Naţionalist în ţara mea

Majoritatea popoarelor tind spre întărirea propriei fiinţe, iar această dorinţă a oricărei individualităţi, de a-şi păstra propriul fel de a fi, alcătuieşte "tendinţa naţionalistă". Naţionalismul este conştiinţa apartenenţei la un neam, deşi unii politicieni s-au găsit să imprime definiţiei un aspect tendenţios. Şi anume, că naţionalismul ar fi iubirea exagerată a propriului neam. Dar, oare, cum se manifestă iubirea faţă de poporul tău, acela în care te-ai născut, ai crescut şi acela în care te-ai format ca om?

A fi naţionalist înseamnă nu numai a-ţi iubi confraţii, ci şi a respecta pe cel de alt neam. De aceea, este de neînţeles pretenţia absurdă a unor minorităţi de a ne cere nouă să tolerăm naţionalismul (lor) pe teritoriul nostru.
Dacă înaintaşii poporului român n-ar fi fost naţionalişti, n-ar fi luptat pentru ţara lor, unde era lumea acum? Unde-i simţămîntul datoriei de altă dată, unde-i spiritul naţionalităţii?
Astăzi, în locul lor vorbeşte nepăsarea. Într-o lume a vitezei, în care primează propriul interes, legea pumnului şi puterea banului, puţini sînt cei care se intreabă "unde-i naţionalismul".
Poate că naţionalismul are milioane de feţe, poate că în sufletul fiecăruia dintre noi există în mod ireversibil un alt "eu" ce se identifică cu lumea ta, cu tradiţiile, obiceiurile pe care le-ai părăsit sau ai fost obligat să le părăseşti pentru a veni şi a te stabili în alt loc. Şi totuşi, sentimentul apartenenţei la propriul tău neam te însoţeşte mereu.
Şi împreună cu aceste idei şi întrebarea: "Unde-i naţionalismul? A murit naţionalismul?"

Dr. GHASSAN ABOULTEF,
Vicepreşedinte al Partidului România Mare -
Filiala Judeţeană Timiş

Copyright Tricolorul

Una din crimele secolului 20: Katyn

Ridicarea si caderea marilor puteri sunt legate de crime impotriva umanitatii. Masacrul de la Katyn, de la care se implinesc zilele acestea 60 de ani, este una dintre sutele de crime de razboi prezentate pe 118 pagini in internet. In aceasta lista figureaza asemenea acte criminale ca de pilda cel din inchisoarea Abu-Graib in care au fost maltratati si ucisi de armata americana prizonieri irakieni, pana la crimele de la Srebenitza, in fosta Iugoslavie, unde mii de civili au fost impuscati fara mila. Dar Katyn, o mica localitate in apropiere de Smolensk, este simbolul unei crime fara precedent in istoria celui de al doilea razboi mondial, atat prin felul, cat si prin proportiile ei.

Se stie ca razboiul a inceput la 1 septembrie 1939, prin intrarea trupelor germane in Polonia. Pe 17 septembrie au trecut granita de est si trupele armatei rosii, pecetluind soarta acestei tari. Drept urmare au cazut prizonieri ai armatei sovietice 242.000 soldati si ofiteri polonezi, in buna parte si ca urmare a ordinului dat de maresalul Edward Smygly-Rydz de a nu opune rezistenta trupelor URSS. Majoritatea prizonierilor au fost repartizati ca mana de lucru in industrie, mine si constructii, dar cca. 20.000 militari de profesie au fost stransi in trei lagare speciale ale NKVD: Kozielsk (langa Smolensk), Starobielsk (langa Harkov) si Ostashkov (langa Kalinin). Aici se gaseau 295 generali, coloneli si sub-coloneli, 2080 maiori si capitani, 6049 locotenenti si sublocotenenti. Raspanditi prin alte lagare erau inca cateva mii de ofiteri si subofiteri din trupele de graniceri, politie si justitie militara.

In luna martie 1940, sapte membri ai biroului politic al PCUS al URSS, si anume Stalin, Molotov, Vorosilov, Mikoian, Kalinin, Kaganovici si Beria, au aprobat raportul strict secret no.794, prezentat de comisarului poporului Lavrentii Beria, in care se propunea ca, fara nici un proces, toti acesti militari sa fie lichidati prin impuscare. In perioada dintre 1 aprilie si 15 mai 1940, au fost astfel executati peste 20.000 de ofiteri si soldati polonezi, din care: 4404 – in padurea Katyn de langa lagarul Kozielsk, 3896 – in lagarul Starobielsk, 6287 – in lagarul Ostashkov. Grupe mai mici de militari prizonieri au fost executati in alte lagare sau inchisori. Au scapat cu viata din acest masacru doar 395 de prizonieri de razboi.

Dupa ce trupele germane au ocupat regiunea Smolensk si au descoperit uriasele morminte de la Katyn, propaganda nazista a facut publica, dupa trei ani, crima « regimului iudeo-bolsevic moscovit ». Partea sovietica a negat cu inversunare faptul, atribuind crima armatei hitleriste. Adevarul a fost recunoscut abia la 13 aprilie 1990 de Mihail Gorbaciov, desi si el negase pana atunci fapta. In octombrie 1992, Boris Eltin a pus la dispozitie opiniei publice dovezile ingrozitoarei crime, nu numai de la Katyn, ci si din celelalte lagare. Dupa cativa ani insa accesul la documente a fost oprit, iar cererile de despagubire din partea familiilor, au fost respinse de Curtea suprema de justitie a Rusiei. Dar la Katyn, care a ramas ca simbol al crimelor de razboi, s-a ridicat in 1999 un monument, la care se vor inchina saptamana viitoare primul ministru rus Vladimir Putin si omologul sau polonez Donald Tusk.

Fara comentarii.

Articol cules de pe blogul lui N. Raducanu ( http://nraducanu.wordpress.com )

SĂRBĂTORI FERICITE

În Noaptea Învierii
Când clopotele bat,
Să spunem împreună
CHRISTOS A ÎNVIAT !

Fie ca Lumina Învierii Domnului să vă călăuzească pretutindeni.

Organizaţia de tineret PRM Timiş vă urează un Paşte fericit şi binecuvântat !

Dr. Livius Ţîrnea, prim-vicepreşedinte al PRM Timiş, preşedinte al OTRM Timiş

BANCUL SAPTAMANII

Un barbat e nevoit sa opreasca masina datorita unui blocaj al traficului in zona Parlamentului. Deodata, cineva ii bate in geam:
- Domnule, teroristii au ocupat Parlamentul Romaniei si cer 10 milioane de dolari rascumparare ca sa-i elibereze pe parlamentari . Altfel ameninta ca ii vor stropi cu benzina si le vor da foc; acum mergem din masina in masina si facem o cheta....
- Bine, si cat da fiecare? zice omul din masina.
- Cam 5 litri...