29 septembrie 2012

LA MULTI ANI, Gheorghe Funar!

Astăzi este ziua de naştere a lui Gh. Funar. Doctor în economie, secretarul general al PRM s-a născut la 29 septembrie 1949, la Sînnicolau Mare, judeţul Timiş. Între anii 1992 şi 1997, Gh. Funar a fost preşedinte al PUNR. Timp de 12 ani (1992-2004), a fost primar al Municipiului Cluj-Napoca, fiind unul dintre cei mai buni gospodari ai oraşului de la Poalele Feleacului. Ca senator PRM de Cluj-Napoca, în perioada 2004-2008, Gh. Funar s-a remarcat prin numeroasele acţiuni legislative pe care le-a promovat, contribuind astfel, alături de colegii săi de partid, în frunte cu liderul istoric al acestuia, dl. Corneliu Vadim Tudor, la frînarea şi limitarea marelui jaf naţional de care se fac vinovate toate guvernările de după decembrie 1989. Cu prilejul zilei sale de naştere, ziarul nostru îi urează luptătorului patriot Gh. Funar un călduros La Mulţi Ani! Ziarul Tricolorul, nr 2580 / 29.09.2012

23 septembrie 2012

Adio, bunul si vechiul meu prieten Romulus Vulpescu

Vreau să-i prezint scuze Ilenei Vulpescu pentru că am întîrziat. Sper că la propria înmormîntare nu voi face la fel. Am o viaţă infernală, după cum ştie toată lumea, dar nu puteam să lipsesc de la plecarea pe ultimul drum a unui om care a contribuit mult la formarea atîtor caractere. Talentul nu ţi-l poate dărui nimeni. Ţi-l dă Dumnezeu, sau nu ţi-l dă. Dar caracterul se formează, în timp. După evenimentele atît de tulburi şi neclarificate, încă, din decembrie 1989, a apărut, deodată, ca o spadă, o coloană vertebrală pe care lumea nu o ştia, pentru că el nu era un om al Cetăţii, dornic de apariţii diurne şi nocturne, la singurul post de Televiziune existent pe atunci. El era un om de bibliotecă, un eminent traducător, un fermecător poet, cu artificii lingvistice nemaicunoscute în literatura română. Eu cred că, de la Mihai Eminescu şi Nichita Stănescu încoace - amicul nostru, care este îngropat la doi paşi - nimeni nu a mai scos efecte atît de rare şi de fermecătoare în limba română, inventînd rime pe care eu, ca tînăr poet, le invidiam. Am spus că, deodată, a apărut, în acel peisaj sălbatic, atunci cînd încă mureau oameni pe străzi, un om de mare caracter, care le-a dat o pildă morală tuturor. Atunci a apărut el la Televiziune, lumea luînd, astfel, cunoştinţă de existenţa unui om cu nume atît de frumos şi de rar. Primul rege al Romei a fost, înaintea lui Numa Pompilius, Romulus. Iată ce nume extraordinar şi ce destin a avut acest om Romulus Vulpescu! În anul 1992, cînd au fost alegeri pentru Parlament, i s-a făcut o nedreptate: Romulus Vulpescu a fost trecut pe locul 6 la Senat, la Bucureşti. Toată lumea a rămas uimită cum de un om de valoarea lui a ajuns pe un asemenea loc. Cînd ai un om ca acesta, dar îl treci pe locul 6, înseamnă că nu ai simţul realităţii. Atunci, Romulus Vulpescu a rămas, practic, fără serviciu. L-am angajat la mine, la Cabinet, la Senat, consilier. Dar, de fapt, eu eram consilierul lui, pentru că el domina, prin autoritatea lui, pe toată lumea. Cine putea să-i dea vreo dispoziţie, vreun ordin unui om enciclopedic, avînd un spirit de acoperire atît de vast? Mă leagă foarte multe amintiri de ilustrul dispărut. Iată, bunăoară, depunerile de coroane la care am fost împreună. De pildă, la Mînăstirea Dealu, unde este capul ,,cu rouă de sînge", după cum scria Nicolae Iorga, despre craniul lui Mihai Viteazul. Era, atunci, cu noi, şi Eugen Barbu. Dar, erau şi atîţia alţi oameni care, între timp, au trecut în lumea umbrelor. Îmi duceam, odată, acasă, cu maşina, nişte colaboratori, la 3-4 dimineaţa, şi le spuneam: ,,Măi, copii ai durerii, aici, în Cimitirul Bellu, sînt îngropaţi toţi oamenii care au marcat nu numai existenţa mea, ci existenţa României contemporane, oameni pe care i-am cunoscut atît de bine, de prietenia unora bucurîndu-mă îndelung. Aici sînt Eugen Barbu, Nichita Stănescu, Adrian Păunescu, Aristide Buhoiu, Ion Voicu, Fănuş Neagu, Mihai Ungheanu, Marin Preda - cu care n-am fost prieten, dar copiii lui, cînd erau mici şi blonzi, se jucau pe genunchii mei, la Casa Scriitorilor“. Nimeni nu poate să facă abstracţie de geniul extraordinar pe care l-a avut acel om şi de logica lui imbatabilă. Uite cum lucrează Dumnezeu, cum i-a unit, pe toţi, în această bibliotecă de pămînt! Ei stau aici, cuminţi, ca în rafturile unei biblioteci. Cum stau cărţile, aşa stau, şi ei, acum, alături. Îmi este greu să vorbesc la căpătîiul acestui om fermecător, căruia Dumnezeu, în marea milă a Lui, i-a dat şi bucurii, şi drame. Mi-a fost greu să vorbesc şi cu Ileana, aseară. Am crezut că am numărul de la telefonul ei mobil şi, poate, frica de vreo explicaţie, de vreun cuvînt nelalocul său - pentru că, vorba ei, există Arta Conversaţiei şi în acest domeniu al vieţii şi al morţii noastre - m-a făcut să-mi doresc să-i dau un mesaj scris. Cum să-i transmiţi unui om condoleanţe, cînd nu ştii ce să-i spui şi nu te aşteptai la aşa ceva? Ce să-i zici? Am vrut să-i dau un SMS, dar am constatat că aveam numai numărul de la telefonul fix. Atunci, mi-am luat inima în dinţi şi am sunat-o. Spre surprinderea mea, ea mi-a dat mie îmbărbătare, ea mi-a dat mie curaj, nu invers. Nu ştiu de unde are atîta forţă această femeie fără vîrstă, care nici lacrimi nu mai are! Dar, ce-i în sufletul ei! Ce stalactite sînt în inima ei! I-am spus cele cuviincioase şi am întrebat-o dacă are nevoie de ceva. Bineînţeles, în imensa ei demnitate, mi-a zis că nu are nevoie de nimic. Atunci i-am zis: ,,Trăieşti o tragedie de Hecuba. Ţi s-a stins din viaţă singurul copil, Ioana, care era fermecătoare şi care, de asemenea, a lucrat cu mine o perioadă. Iar apoi, să ţi se prăpădească şi tovarăşul tău de drum, sufletul tău pereche“. Doamne Dumnezeule mare! Nu puteai să zici Ileana fără Romulus şi viceversa. Ei erau, pentru toată lumea, Vulpeştii. Au intrat împreună în Enciclopediile culturii naţionale. Îndoliată adunare, ne despărţim, astăzi, de un om remarcabil, de un drapel al culturii române. Îmi pare atît de rău că sînt mult mai tînăr decît ei toţi şi că am rostit discursuri funebre, mai mult sau mai puţin reuşite, la căpătîiul atîtor oameni, de la Ion Lăncrănjan şi Eugen Barbu, pînă la Fănuş Neagu şi Adrian Păunescu. Rămîn din ce în ce mai singur. Va veni o vreme a amintirilor mele despre aceşti oameni, de o mare frumuseţe morală, de o mare destoinicie, care nu au făcut compromisuri cu ceea ce se numeşte paragina. Noi trăim, acum, în imperiul paraginei. Vorbeam în Parlamentul European, exact acum o săptămînă, la Strasboug: ,,Ce democraţie? Ce drepturi ale omului?". O democraţie care nu dă pîine înseamnă că nu e bună, spunea Lech Walesa. Un om care nu a fost oricine; o fi fost el electrician, dar a luat Premiul Nobel pentru Pace. Iar de la el încolo se poate vorbi de o altă epocă. Romulus Vulpescu a pus pumnul în pieptul furtunii. Urmele lui se văd pretutindeni în societatea românească. A fost un om profund religios, a scris pagini minunate despre Dumnezeu şi despre sămînţa de veşnicie pe care o sădeşte Tatăl Ceresc în inima fiecărui om. Oricui i se poate întîmpla moartea, dar nu lui. Fiecare dintre noi spune: ,,Cît mai tîrziu, sau, poate, va fi altceva". Preotul care slujeşte, aici, de faţă, ştie că Dumnezeu Îşi recuperează Lumina sădită în om. Omul nu e creat întîmplător. Ce este acela „evoluţionism"? Aş vrea să mi se arate şi mie maimuţa din care s-a tras Shakespeare, sau Beethoven! Nu există aşa ceva! Viaţa e un dar al lui Dumnezeu. Încă o dată, o asigur pe Ileana că sînt alături de ea şi îi doresc să depăşească acest moment, de două ori tragic. Trăim zilele unei tragedii duble. Eu cred că Dumnezeu mai are un plan cu Ileana Vulpescu. Ea trebuie să mai dea culturii române opere memorabile. Un om atît de minunat ca Ileana, rar am văzut. Ea e Vitoria Lipan, în carne şi oase. M-am rugat, înainte de a pleca de acasă, pentru sufletele gemene ale Ioanei şi tatălui ei, Romulus Vulpescu. Eu mă rog, întotdeauna, în genunchi, pentru că asta vrea Dumnezeu de la noi, smerenie, nu trufie. Unul dintre cele mai mari păcate biblice este trufia. Noi sîntem nimeni în palma lui Dumnezeu! M-am rugat să le ierte păcatele, foarte puţine, de altfel. Ce păcate ar fi putut să aibă un înger ca Ioana? Un copil! Noi, toţi, am avut păcate faţă de această familie, am fost nerecunoscători. M-am rugat lui Dumnezeu să le primească sufletele nobile în Rai. Adio, bunul şi vechiul meu prieten! Fie-ţi sufletul liniştit, să ai odihnă veşnică, să fii convins că vom veni cîndva, şi noi. Cel puţin noi doi, dragul meu Romulus Vulpescu, vom merge în aceeaşi direcţie. Amin! CORNELIU VADIM TUDOR (Necrologul a fost rostit, liber, la ceremonia de doliu care a avut loc joi, 20 sept. 2012, la Cimitirul Bellu Militar) Înmormîntarea marelui scriitor Romulus Vulpescu Comunicat de Presă Joi, 20 septembrie, la Cimitirul Bellu Militar, din Capitală, a fost înmormîntat eminentul scriitor şi traducător Romulus Vulpescu, fost senator PDSR, precum şi membru al Consiliului Naţional al Audiovizualului din partea Partidului România Mare. La trista ceremonie a fost prezent liderul PRM, domnul Corneliu Vadim Tudor, membru al Parlamentului European, din partea căruia, la catafalcul celui care i-a fost un prieten apropiat şi consilier senatorial a fost depusă o coroană de flori cu panglică Tricoloră. Domnia-sa a prezentat condoleanţe mult-încercatei scriitoare Ileana Vulpescu, soţia marelui dispărut, care, în luna august, şi-a pierdut şi unica fiică, Ioana, răpusă de o boală necruţătoare. La funeraliile lui Romulus Vulpescu au luat parte văduva şi fiica lui Adrian Păunescu, Carmen şi, respectiv, Ana Maria; poetul Ion Horea şi fiica lui, Irina; prof. univ. dr. Ion Toboşaru; Mircea Oprean, soţul Zoei Ceauşescu şi ginerele primului preşedinte al României, Nicolae Ceauşescu; Victor Socaciu; Coralia şi Dumitru Meteleanu; Ştefan Cazimir; Florin Rotaru; Gelu Voican Voiculescu; numeroşi alţi reprezentanţi ai literelor româneşti, prieteni apropiaţi ai acestei inegalabile familii de scriitori. Personalitatea excepţională a lui Romulus Vulpescu, scriitor şi traducător de rară vocaţie, dar şi patriot autentic, cum rar se mai văd în aceste timpuri de trădare a Interesului Naţional, de abandonare a iubirii de Neam şi Ţară, a fost evocată, într-un discurs impresionant, de către preşedintele PRM. Alături de domnul Corneliu Vadim Tudor, la funeralii au participat prof. Adrian Popescu, Ruxandra Lungu, avocata Anca Chiţu, Cristina Ţone, Silviu Crăescu. Dumnezeu să-l odihnească în pace pe omul de mare spirit şi cu inimă generoasă care a fost Romulus Vulpescu. BIROUL DE PRESĂ AL PARTIDULUI ROMÂNIA MARE 20 septembrie 2012 Ziarul TRICOLORUL, nr 2573 / 21.09.2012


Doamnelor şi domnilor,

vă anunţ că în Uniunea Europeană sînt 26 de ţări independente şi o colonie: iubita mea ţară, România. Dar aceasta nu e orice fel de colonie, ci o colonie americană, în care agenţii CIA se poartă ca nişte stăpîni de sclavi pe plantaţii. Aceşti feudali primitivi au trei griji, mari şi late: 1) Să jefuiască bogăţiile ţării, mai ales zăcămintele de aur, argint şi uraniu, dar şi cele de gaze naturale; 2) Să le bage românilor pe gît, contra a zeci de miliarde de dolari, contracte păguboase şi vechituri militare, cum ar fi 48 de avioane F-16, unele fabricate în anul 1965, veritabile „sicrie zburătoare"; 3) Să transforme această paşnică ţară într-un scut anti-rachetă viu, contra Rusiei.

Si mai au o preocupare: să fure alegerile! Ultimul jaf „Marca CIA“ a avut loc la 10 iunie, cînd alegerile locale au fost fraudate de stăpînii americani, cu ajutorul unei armate de 900 de ofiţeri şi agenţi ai principalului Serviciu Secret al României, şi anume Serviciul Român de Informaţii. Tehnicile furtului sînt diabolice şi taie orice speranţă în democraţie, în voinţa, liber exprimată, a electoratului.

O batjocură la adresa a milioane şi milioane de români, dar şi a Europei civilizate. În aceste condiţii, alegerile din România devin nu numai inutile, ci şi ridicole. Abia acum înţeleg strigătul de revoltă care se aude, de zeci de ani, în atîtea ţări ale lumii: Yankees, go home!



CORNELIU VADIM TUDOR,

Membru al Parlamentului European,

Preşedintele Partidului România Mare

Sursa:
Ziarul Tricolorul

Corneliu Vadim Tudor - date de contact in PE

http://www.europarl.europa.eu/meps/ro/96845/CORNELIU_VADIM%20TUDOR.html E-mail: tudorcorneliu.vadim@europarl.europa.eu Facebook : https://www.facebook.com/corneliu.vadim.tudor Twitter: https://twitter.com/vadim_tudor Sursa: Ziarul Tricolorul

15 septembrie 2012

Mare succes al lui Vadim in Parlamentul European: DISCURSUL TRIBUNULUI A ANULAT AVIZUL DE MEDIU PENTRU MINELE DE AUR DE LA CERTEJ !




Prin discursul rostit în Parlamentul European, la Strasbourg, luni, 10 septembrie 2012, de dr. Corneliu Vadim Tudor, în care acesta a atras atenţia autorităţilor europene că Statul Român va încălca Rezoluţia votată la 5 mai 2010, contra utilizării cianurilor în exploatările miniere, au fost stricate calculele lui Victor Ponta. Joi seara, după întîlnirea comisarului european pentru Mediu, Janez Potcnik, ministrul Mediului, Rovana Plumb, a anunţat anularea documentaţiei de mediu, care a fost emisă de Directorul Agenţiei Regionale pentru Protecţia Mediului Timişoara, Gabriela Lambrino, şi care permitea demararea exploatării metalelor preţioase de la Certej. Conform surselor noastre, discuţia dintre Rovana Plumb şi comisarul european Janez Potcnik, sosit, joi dimineaţa, în România, a fost una care nu admitea nici un drept la replică. Între patru ochi, Janez Potcnik i-a reproşat Rovanei Plumb situaţia delicată de la Certej, menţionînd că nici el, nici ceilalţi membri ai Comisiei Europene nu au fost informaţi de emiterea acestui aviz. Oficialul european i-a spus oficialului român că a aflat de chestiune abia în cursul zilei de miercuri, din buletinul electronic de informare, pe care Parlamentul European îl transmite zilnic celorlalte instituţii europene şi unde era menţionată luarea de poziţie a europarlamentarului român.

Ori, singurul care a ţinut un discurs în Parlamentul European cu privire la ilegalitatea de la Certej este preşedintele PRM. Aceleaşi surse spun că, prinsă cu mîţa în sac, în una din pauzele discuţiilor oficiale, Rovana Plumb l-a informat telefonic pe Victor Ponta şi împreună au stabilit să spună presei că documentaţia de mediu de la Certej va fi anulată.

Sursa:
Ziarul Tricolorul

13 septembrie 2012

PRM A AVUT MEREU DREPTATE

Ecourile referendumului pentru suspendarea lui Traian Băsescu sînt departe de a se fi stins, mai ales că perdanţii fac tot posibilul să diminueze numărul de alegători, ca să justifice un soi de cvorum, iar aşa-zişii învingători caută din răsputeri să demonstreze că nu mai puţin de 1.500.000 de voturi au fost fraudate prin metoda turismului electoral şi a CNP-urilor inexistente. Pentru prima oară în România, din interes personal sau de partid, evident, cineva a dat undă verde instituţiilor statului să cerceteze modurile de fraudare a alegerilor.

Ce mai contează că PRM este singurul partid care a semnalat acest fenomen, l-a descris amănunţit şi a adus o sumedenie de dovezi în acest sens? Ce au făcut instituţiile „statului de drept”? Absolut nimic. Ce au făcut alegătorii noştri? Unii au dat din umeri, neîncrezători. Alţii, mai naivi, nu concepeau că în România democratică se poate întîmpla aşa ceva şi au zîmbit, ironic, ştiau ei de ce. Iar cîţiva, puţini la număr, lucrau temeinic la scoaterea singurului partid autentic de Opoziţie, apărător al Interesului Naţional, în afara forului legislativ suprem: Parlamentul.

Vremelnic, forţele antinaţionale şi-au atins scopul. Acum, îi hrănesc pe români cu sondaje mincinoase, demne de batjocura oricărui om cu o fărîmă de creier. Revenind la fraudele semnalate la referendum, considerăm că procurorii sînt extrem de blînzi, blazaţi sau timoraţi. Presupunem că Traian Băsescu a declanşat această acţiune şi bănuim şi din ce motiv. Problema este că nu ne interesează cine, ce, cum şi de ce acţionează în acest sens, cîtă vreme acest buboi al fraudei trebuia spart odată şi odată de cineva, indiferent de motive, poate discutabile. Afirmaţia lui Victor Ponta, din 2009, cum că maşinăria PDL de furat voturi a funcţionat mai bine ca aceea a PSD, nu ne iese din cap şi pace! Trebuia să dea de gîndit întregii naţiuni. Trebuia să dea de gîndit „instituţiilor statului”, care nu au mişcat un deget pentru a demara o anchetă serioasă, urmată de consecinţe de ordin penal. Preşedintele abia cîştigase alegerile, la mustaţă, iar Parlamentul Ruşinii nu avea de gînd să se lase dizolvat de un Traian Băsescu furios. Acum, lucrurile s-au schimbat. Alegerile bat la uşă şi iniţiatorii turismului electoral trebuie descurajaţi. Inconştienţii care îşi vînd votul trebuie opriţi. Analiştii politici abonaţi la anumite televiziuni susţin că populaţia se va speria de anchete şi nu se va mai prezenta la vot. Aiurea, cine nu are nimic de ascuns nu are de ce se teme. În final, în cabina de vot este doar alegătorul, însoţit de isteţimea şi conştiinţa sa, indiferent cîte kile de ulei, mălai sau peşte a primit de la candidaţi. Din acest motiv, cifra de 1.500.000 de voturi considerate fraudate ni se pare mult prea mică. Presupunem că se bazează doar pe dovezi palpabile, găsite în urma studierii listelor electorale, a listelor suplimentare, a decedaţilor şi a comparării CNP-urilor celor care au votat pe ici şi pe colo. Unii, de 28 de ori! Ce ne facem, însă, cu aceia care au votat presaţi de autorităţile locale, la care sînt angajaţi să plimbe trei hîrtii în patru zile şi şantajaţi cu pierderea locului de muncă, ce ne facem cu cei care au votat DA sau NU, chiar nu mai contează, influenţaţi de primari şi intimidaţi de jandarmul de serviciu prezent cu urna mobilă, în faţa porţii, în miez de noapte? Ei nu apar în statisticile procurorilor. Numai că, din proprie experienţă, şi din informaţiile însoţite de dovezi furnizate de filialele PRM din oraşe, comune, sate, frauda depăşeşte orice imaginaţie. Şantajul moral şi financiar dă roade excelente, se pare. Disperate nevoie mare, unele trusturi de presă ameninţate cu decredibilizarea în urma tornadei de minciuni aruncate în urechile românilor îi cheamă în stradă pe cei 7.500.000 de nedreptăţiţi, fără să ia în calcul că, dintre ei, poate numai 3.000.000, cu aproximaţie, au votat „pe bune”! Restul… Aşteptăm să ne contrazică Istoria. Aşteptăm să-i vedem pe cei 7.500.000 de români apărîndu-şi votul. În stradă, evident! Unde sînt ei acum, domnule Crin Antonescu, domnule Victor Ponta, domnule Daniel Constantin? Unde?

RUXANDRA LUNGU,

Preşedinta Organizaţiei de Femei România Mare

Sursa:
Ziarul Tricolorul

10 septembrie 2012

Ucraina se teme că Romania va anexa Bucovina de Nord

„Se fac pregătiri pentru anexarea Bucovinei de Nord, sub pretextul reîntregirii Sudului şi a Nordului Bucovinei. Acest lucru se va întîmpla în timpul următoarei crize politice din Ucraina; va fi un proces foarte rapid şi puţin dureros“, a declarat Sergey Deev, Secretarul Congresului Civil-Constituţional Ucrainean, preşedintele Comisiei pentru relaţii ucraineano-române, anunţă portalul de ştiri MIGnews.com.ua.

Acesta susţine că NATO consideră Nordul Bucovinei (regiunea Cernăuţi) drept o posibilă zonă de conflict armat. „În regiunea Cernăuţi, mai mult de 100.000 de oameni au cetăţenie română. La frontierele ţării a crescut numărul posturilor de control, iar poliţia de frontieră este înlocuită cu civili care deţin cîte două paşapoarte, unul ucrainean şi unul românesc“ - afirmă Deev. „Se fac pregătiri pentru anexarea Bucovinei de Nord, sub pretextul reîntregirii Sudului şi a Nordului Bucovinei. Acest lucru se va întîmpla în timpul următoarei crize politice din Ucraina, va fi un proces foarte rapid şi puţin dureros“.

„În săptămîna următoare anexării, românii din regiune vor organiza un referendum, în care marea majoritate a cetăţenilor, avînd şi paşaport ucrainean, şi românesc, vor susţine unirea cu Bucovina, astfel încît aceasta să revină în graniţele sale de pînă în anul 1940“ - subliniază preşedintele Comisiei pentru relaţii ucraineano-române. Deev susţine că deţine informaţii potrivit cărora acest scenariu se află într-un stadiu foarte activ de pregătire, iar Ucraina, practic, nu poate face nimic pentru a se opune. „România este stat membru al NATO şi, în consecinţă, orice acţiune de răspuns împotriva României va atinge întreaga Alianţă Nord-Atlantică. Această problemă a fost discutată şi în cadrul summitului NATO de la Chicago, împreună cu situaţia din Transnistria. La acel summit, Bucovina a fost trecută pe lista cu posibile zone de conflict militar“ - a concluzionat expertul. În regiunea Cernăuţi, locuiesc la aproximativ un milion de oameni, dintre care 75% sînt ucraineni, 12% sînt români, iar 7% se declară moldoveni. Potrivit presei ucrainene, „în documentele oficiale ale României, se arată că în Nordul Bucovinei, 20% din populaţie aparţin minorităţii române. Aritmetica este simplă: moldovenii au fost incluşi pe aceeaşi listă cu românii odată cu românizarea şcolilor moldoveneşti - explică jurnaliştii de la MIGnews.

Sursa:
Ziarul Tricolorul

Mormantul de la Ţebea - un centru energetic al romanismului



Doamnelor şi domnilor, salut, din nou, prezenţa celor mai importante instituţii ale acestei ţări: Biserica şi Armata. Mulţumesc soborului de preoţi pentru psalmodierea celui mai frumos cîntec compus vreodată pe pămînt: „Christos a înviat din morţi“. Am găsit în arhiva mea o fotografie, care fusese făcută acum 21 de ani, mai exact în septembrie 1991, tot aici, la mormîntul sfînt de la Ţebea. Era întîiul meu pelerinaj la locul de veci al lui Avram Iancu. E greu să povesteşti o poză, dar unde vreau să ajung? În fundal, în mijlocul soborului de preoţi, am zărit chipul zîmbitor al Mitropolitului Ardealului, Antonie Plămădeală. După mai puţin de 1 an, în iunie 1992, aflaţi în trapeza Patriarhiei, la praznicul prilejuit de trecerea în rîndul sfinţilor a voievozilor Ştefan cel Mare şi Constantin Brâncoveanu, cărturarul Antonie m-a rugat să ofer o sponsorizare pentru restaurarea mînăstirii brâncoveneşti, de la Sîmbăta de Sus. L-am chemat pe generalul Valeriu Buzea, care purta carnetele de cecuri ale Fundaţiei „România Mare“, şi am făcut donaţia cuvenită.
Alături, la aceeaşi masă, se afla şi ministrul Învăţămîntului, fostul meu profesor de cibernetică de la Facultatea de Filozofie, Mihai Golu. A apelat şi el la generozitatea mea, zicîndu-mi că plouă prin acoperişul Liceului „Andrei Şaguna“, din Braşov. Fără să ezit, am semnat un cec similar şi pentru acea lucrare. De ce vă spun toate acestea? Era un timp romantic, parcă pluteam pe aripile unui suflu vital, încă trăiau atîţia oameni dragi, presa producea fonduri considerabile, din care făcea şi opere de binefacere. Au trecut 21 de ani de atunci. Exact cît a durat perioada interbelică, din 1918 pînă în 1939. Atunci am progresat. Acum am regresat. Totul merge din rău în mai rău. Parcă niciodată nu s-a adeverit mai bine distihul lui Eminescu din „Doina“: „Vai de biet român, săracul / Îndărăt tot dă ca racul!“. Nu e nici timpul, nici locul să spun cine e de vină pentru această situaţie pe care, la proporţiile ţării sale, Alexandr Soljeniţîn, laureat al Premiului Nobel, o numea „Stare de leşin naţional“. Doar un singur comentariu vreau să fac: NU toată clasa politică e de vină, cum se grăbesc unii să aplice ştampila anatemei şi să generalizeze. Există aici, printre noi, patrioţi care nu numai că au pus pumnul în pieptul furtunii şi s-au opus jafului şi anarhiei, dar au şi pătimit pentru curajul lor. La timpul şi la semnalul potrivit, aceşti români de o mare bravură se vor ridica, se vor coaliza, şi vor tăia braţele Caracatiţei Mafiei. Destul cu batjocura! La gunoi cu paragina care s-a făcut stăpînă pe ţară! Ni se răsucesc morţii în morminte cînd văd neputinţa şi laşitatea noastră! Birourile mele sînt la Bruxelles şi la Strasbourg – străinii nu te respectă decît dacă tu însuţi îţi respecţi identitatea naţională. Am pomenit despre regretatul meu prieten Antonie Plămădeală, pentru că odată, de Sfînta Maria Mare, pe cînd ne beam cafeaua din filigean, în cerdacul Mînăstirii Sîmbăta de Sus, i-am propus să fie canonizaţi alţi martiri ai creştinismului şi ai românismului: Mihai Viteazul, Horea, Tudor Vladimirescu, Mihai Eminescu şi Avram Iancu. Nu toţi au avut moarte de martir - dar toţi, absolut toţi au avut viaţă de martir. Aceeaşi propunere aveam să i-o fac şi succesorului său în jilţul mitropolitan, Laurenţiu Streza. Întrebaţi poporul, cel curat şi drept-credincios: da, la icoanele sufletului românesc ard, zi şi noapte, candele pentru toţi aceşti giganţi! Ei sînt, deja, nişte sfinţi pentru noi, românii. Asta înseamnă că sînt nu numai modele de urmat, ci şi făcători de minuni. N-avem decît să ne uităm la minunea care se petrece aici, la Ţebea, în fiecare septembrie: vin pelerini din toată lumea, ca la un centru energetic. Acei oameni publici care nu vin la Ţebea, nu există! Pe acela care suferă de depresie şi nu mai are nici o speranţă, îl invit să-şi ia tărie de la acest loc, unde sînt atraşi, ca de un pol magnetic, coconii şi prinţesele românilor, cu straie de sărbătoare, şi bătrînii cu zăpadă în păr şi cu brîu Tricolor. Apropo de Tricolor: în biroul meu, de la Casa Scînteii, am, la vedere, steagul lui Avram Iancu, pe care mi l-a dăruit un ţăran român aici, la Ţebea. Această forţă magică o au numai Eroii. Din ce aluat sînt plămădiţi ei? Care e substanţa miraculoasă care îi face pe oameni să venereze un Erou cînd e în viaţă, dar şi mai mult cînd a trecut pragul veşniciei? N-are România lideri politici şi spirituali? Iată unul din ei, cu numele primului Patriarh biblic, Avram!
Stimaţi compatrioţi, aici, în această însorită duminică de septembrie, ne-am adunat dintr-un dublu motiv: să aducem omagiul nostru, la 140 de ani de la trecerea în Eternitate, acelui om providenţial care a fost Avram Iancu, Tribun al Tribunilor, care n-a făcut compromisuri, a pus mîna pe Lancea lui Horea şi s-a bătut vitejeşte pentru românii lui iubiţi – şi în al doilea rînd, pentru a ne privi în ochi şi a strînge rîndurile, văzînd cît de actuale sînt vorbele lui, conform cărora sîntem mulţi cum e cucuruzul brazilor. Ruşine, de 1.000 de ori ruşine, aşa-zisei Justiţii din ţara asta, care nici măcar acum, la aproape 2 ani de la sacrilegiul săvîrşit de un bezmetic, care a spînzurat efigia lui Avram Iancu în piaţa publică, nu l-a pedepsit pe acel duşman al românilor! Nu trebuia decît să aplicaţi Legea, nestimaţi magistraţi! Pretutindeni în lumea civilizată, terorismul şi crima de lez-naţiune sînt pedepsite exemplar. Ar îndrăzni cineva să aducă o astfel de insultă violentă, aşadar criminală, Ioanei d‘Arc în Franţa, lui Garibaldi în Italia sau lui Washington în America?

Haida-de ! Numai la noi e posibilă, ba chiar justificată şi tolerată orice ticăloşie! Totul se muşamalizează. După care ni se vîntură pe la nas cenuşa unui nazist, care instiga la omoruri în massă, şi sîntem acuzaţi tot noi de lipsă de omenie şi civilizaţie. Îţi stă mintea în loc cînd vezi ce complicităţi odioase sînt urzite peste capul românilor şi împotriva lor! Ne permitem să ţinem la închisoare un fost prim-ministru, în mod abuziv, dar pe un nemernic care ne-a lovit în ce aveam mai scump pe lume îl lasă să zburde în libertate.
Acum, în Anul Caragiale, asistăm la o altă anomalie: fără a învăţa nimic din păţania ruşinoasă a fraudelor, dovedite, cu vîrf şi îndesat, de la alegerile locale din 10 iunie şi de la referendum, nişte firme de bucătărie, auto-intitulate pompos „institute de sondare“, încearcă să-i prostească şi să-i intoxice iar, pe români, cu o avalanşă de făcături ridicole, care prefigurează o nouă şi nesimţită hoţie electorală. Mîine mă voi duce la Strasbourg, la deschiderea Sesiunii de Toamnă a Parlamentului European, unde voi rosti un discurs, împotriva fraudelor electorale, care nu se mai termină, precum şi a manierei sinistre în care România e tratată de ocupanţii străini, de parcă ar fi o colonie africană. Mai nou, o altă fărădelege: cineva a dat avizul de mediu pentru exploatarea cu cianuri a minelor de aur şi de argint de la Certej – ceea ce sfidează, grosolan, Rezoluţia votată, la 5 mai 2010, de Parlamentul European. Permite-ţi-mi să închei acest discurs cu cîteva versuri scrise pe drum, în maşină - nu înainte de a propune botaniştilor să revigoreze Gorunul lui Horea, bătrîn de 800 de ani, punînd altoiuri potrivite:

Fraţi români, veniţi la Ţebea
Unde regină e plebea
Aici n-au loc impostorii
Ciocoii şi profitorii
Licheaua se dă de gol
Şi-i dată de-a rostogol.
Românii nu mai suportă
Această neagră cohortă
Care îi minte şi-i fură
Le ia tot din bătătură.
E destul! Morţii tresar!
S-a strîns funia la par!
Iancule, om fără pată
Ţara e crucificată
Lumea-i tot mai costelivă
N-are grîu nici de colivă
Românii îşi vînd rinichii
Şi bandiţii beau „vizichi“.
Fetele se prostituează
Şi Mafia se distrează.
Hoţii petrec ca în Rai
La Londra şi în Dubai
Iar Poporul, ca un cîine,
Nu are bani nici de pîine.
Mîine va începe şcoala,
Dascăli: foametea şi boala
Dar un Duh calcă pe ape:
Învierea e aproape!
Iancule, fecior de Domn,
Hai, trezeşte-te din somn!
Tu, iubite Crăişor
Ajută acest Popor!
Astăzi dă-ne, te-am ruga,
Binecuvîntarea ta
Ţara s-o putem salva!
Iancule, de ce mai stai?
Aşteptăm un semn: No, hai!

CORNELIU VADIM TUDOR

(Discursul a fost rostit la ceremonia de la Ţebea, duminică, 9 sept. 2012)

Liderul PRM a participat la comemorarea a 140 de ani de la moartea lui Avram Iancu



- Comunicat de Presă -

Avram Iancu a fost comemorat, duminică, în Complexul Istoric de la Ţebea, la împlinirea a 140 de ani de la moartea sa. Serbările Naţionale dedicate „Crăişorului Munţilor“ au început la orele 11,00, cu un ceremonial public, în satul din comuna Baia de Criş, judeţul Hunedoara, în inima Ţării Moţilor. Cel mai important lider politic prezent la acest eveniment a fost preşedintele PRM, dl. Corneliu Vadim Tudor, membru al Parlamentului European. Tribunul a depus o coroană de flori cu panglică Tricoloră la mormîntul lui Avram Iancu de la Ţebea. Liderul PRM a rostit, de asemenea, un discurs fulminant, primit cu deosebit entuziasm de miile de participanţi prezenţi la această manifestare.

Alături de Tribun, la festivităţi au participat: secretarul general al PRM, Gh. Funar, general ing. Marcu Tudor, colonel Dan Zamfirescu, Adrian Popescu, Ioan Aurel Rus, preşedinţii unor filiale locale – Vasile Popa (Olt), Grigore Trif (Timiş), Emil Crişan (Alba), Eugen Rotărescu (Sibiu), Viorel Constantin (Bistriţa), Dorin Filip (Arad), Vasile Gîrba (Bihor), Dumitru Pop (Mureş), precum şi Gavril Mihai Irimie, primarul PRM al comunei Şoimuş (jud. Hunedoara) şi Costel Robert Vâlceleanu, primarul PRM al comunei Perieţi (jud. Olt).

Înalt Prea Sfinţitul Laurenţiu Streza, Mitropolitul Ardealului, a rostit o emoţionantă predică despre păstrarea identităţii naţionale.

Deşi au fost invitaţi, Traian Băsescu, Victor Ponta, Crin Antonescu şi Vasile Blaga nu au fost prezenţi la Ţebea. Au participat, în schimb, ministrul de Interne, Mircea Duşa, ministrul Educaţiei, Ecaterina Andronescu, ministrul Muncii şi Protecţiei Sociale, Mariana Cîmpeanu, fostul ministru de Interne, Traian Igaş, senatorii PNL Mircea Diaconu şi Dan Radu Ruşanu, Lia Olguţa Vasilescu, primarul Craiovei, parlamentari din judeţul Hunedoara aparţinînd tuturor formaţiunilor politice. Avram Iancu a fost comemorat, dar şi sărbătorit. Comemorat la biserică, printr-o slujbă religioasă de pomenire, iar sărbătorit pe cîmpul de la Ţebea, printr-un moment artistic de excepţie, la care şi-au dat concursul Veta Biriş, Sava Negrean Brudaşcu, Mariana Anghel, Mariana Deac, Nicolae Furdui Iancu, Ciprian Roman, Corul bărbătesc din Finteuşul Mare, Grupul „Iza“ din Maramureş, Fluieraşii „Junii Petrileni“, formaţia „Craiu Nou“, din Alba Iulia, Orchestra de muzică populară a Casei de Cultură din Municipiul Brad. Frumosul spectacol artistic a fost prezentat de Iuliana Tudor, realizatoare la TVR.

Avram Iancu, conducătorul Revoluţiei Române de la 1848-1849, din Ardeal, s-a născut în anul 1824, la Vidra, în Munţii Apuseni, într-o familie de moţi, şi s-a stins din viaţă pe 10 septembrie 1872, în comuna Baia de Criş. Este înmormîntat în Cimitirul de la Ţebea, la umbra „Gorunului lui Horea“.

BIROUL DE PRESĂ AL PRM

9 septembrie 2012

1 septembrie 2012

30 august 1940 - Romanii nu vor uita, in veci, Diktatul de la Viena

Anul 1940 reprezintă unul dintre cei mai tragici din întreaga istorie modernă a României. Diktatul de la Viena (30 august 1940) a fost o consecinţă directă a Pactului de neagresiune semnat între Germania şi URSS la data de 23 august 1939, cunoscut sub denumirea de „Pactul Ribbentrop-Molotov” (după numele miniştrilor de Externe ai celor două tabere). În contextul internaţional din vara anului 1940, România era extrem de vulnerabilă şi, în urma presiunilor venite din partea vecinilor săi, avea să piardă cea mai mare parte a teritoriilor unite în anul 1918.

La 28 iunie 1940, sîntem nevoiţi să pierdem Basarabia, Bucovina şi Ţara Herţei, la 30 august cedăm Transilvania, iar pe 7 septembrie Cadrilaterul revine Bulgariei. În două luni, România Mare a pierdut 1/3 din teritoriu, ajungînd de la 295.049 km pătraţi, în perioada interbelică, la 194.136 km pătraţi, în septembrie 1940, populaţia diminuîndu-se de la 19.933.802 locuitori, în iunie 1940, la aproximativ 13.500.000, în iunie 1941.

URSS a fost prima mare putere din timpul celui de-al II-lea război mondial care şi-a arătat intenţia să susţină o revizuire a graniţelor României în favoarea Ungariei, existînd apropieri diplomatice între ministrul de Externe Molotov şi trimisul diplomatic maghiar József Kristóffy. Ocuparea de către trupele sovietice a Basarabiei şi Bucovinei de Nord la sfîrşitul lunii iunie a anului 1940 a impulsionat Budapesta să ridice chestiunea Transilvaniei. Puterile Axei au sugerat părţilor implicate să îşi rezolve problemele prin negociere directă. Axa era interesată să păstreze pacea în Balcani, deoarece avea nevoie de exporturile ţărilor din această zonă pentru război.

România şi Ungaria au început negocierile la Turnu Severin, însă cererile exagerate ale părţii maghiare au forţat România să ceară arbitrajul Germaniei şi Italiei. S-a luat decizia ca Ungaria să primească 43.492 km pătraţi, cu o populaţie estimată la 2.609.000 locuitori. Istoricul Keith Hitchins scria următoarele: „Diktatul de la Viena nu numai că nu a clarificat situaţia, ci a dus la o tensionare a relaţiilor dintre România şi Ungaria. Nu a reuşit să rezolve problema naţionalităţilor, separînd toţi etnicii maghiari de toţi etnicii români. Aproximativ 1.200.000 de români, cam 50% din populaţia teritoriului Transilvaniei de Nord, au rămas în porţiunea primită de Ungaria, iar circa 500.000 de maghiari au rămas în Transilvania Sudică”.

Pentru comunitatea românească, Diktatul de la Viena însemna întoarcerea la situaţia de dinainte de 1918, cînd conducerea maghiară le refuza românilor drepturile de minoritate etnică. Situaţia comunităţii româneşti s-a agravat şi mai mult, datorită armatei maghiare, care s-a dedat la atrocităţi inimaginabile în localităţi precum Moisei, Trăznea, Ip, Sărmaşu, Mureşenii de Cîmpie, Cîmpia Turzii, Luduş, Prundu Bîrgăului, Huedin, Cucerdea, Lăscud.

Diktatul de la Viena a evidenţiat vulnerabilitatea României sub Carol al-II-lea şi lipsa de hotărîre şi patriotism a clasei politice româneşti, care şi-a lăsat cetăţenii expuşi abuzurilor trupelor ungare şi sovietice, fără măcar ca armata română să fi tras un foc de armă. Azi, evenimentele anului 1940 ar trebui să servească drept exemplu despre cum nu ar trebui să acţioneze clasa noastră politică. Niciodată, aşa ceva nu ar trebui să se mai întîmple!

Sursa:
Ziarul Tricolorul