Să trec usor cu palma pe masca mortuară
(eu nu credeam vreodată s-ajung a o privi)
prin fagii Bucovinei să fie primavară
(eu nu credeam vreodată s-ajung a o privi)
prin fagii Bucovinei să fie primavară
un recviem să curgă din corn în zori de zi
Ţărăncilor
din Putna le înflorească iia
să-i iasă dinainte ca unui voievod
să-i iasă dinainte ca unui voievod
căci pentru noi, românii, acesta e Mesia
cu tălpile în cuie şi sângele pe rod
cu tălpile în cuie şi sângele pe rod
Aşa cum stă de singur ca într-un metru antic
e ca o stea căzută în iarba altui veac
iar fruntea îşi framântă portalul ei gigantic
e ca o stea căzută în iarba altui veac
iar fruntea îşi framântă portalul ei gigantic
şi
buzele a milă supremă se
desfac
L-a ferecat durerea pe stânca zânei Dochii
în raza lumânării pomeţii bat în mov
ca două pâini bătrâne i se afundă ochii
în somn îi supurează fântânile lui Iov
în raza lumânării pomeţii bat în mov
ca două pâini bătrâne i se afundă ochii
în somn îi supurează fântânile lui Iov
Efigie în aur şi diamanticale
profil ca munţii Lunii purificaţi prin foc
plâng spasmele genezei în cearcănele
sale
îi muşcă lupii
steaua cea fără de
noroc
Şi
telegrama Havas întîrzie cu
anii
peste Scrisoarea III-a sigiliul s-a răcit
de-un secol strigă Eli, oh, lama sabachtani
pe el uitarea noastră de azi l-a-nnebunit
Eu îi dezmierd cu palma acest vulcan de cretă
un tei afumă cerul pe dealul din Copou
păziţi-i bine masca, e arma lui secretă
răzbunător şi rece, el va veni din nou!
păziţi-i bine masca, e arma lui secretă
răzbunător şi rece, el va veni din nou!
Corneliu Vadim Tudor
„În
camera mea de lucru se află,
în
permanenţă,
4 portrete: Iisus Christos, Tudor Vladimirescu, Nicolae Iorga şi masca mortuară a lui Eminescu. Pot spune că aceste spirite mă tutelează.”
Corneliu Vadim Tudor
