Pe bună dreptate, profesorul Ilie Bădescu, citîndu-i pe geopoliticianul rus Aleksandr Dughin, dar şi pe alţi gînditori ruşi, spunea că, în momente critice, doar naţionalismul poate salva un popor. Democraţia importată sau instaurată în Estul Europei, în fostul lagăr socialist, a dus la mişcări centrifugale. La atomizarea societăţii, la pauperizarea populaţiei, la dispariţia unei clase politice, e drept, comuniste, dar înlocuită cu penibile surogate puse doar pe căpătuială. Singura care şi-a revenit a fost Rusia. După eşecul guvernării Elţîn, sub fostul ofiţer Putin, Rusia a apelat la naţionalism şi a redevenit o mare putere. Doar naţionalismul a salvat Rusia, a unit şi a catalizat energiile acestui mare popor.
În România, naţionalismul e văzut ca o ciumă, ca şi cum a-ţi iubi patria şi poporul este o crimă. Nici un partid politic, cu excepţia României Mari, nu s-a declarat a fi naţionalist.
Unii se dau de stînga, alţii de dreapta, importă ideologii, dar uită un singur lucru: că ţara asta trebuie şi iubită, protejată. În ciuda faptului că au mai fost încercări de înfiinţare a unor formaţiuni politice naţionaliste, gen PUNR, Partidul Noua Generaţie a lui Gigi Becali, toate s-au soldat cu un eşec. E meritul exclusiv al lui Corneliu Vadim Tudor că ţine de 20 de ani în viaţă un partid naţionalist. Un partid care a semnalizat din anii ’90 asupra pericolului maghiar, iar nici astăzi bieţii corifei nu-i dau dreptate.
Deşi unii îl înjură copios şi absolut pe nedrept pe Vadim Tudor, uită un singur lucru: naţionalismul e o necesitate! Iar lipsa PRM-ului din Parlament e o nedreptate strigătoare la cer, mai ales cînd UDMR-ul a luat-o razna. O să-l pupaţi pe Vadim, dar să nu fie prea tîrziu!
FLORIAN BICHIR
(Text reprodus din ziarul „Libertatea”,
nr. din 1 august 2011)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu