PATRIOTII VOTEAZA PRM

Eu cred, pînă la capăt, în valorile tradiţionale, în naţionalismul curat al Poporului Român şi în ortodoxia lui creştină. Nu pot rîde şi nu pot plînge la comandă, dar, de cînd am făcut ochi şi pînă îi voi închide – voi rîde şi voi plînge împreună cu poporul meu. Nu pot aplauda instituţii şi contexte, de aici sau de aiurea, pe care nu le apreciez şi nu le înţeleg, dar oriunde mă duc şi orice întreprind, las în sufletul meu un locşor pentru ai mei – vii, morţi sau încă nenăscuţi. Nu port frica păcătosului împovărat de vini nenumărate, pe care le-ar vrea iertate una-două (cît ai pocni din deget, sau ai aprinde o lumînare, cu ipocrizie pioasă!), ci dorul fiului risipitor, care a rătăcit prin lume şi prin viaţă, iar acum se întoarce, în sfîrşit, acasă.
Eu am crezut şi cred că norocul îi ajută pe cei îndrăzneţi, pe cei harnici, pe cei gospodari, care trebăluiesc fără astîmpăr, de dimineaţă pînă noaptea. Ei sînt cei care, mergînd la vecernie sau la utrenie, pot privi către sfinţii părinţi prin Vitralii Tricolore. Aceştia, ca şi mine, sînt acasă în biserica lor, aşa cum sînt acasă în ţara lor. Restul se pot duce, de bună seamă, şi ei, la slujbă, dar ochii lor tulburi, zgîiţi către înălţimi pe care nu le pricep (şi care, în fond, le sînt străine!), vor avea parte doar de sticlă colorată. Sufletele sfinţilor Neamului Românesc nu pleacă la plimbare în jurul lumii cu avioane low-cost sau cu yahturi second-hand, ci rămîn aici, cu noi şi printre noi, să ne privegheze existenţa pămîntească şi să ne ferească de cele rele.
Pe cei dintre noi care merită. Pe aceia care, într-o lume bezmetică şi, aparent, lipsită de repere, au puterea să creadă în Dumnezeu, în Naţiune, în Familie, în tot ce e valoros şi durabil. În Antichitate, romanii păstrau la loc de cinste măştile de ceară ale înaintaşilor. Noi, cei de azi, ne-am cam uitat străbunii în colb de cronici, iar mucegaiul arhivelor şi bibliotecilor igrasioase se aşază peste operele de căpătîi ale Corifeilor Românismului. Şi, din păcate, sînt destui care strîmbă din nas cînd le vorbeşti despre Pantheonul Naţional, pe care, pentru mai multă siguranţă, l-ar prefera demolat. Bine spunea Mircea Eliade: „A renunţa la românism înseamnă pentru noi, românii, a renunţa la viaţă, a te refugia în moarte. Sînt oameni care au făcut asta. Dumnezeu să-i ierte! Românitatea, adică organismul acesta viu la care participăm cu toţii, îi elimină de la sine”.
Partidul România Mare este ocheanul miraculos cu care noi, românii creştini ai unei ţări bogate (dar cu un popor sărac!) – nici prea mare, nici prea mică, de la răscrucea marilor furtuni – privim restul lumii de la egal la egal. Iată de ce, la alegerile europene din 25 mai, patrioţii votează PRM.

VLAD HOGEA