlamentul, Guvernul Boc IV, liderii partidelor politice parlamentare şi ai sindicatelor ar fi trebuit să acţioneze, logic şi normal, în primul rînd şi în principal, pentru creşterea veniturilor la Bugetul de Stat. Foarte uşor şi legal se poate obţine creşterea anuală a veniturilor cu cel puţin 50 miliarde de euro, din sursele menţionate mai sus şi prin combaterea corupţiei, evaziunii fiscale şi a contrabandei. Sporirea veniturilor la Bugetul de Stat ar permite efectuarea investiţiilor, creşterea salariilor şi a pensiilor, precum şi rambursarea datoriei externe. Totodată, creşterea veniturilor la Bugetul de Stat va avea ca efect reducerea şi chiar eliminarea deficitului bugetar. Majorarea deficitului bugetar pe anul 2010, după negocierile cu echipa F.M.I., va avea drept consecinţă creşterea îndatorării externe, prin recurgerea la noi împrumuturi de la băncile străine.
6) Înainte de a tăia din salarii, pensii, ajutoare de şomaj şi ajutoare sociale, din indemnizaţii şi de a mări impozitele, preşedintele-vitreg Băsescu şi Guvernul Boc IV (P.D.L.+U.D.M.R.+U.N.P.R.) trebuie să răspundă în faţa Parlamentului la următoarele întrebări simple:
a) De ce s-au luat credite externe, de peste 120 miliarde de euro, care a fost destinaţia şi eficienţa utilizării lor?
b) Ce sume s-au încasat, în ultimii 20 de ani, din privatizări şi pe ce s-au cheltuit miliardele de euro?
c) De ce se încăpăţînează şi nu acţionează pentru creşterea anuală a veniturilor Bugetului de Stat cu cel puţin 50 miliarde de euro?
d) De ce aţi permis risipirea banilor publici către clientela politică a P.D.L., P.S.D., P.N.L., P.C. şi U.D.M.R.?
e) De ce refuzaţi să-i informaţi pe cetăţenii României, în special pe pensionari, despre "transferarea" din Bugetul Asigurărilor Sociale de Stat în Bugetul de Stat a sumei de peste 10 miliarde de euro, în perioada 2000-2010, precum şi destinaţia sumelor respective, după ce au fost furaţi banii pensionarilor?
f) De ce şi cu ce scop continuaţi genocidul împotriva Poporului Român, inclusiv prin administrarea aditivilor alimentari cancerigeni şi sterilizarea fetiţelor, după administrarea aşa-zisului vaccin împotriva cancerului de col uterin?
g) Din ce surse va plăti Guvernul României, în următorii 10 ani, între 15 şi 20 miliarde de euro/an, pentru rambursarea datoriei externe şi plata dobînzilor?
h) Care este programul de rambursare a datoriei externe pe următorii 10 ani?
i) De ce aţi admis şi cu ce scop să nu fie atrase, pînă acum, peste 10 miliarde de euro de la Uniunea Europeană?
j) Ce fel de proiect de Buget a întocmit Guvernul Boc IV, împreună cu experţii F.M.I., în ianuarie 2010, ce Buget a votat Parlamentul şi ce Lege a Bugetului a promulgat preşedintele Băsescu dacă, după numai trei luni, trec la o politică de exterminare a Poporului Român cu scopul de a obţine o creştere economică egală cu zero?
k) De ce Guvernul Boc IV nu prezintă Parlamentului proiectele de rectificare a Legilor Bugetului de Stat şi Bugetului Asigurărilor Sociale de Stat pe anul 2010, în baza celor convenite cu delegaţia F.M.I. şi a angajamentelor asumate prin scrisoarea de intenţie?
l) De ce nici un partid politic parlamentar nu sesizează Avocatul Poporului şi pe procurorul general al României în privinţa genocidului declanşat împotriva cetăţenilor români?
Practic, Regimul Băsescu-Boc, împreună cu U.D.M.R., a detonat bomba socială cu ceas, iar poliţiştii şi jandarmii sînt pregătiţi să fraternizeze cu cei nemulţumiţi.
Dr. GHEORGHE FUNAR,
Secretar general al P.R.M.,
Preşedintele Filialei P.R.M. Cluj
Copyright Tricolorul
5 mai 2010
UN MARE MISTER: PĂRINTELE ARSENIE BOCA
Părintele Arsenie Boca este un sfînt, încă nesanctificat, al Bisericii Ortodoxe Române, avînd o viaţă excepţională, în care miracolul s-a împletit în permanenţă cu realitatea. Petrecînd o mare parte din viaţă printre ardeleni, aceştia l-au numit "Isus al Ardealului". Viaţa sa este o uimitoare legendă, ca şi aceea a lui Isus. Dar dacă existenţa istorică a lui Isus a generat o mulţime de discuţii contradictorii, Arsenie Boca a trăit lîngă noi şi mulţi dintre cei care l-au cunoscut, care au trăit o mare parte din timp lîngă el, trăiesc şi în prezent şi sînt mărturii vii asupra vieţii sale.
Atestarea vieţii unui om care a fost capabil de multe din performanţele atribuite lui Isus este o certificare indirectă a existenţei lui Isus, dar mai ales a faptului că, dincolo de partea fizică, de materia palpabilă, există şi altceva. Iată de ce este necesară evocarea părintelui Arsenie Boca, în acelaşi context cu cel al părintelui Nectarie de la Egina. Aceştia, ca de altfel şi mulţi alţii, sînt dovezi concrete ale capacităţii de a săvîrşi ceea ce negăm că era posibil să se întîmple în urmă cu două mii de ani.
S-a născut la 29 septembrie 1910 în ţinutul Munţilor Apuseni, în localitatea Vaţa de lîngă Brad, şi a plecat să îndeplinească o nouă misiune, cum şi-a denumit el însuşi ultimul său drum, în 28 noiembrie 1989.
Mormîntul său din incinta Mînăstirii Prislop este în permanenţă acoperit cu florile aduse de cei care vin să se roage aici, alcătuind un linţoliu multicolor ţesut în semn de pioasă recunoştinţă, ca să-i fie priveghi la somnul său de veci.
Am citit ceea ce -a scris despre părintele Arsenie Boca şi am ascultat avid pe cîţiva dintre cei care l-au cunoscut şi i-au stat în preajmă.
Nu există nici un martor care să nu relateze ceva de ordinul miracolului. Ascultîndu-i, am avut sentimentul medicului Sotirios Crotos, care, după cum povesteşte în cartea sa "Jurnalul doctorului Sotirios Crotos, ucenicul lui Isus Christos", asista uimit la "minunile" înfăptuite de Isus. În jurul unor astfel de oameni, care, prin faptele şi viaţa lor au ieşit din comun, s-au născut întotdeauna legende, exagerări ale acţiunilor lor, fie din dorinţa de a impresiona, de a-şi aureola şi mai mult eroul, fie din nevoia de a umple cu imaginaţia lor golurile memoriei. Conştient de acest risc, am încercat să obţin mărturii din mai multe surse şi să le confrunt, în măsura în care mi-a fost posibil. Dicolo de amănunte, care pot fi uitate sau adăugate, rămîne o realitate confirmată prin surse demne de încredere, unele avînd caracter oficial. Fie şi numai imensitatea mulţimilor care îl urmau ca o umbră oriunde se afla şi constituie, prin sine, un grăitor argument al darurilor sale. Părintele Arsenie Boca a studiat teologia la
Arsenie Boca era un bărbat frumos, înalt, subţire, cu o privire scrutătoare, plecată din ochii săi albaştri, exprimînd o inteligenţă superioară, care îi conferea în toate circumstanţele vieţii sale, nu lipsită de umilinţe şi pericole, o mare siguranţă de sine. Nu l-au înfrînt nici închisorile prin care a trecut, nici privaţiunile şi supravegherea de care a avut încontinuu parte. Un om care a avut şansa de a se afla o lungă vreme în apropierea părintelui Arsenie Boca este cetăţeanul Gheorghe Vîlcea din Comarnic. Intrat bine în cei 70 de ani ai săi, poartă încă amprenta tinereţii pline de vigoare, în părul abia grizonat, în corpul bine construit şi în privirea ageră şi atentă.
Îmi spune că întîlnirea cu părintele Arsenie Boca a avut loc la Sinaia, pe cînd lucra la casa maicilor scoase forţat din mînăstiri. Încercînd să depene firul amintirilor, Gheorghe Vîlcea îmi relatează episoade din viaţa părintelui, fie cunoscute de el, fie auzite de la prieteni, iar altele auzite direct de la sursă. "A fost de multe ori aici, în casa noastră, la Comarnic", îmi spune interlocutorul meu şi soţia sa confirmă nenumăratele ocazii în care l-a avut ca oaspete. "Era frumos, ca Isus, îmi spun amîndoi. Înalt, zvelt, cu ochi albaştri şi vii. Era foarte inteligent şi plin de talente. Desena, picta, făcea proiecte de clădiri, ornamente florale în care vedeai o mînă şi o imaginaţie sigură, de artist. Dar mai bine să încep cu copilăria, atît cît reţin eu din ceea ce mi-a povestit", intervine G. Vîlcea.
În jurul vîrstei de 12 ani, în timp ce mergea la şcoala primară, era preocupat de viitorul spre care ar fi trebuit să se îndrepte. Şi în stilul obişnuit al inocenţei specifice vîrstei de copil, i se adresează providenţei: "Doamne, spune ce drum să aleg...". Şi la scurt timp, mergînd pe aceeaşi ulicioară spre şcoală, îi apare în faţă un bătrîn care îi spune: "Te-ai rugat la Dumnezeu să-ţi arate calea de urmat. Eu sînt Dumnezeu. Vei merge la şcoală să înveţi carte pentru a mă ajuta. Lumea este rea şi nu se mai poate ţine în mînă". Era un intelectual desăvîrşit, cu o vastă cultură şi mari disponibilităţi artistice. Pictura de la biserica Drăgănescu, din judeţul Ilfov, este o elocventă ilustrare. Avînd ca profesor la bele-arte pe Costin Petrescu, cel ce s-a ocupat de pictura de la Ateneul Român, părintele Arsenie Boca a fost solicitat să picteze segmentul destinat lui Mihai Viteazul. Dispunea de toate darurile cu care s-ar putea scrie o carte despre paranormal. Avea clarvedere, claraudiţie, citea gîndurile, avea de asemenea capacitatea extrem de rară de teleportare. Cea mai solicitată capacitate a sa era însă cea de vindecător. Nu numai că putea vindeca, doar cu o meditaţie, o rugăciune sau o atingere, dar, după conformaţia corpului, a feţei, după alte semne, doar de el ştiute, îi averiza pe oameni şi ce boli vor face şi ce remedii le sînt necesare pentru a le preveni sau vindeca. Soţiei lui Gh. Vîlcea i s-a recomandat internarea la oncologie pentru intervenţie chirurgicală la un sîn. Supărat, soţul se plînge părintelui Arsenie, care îl sfătuieşte să accepte internarea şi intervenţia, dar să stea liniştit că nu îi vor mai găsi tumoarea suspectă de cancer. "Doctorii au o linie pînă unde pot ajunge cu ştiinţa lor. Mai sus ei nu mai pot merge. Mai departe intervine doar Dumnezeu". Şi după intervenţie, toate investigaţiile au confirmat cele spuse de părinte.
Altă dată a recomandat părintelui Arsenie pe un prieten cu cancer de stomac, aflat într-o stare de emaciere terminală. L-a atins uşor pe abdomen, l-a privit blînd şi i-a spus să fie în pace că de acum va fi sănătos. Şi fiindcă era meseriaş, l-a rugat să ofere ajutor la casa maicilor. Şi omul acesta este şi acum în viaţă. Cu asemenea daruri nu este de mirare că la
A mai fost descrisă în viaţa cîtorva sfinţi, inclusiv a lui Isus, dar după moartea sa. În mod sigur, fenomenul de bilocaţie nu face parte din lecturile lui Gh. Vîlcea, ca să vină cu o astfel de poveste, dacă părintele nu i-ar fi relatat-o. Într-o zi Gh. Vîlcea era supărat. De ceva vreme era tracasat de miliţie pentru "Legea 18" referitoare la venituri ilicite. Fiind un meseriaş foarte bun, realiza un venit apreciabil. Îl cheamă părintele. Îi ia mîna, o acoperă cu palmele sale şi-i spune: "Ştiu de ce eşti supărat. Nu trebuie să-mi spui. Dă-le pace răilor că nu te vor mai supăra de acum". Şi l-au lăsat în pace.
În vara lui '89, Gh. Vîlcea era internat în spital, la Azuga. Suferea de mai mulţi ani de reumatism degenerativ cu gonartroză. Într-o zi a venit la el în spital părintele Arsenie cu o cutie de prăjituri şi i-a spus: "Uite de ce am venit la mata. Eu trebuie să plec dincolo pentru că am o altă misiune. Ieşi din spital, mergi la
Eu voi sta mereu în spatele dumitale cînd vei lucra acolo, dar n-ai să mă vezi". Ştiind că i-a venit timpul să plece în lumea invizibilă pentru noi, părintele şi-a fixat locul de mormînt la Prislop cu patru ţăruşi înfipţi în pămînt şi i-a comandat crucea prietenului său Gh. Vîlcea: "Eu i-am făcut crucea din lemn înghiţindu-mi lacrimile, iar el şi-a scris cu mîna sa datele de pe cruce, aici, la mine acasă".
Odată, Gh. Vîlcea l-a întrebat pe părinte:
- Mai sînt oameni aşa ca dvs. în viaţă?
- Da, a răspuns părintele. Sîntem mai mulţi, că nu se poate menţine altfel echilibrul acestei lumi.
După săvîrşirea din viaţă a părintelui Arsenie Boca, în noiembrie 1989, a fost de două ori la mormîntul lui şi s-a rugat pentru sănătate. Şi reumatismul său nu l-a mai supărat de atunci.
Părintele a prevăzut căderea comunismului în România, în decembrie 1989. Într-o zi, Gh. Vîlcea stătea de vorbă cu ofiţerul de Securitate care îl supraveghea. Acesta i-a spus că are de gînd, pentru siguranţa "şefului" de stat, care venea la Sinaia, să-l aresteze pe părintele Arsenie Boca, iar pe maici să le ducă cu domiciliu forţat "acolo unde nu este apă şi mîncare". Părintele Arsenie a văzut întîlnirea celor doi şi l-a întrebat ulterior ce au discutat. Gh. Vîlcea a ezitat să-i vorbească de intenţia de a-l aresta.
- Ei, fleacuri de-ale lor, a zis el.
- Ei, ce vor ei să facă nu mai au timp (era în vara lui 1989)
Cînd părintele Arsenie Boca era rugat să-i ajute pe oameni, cu vindecarea unei boli grele sau altceva mai greu de rezolvat pe o cale obişnuită, cerea un răgaz de timp să fie lăsat singur. Se pare că se concentra, medita, se ruga sau vizualiza ceva care era menit să intervină în rezolvarea solicitată. Spun că şi vizualiza, în afară de implorare, de rugăciune, pentru că erau şi cazuri care nu puteau fi soluţionate, şi-i spunea celui ce-i ceruse ajutorul adevărul. Sau avea un dialog cu "invizibilul" din care primea informaţiile de care avea nevoie. Era ca şi cum s-ar fi consultat cu cineva.
Medicul Irina Iaşcov, nepoată a lui Gh. Vîlcea, l-a cunoscut de asemenea pe părintele Arsenie Boca. Are şi amintiri despre întîmplări legate de viaţa părintelui, dar are mai multe informaţii obţinute de la cei care au trăit, ca şi unchiul său, în diferite perioade ale vieţii, în apropierea părintelui. Mi-a relatat că a discutat cu persoane care s-au vindecat de cancer, ajuns în faza terminală, fie doar prin puterea sa de vindecare, fie uneori cerînd familiei să facă un sacrificiu, un serviciu în favoarea Divinităţii. Adeseori, celor care veneau la el, le spunea: "Te-am aşteptat, ştiam că vii". Şi le spunea pricina venirii lor. Înaintea examenului de admitere la facultate, Irina Iaşcov era foarte speriată de concurenţa acerbă care era la acea vreme pentru medicină. La competiţia de 11 şi chiar 14 candidaţi pe un loc, nu era chiar atît de uşor să ajungi student la medicină.
În noaptea care a precedat ziua examenului, în timp ce dormea, a simţit în vis mîna părintelui mîngîind-o pe frunte şi spunîndu-i: "Fii liniştită. Totul va fi bine". Şi astăzi este medic.
O altă mărturie, care atestă capacitatea de clarvedere a părintelui, o am de la maica stareţă Ghibu Ierusalima, a Mînăstirii Rîmeţi. Este o femeie cultă, din neamul ardelenesc al cărturarilor Ghibu. Trimisese, pe cheltuiala mînăstirii, la facultate pe toate călugăriţele din mînăstirea sa. Mi-a povestit un episod întîmplat pe vremea cînd părintele Boca se afla într-o mînăstire din zona Bistriţa-Năsăud. Într-un an, de Sfînta Maria, aude pe mătuşile sale hotărîndu-se să plece a doua zi, dis-de-dimineaţă, la părintele Arsenie, cale de vreo 20 de km. Ea avea pe atunci 12 ani, dar, în ciuda vîrstei, reţinuse multe poveşti şi întîmplări legate de părinte. Aşa că, fără să spună nimic părinţilor, s-a hotărît să folosească acest prilej ca să-l cunoască. Cum nu avea bani la vîrsta sa, a "şterpelit" o sumă modestă din chimirul tatălui şi, înainte de zorii zilei, a luat calea spre întîlnirea cu mătuşile. Cînd au ajuns la mînăstire, acolo era deja o mulţime impresionantă de oameni. S-au aşezat la rînd ca toată lumea. După cîteva ore, probabil că părintele a obosit şi a ieşit afară din biserică mergînd agale şi gînditor pe lîngă şirul lung de oameni care îl aşteptau. O vede pe eroina noastră, fetiţa de 12 ani, stînd la rînd. O chemă la el, o ia de mînă şi continuă să se plimbe. Şi în acest timp are loc următorul dialog:
-Uite aici banii pe care i-ai luat tatălui tău din chimir. Să-i dai înapoi. Nu este frumos să furi. Dar te iert pentru că intenţia de a veni aici n-a fost rea.
Ea rămîne mută de mirare şi de
- Să-i spui tatălui tău că dacă nu te lasă pe tine şi pe sora ta să vă faceţi călugăriţe, Dumnezeu i le ia. Ai înţeles? Aşa să-i spui.
- Da, răspunse fetiţa.
- Ai să-i mai spui că îl aşteaptă zile grele, de care numai eu îl pot scăpa dacă vine la mine.
Şi lucrurile s-au întînplat întocmai. Era perioada colectivizării agriculturii şi, cum ţăranii nu erau dispuşi să-şi cedeze de bu-năvoie avutul, a început prigoana contra lor. În acest malaxor are ghinionul să intre şi tatăl fetiţei. Speriat de ceea ce îl aştepta, se duce la părintele Arsenie.
Îi ascultă necazul şi-i spune.
- Ţi-am trimis să-ţi laşi cele două fete să vină la mînăstire. Ştiu că nu vrei, dar aşa le-a rînduit Dumnezeu, altfel ţi le ia. Cît priveşte necazul tău, ăştia or să-ţi dea vreo 3 ani. Eu pot să te ajut să nu faci nici o zi de puşcărie, dar mă, eşti prea rău şi ai prea multe păcate, aşa că te las să faci şi tu vreo 3 luni ca să-ţi mai plăteşti din ele. Şi lucrurile s-au întîmplat întocmai. A fost condamnat 3 ani, din care a făcut efectiv decît 3 luni!Aceasta era forţa minţii părintelui Arsenie Boca. Ştia totul despre interlocutorul aflat în faţa sa şi nu putea fi de nimeni minţit. Părintele Arsenie Boca nu stăpînea însă numai tainele oamenilor şi ale Cerului, ci şi pe cele ale animalelor sălbatice. Iată un episod povestit de un cetăţean care îl transporta pe părinte cu carul undeva. Trecînd printr-o pădure, i-a cerut să oprească. A coborît şi s-a dus direct la un lup care dormea lîngă un copac pe lîngă drum. L-a trezit şi i-a spus să plece de acolo pentru că sperie lumea. Şi lupul a plecat! Apoi un cor de păsări a venit deasupra carului şi a început să-l psalmodieze cu ciripitul lor vesel. Părintele le-a mulţumit şi le-a spus să se întoarcă de unde au venit. Şi păsările au procedat întocmai. Altădată era cu un grup de oameni care s-a întîlnit pe cărare cu un urs.
Oamenii s-au speriat, dar părintele Arsenie s-a dus liniştit la urs, l-a prins de o ureche şi i-a spus să se întoarcă în pădure. Şi ursul s-a executat şi el întocmai.
Astfel de performanţe, de a fi ascultat de animalele sălbatice şi de păsări, sînt înscrise şi în istoria lui Francisc din
Cît de reale sînt toate aceste mărturii din viaţa părintelui Arsenie Boca? Dar ştiu altceva, şi anume că fiecare din faptele atribuite acestui om au mai fost săvîrşite, nu numai de Isus, dar şi de către alte personaje atestate în istoria bisericii creştine, cum sînt Sf. Antonio de Padova, Sf. Serafim de Sarov, Sf. Nectarie şi mulţi alţii. De ce m-aş îndoi atunci de ceea ce mi s-a relatat despre părintele Arsenie Boca, de vreme ce eu însumi, prin peregrinările mele în lume sau prin proprie experienţă, m-am convins în mod direct de realitatea lor?
Iată o afirmaţie surprinzătoare, pentru noi cei crescuţi la şcoala materialismului modern. Serafim de Sarov şi-a dedicat de mic viaţa cinului călugăresc şi a ajuns la aceeaşi capacitate de clarvedere şi de vindecare. În apropierea morţii sale, pe care şi-a prevăzut-o ca şi părintele Arsenie Boca, le-a spus celor ce îl solicitau în rezolvarea necazurilor lor: "Veniţi la mormîntul meu. Voi continua să vă ajut, ca şi acum cînd sînt viu". Există surprinzător de multe date comune în viaţa părintelui Arsenie Boca şi cea a lui Isus. Acest gînd este susţinut şi de o afirmaţie pe care părintele a făcut-o cu puţin timp înainte de a pleca, în faţa maicii stareţe de la Prislop: "Vezi ce faci aici după plecarea mea. Cu voia lui Dumnezeu eu voi fi la dreapta sa la judecata de pe urmă şi mult te va ajuta".
Unei alte femei, care îl roagă să ajute o biată fată din satul său, născută cu un mare handicap, îi răspunde: "Du-te şi spune-i că pe lumea asta este cea mai nefericită fiinţă. Şi o mai aşteaptă şi alte nenorociri, dar pe lumea cealaltă îi promit că se va întîlni cu mine şi va avea parte de fericire".
Cine a fost acest om, născut asemenea nouă, aici lîngă noi, trăitor lîngă noi şi care ştia totul despre noi, înainte de a i se spune ceva, care vindeca ceea ce medicina nu poate încă să facă, acest om care ne spune că are o "misiune" în "Cerul" pe care îl negăm şi mai mult, promite ajutorul său acolo, asemenea lui Dumnezeu?
Pentru mine, "sfînt" este un om care are un comportament înscris în canoanele bisericii, dar Arsenie Boca are cu mult mai mult. Ceea ce ştia să facă depăşea condiţia existenţei noastre materiale, pe care o susţineam cu atîta obstinaţie. Părintele Arsenie a fost şi continuă să fie o mare provocare a ştiinţei actuale. El ne-a lăsat, probabil, şi datorită vremurilor care i-au impus tăcere, povara grea a misterului său nedezlegat. Generaţii după generaţii vor avea la ce gîndi. El va rămîne un etern memento mori.
DUMITRU CONSTANTIN DULCAN
Copyright Tricolorul
