SENATUL DIN CER

Îndoliată adunare,
Stimaţi şi întristaţi membri ai familiei,
Preacinstiţi preoţi ai Bisericii Ortodoxe,

Ne-am adunat astăzi aici, în această zi însorită de iarnă, într-o biserică pitorească a Bucureştilor, care are un nume ce ne duce cu gîndul tot la economie, Precupeţii Noi, pentru a-l petrece pe ultimul drum pe omul exemplar care a fost Carol Dina. Un om cu nume regal, cu maniere desăvîşite. O dată cu trecerea lui în veşnicie, Senatul din Cer se întregeşte cu unul dintre cei mai străluciţi membri. Pentru că, neîndoielnic, există un Senat românesc în cer, format din Adrian Păunescu, Mihai Ungheanu, Eugen Florescu, Doru Liviu Bindea, Valentin Dinescu, George Pruteanu şi mulţi alţii. O echipă ca asta n-a mai avut, şi nu va mai avea, niciodată, Senatul României. Majoritatea au fost membri ai Partidului România Mare. Toţi au plecat din această lume prematur, la vîrsta cînd încă mai puteau dărui semenilor şi ţării din preaplinul inimii lor. Da, în Roma antică, Senatul era un fel de ,,Sfat al bătrînilor" - de aici şi senior, senectute etc. Dar ei, fraţii şi prietenii noştri, nu erau bătrîni.
Erau înţelepţi, dar nu bătrîni. Inimile lor generoase n-au mai rezistat. Atîta mizerie! Atîta măcinare în gol! I-am văzut, mai ales în plenul Senatului, cum se consumă, cum ard ca o flacără. Cu ce speranţe porniseră ei în viaţă, pentru ce lume, mai bună şi mai dreaptă, îi pregătiseră părinţii şi dascălii lor - şi iată în ce fundătură istorică am ajuns, ca Neam şi ca ţară! ,,Somnul raţiunii naşte monştri" - scria Goya, pe una dintre picturile sale. Dar ,,Somnul naţiunii" ce naşte, oare? Ceva mai rău decît monştri - demoni. Iar Naţiunea Română doarme. E un somn fără vise, adică fără speranţe. Partea cea mai activă a acestui popor a plecat din ţară, pentru a-şi cîştiga existenţa. Acum, pleacă şi partea cea mai deşteaptă, în lumea de dincolo. şi noi cum rămînem? Cum ne organizăm? Cum salvăm ce se mai poate salva? Fără îndoială, trăim un moment crucial. Cale de întoarcere nu mai este. Dar iată că nici înainte nu mai putem merge. Înapoi e prăpastia unui trecut pe care ni l-am distrus singuri, prin necredinţa şi ingratitudinea noastră. Înainte e prăpastia unui viitor din care Noua Ordine Mondială a exclus Poporul Român. Din poziţia în care mă aflu, vă rog să mă credeţi că ştiu bine ce i se rezervă acestui popor - şi mă îngrozesc. Dar nu abandonez lupta, iar asta o ştiu şi vrăjmaşii noştri. Ani de zile, în lupta aceasta l-am avut alături şi pe Carol Dina. Astăzi, pot afirma că el a fost - ca om şi ca profesionist - ireproşabil. Analizele şi rapoartele economice pe care i le solicitam, periodic (fie pentru Congresele sau Plenarele partidului, fie pentru cele două publicaţii ale noastre) erau bune de pus în ramă. Le citeam şi mă minunam cîtă precizie, cîtă rigoare şi cîtă luciditate aveau. Totul, pe fondul unui interes legitim: acela de a apăra Patrimoniul Naţional! Aşadar, ţara. Dacă nu era această falangă de luptători, de la PRM, dezastrul naţional ar fi fost total. Noi ne-am opus privatizării frauduloase a CEC-ului, a Spitalului Fundeni, a Fabricii de Antibiotice Iaşi, a altor bunuri şi valori. Pe acestea le-am salvat, deocamdată. Pe altele nu am putut să le salvăm, cîrdăşia dintre Mafia străină şi Mafia băştinaşă a fost prea puternică. Mă refer, printre altele, la PETROM. Carol Dina este unul dintre fruntaşii PRM care au făcut Legea de naţionalizare a PETROM, act normativ ce avea să treacă, prin aprobare tacită, de Senat, dar care, din păcate, a fost amînat, la nesfîrşit, la Camera Deputaţilor, pînă cînd noi, patrioţii şi justiţiarii, am fost eliminaţi, prin fraudă, din Parlament. Destinul a făcut ca, exact în ziua în care am aflat de încetarea din viaţă a lui Carol Dina, să aflu şi cifra profitului pe care PETROM l-a adus Mafiei de la OMV în anul 2011: peste 1 miliard de dolari! Ce buni erau banii aceştia pentru pensiile bătrînilor! Ce bun era PETROM-ul pentru tot angrenajul economiei naţionale, mai ales prin prisma preţului carburanţilor! Dar, vorba zicalei din bătrîni: ,,Copacul, unde e aplecat, acolo cade". Sau, ca să-l parafrazez pe regretatul meu amic, fost ministru al Culturii, Marin Sorescu: şi pentru că toate aceste catastrofe trebuiau să poarte un nume, li s-a spus privatizare. Adică jaf. Adică Legea Junglei. şi coşmarul încă nu s-a sfîrşit. Carol Dina zace acum pe catafalc, iar Mafia străină ne rîde în nas, PETROM-ul valorează peste 17 miliarde de euro, deşi a fost vîndut pe un bacşiş, preţurile explodează în cascadă şi mă mir că românii încă mai au bani să cumpere grîu de colivă. Măcar acum vor înţelege toţi ce crimă s-a făcut în decembrie 1989, cînd s-a dat foc la ţară! Atunci, au fost ucişi, sau închişi, ori terorizaţi mai mulţi oameni politici şi specialişti care puseseră umărul la construirea României Moderne. Cine avea dreptul moral să-i judece şi să-i pună la stîlpul infamiei? Am spus-o şi o repet: dacă după ,,baia de sînge" din decembrie 1989, ar fi existat o viaţă mai bună în România, n-ar mai fi zis nimeni, nimic. Dar totul a mers din rău în mai rău. O ,,revoluţie" care nu e urmată de o ,,evoluţie" e o nenorocire. În ceea ce-l priveşte, Carol Dina a fost demn pînă la capăt, nu şi-a falsificat biografia. A avut caracter. Asta m-a atras la el încă de la început. Iar ,,nucleul" dur, intransigent, vertical al formaţiunii noastre este format din oameni dintr-o bucată, care nu pretind că ar fi altceva decît sînt, care rostesc, cu voce tare, ceea ce toţi românii de bună-credinţă gîndesc, dar nu au unde să o spună. Nu ştiu dacă şi în alte ţări există acest proverb: ,,Adevărul umblă cu capul spart". Dar la noi, în România, adevărul şiroieşte de sînge. Ce patimi biblice îndură acest popor! Popor care nu cunoaşte faze intermediare ale revoltelor, acestea fiind prea apatice, sau prea sălbatice.
Dragele noastre surori şi bunii noştri fraţi, după o lungă şi grea suferinţă, sufletul camaradului nostru Carol Dina s-a înălţat la cer. Creştinii ştiu că moartea nu există, ea este doar o etapă - dureroasă, desigur - în călătoria noastră către Tatăl Ceresc. Ilustrul nostru dispărut n-a mai apucat venirea primăverii. Aşa a vrut Dumnezeu. Dar ce primăvară eternă şi înmiresmată trebuie să fie acolo, sus, unde se află el acum! Dumnezeu a sădit sămînţa credinţei în nemurire în sufletul fiecărui om. Nimeni nu acceptă ideea că el poate muri definitiv. Nimeni. Toţi avem mesaje şi semnale de la cei dragi, care sînt ambasadorii noştri în lumea de dincolo. În ultima mea carte, Cele mai frumose aforisme", scriu că noi le facem vizite, ziua, la cimitir, morţilor noştri dragi, iar ei ne întorc aceste vizite noaptea, în vis. Mă adresez văduvei lui Carol Dina, fata noastră dragă, Gabriela: nu plînge, el nu te vrea înlăcrimată, ci curajoasă şi încrezătoare în ceea ce face Dumnezeu. În vara anului 2008, tu şi soţul tău aţi fost cu mine în Olimpul Zeilor, la Atena, într-o delegaţie senatorială, alături de soţia şi fiicele noastre; atunci mi-am dat seama ce familie frumoasă sînteţi şi cît de mult vă preţuiţi unul pe altul. Eu ştiu prea bine că nici un cuvînt, nici un necrolog, oricît de frumos ar fi, nu pot să umple un asemenea gol. Aşa e. Dar mai ştiu ce zicea Regele David, atunci cînd Dumnezeu i l-a luat pe fiul cel mic, de 2 anişori: El nu mai poate veni la mine, dar eu mă voi duce la el". Toţi, fără excepţie, vom ajunge acolo. Dar, cu certitudine, nu vom avea parte de acelaşi destin postum. Nici în ceea ce priveşte numele pe care îl vom lăsa pe pămînt, în urma noastră - nici în ceea ce priveşte locul din lumea de apoi. Mai mult ca sigur că fratele nostru, Carol Dina, va fi regretat pe pămînt şi stimat în cer. Pe pămînt, pe vremea cînd, ca prim-secretar al judeţului Galaţi, răspundea şi de marele Combinat Siderurgic Galaţi, acolo lucrau 32.000 de oameni, care trăiau onorabil şi nu erau umiliţi. Acum, şomajul a făcut ravagii - nu ştiu dacă au mai rămas 10.000 de angajaţi, şi ăia, batjocoriţi de un indian cu şalvari, care le flutură sabia lui Damocles deasupra capului. Acesta este termenul de comparaţie. Înainte, regimul îl lua pe om de pe stradă şi îl băga în uzină. Acum, regimul îl ia din uzină şi îl aruncă în stradă. Evident, pot da mult mai multe exemple, dar fondul problemei acesta este. Mai rea decît dictatura fascistă şi dictatura comunistă, la un loc, este dictatura neamului prost.
Stimaţi prieteni, am vorbit mai mult despre stampa prăpădului economic şi social pentru că bunul nostru amic, Carol Dina, a fost un eminent specialist al acestei probleme. Lumea românească, fără el, va fi mai săracă. Am să încerc să o îmbogăţesc, într-o oarecare măsură, tipărind o carte, la Editura Fundaţiei România Mare", cu cele mai alese articole şi discursuri ale lui Carol Dina. El merită, cu prisosinţă, să-i perpetuăm memoria. Astăzi, o dată cu această slujbă şi cu momentul în care vom încredinţa pămîntului îngheţat al sfîrşitului de iarnă trupul martitizat al lui Carol Dina, Senatul din Cer are cvorum şi poate lucra pentru salvarea Neamului Românesc. E singurul care funcţionează, de altfel, fiindcă ştiţi ce haos domneşte în celălalt Senat, cel pămîntesc. Aici şi numai aici putea să ducă aberantul vot uninominal: au rămas în afara Parlamentului oameni de mare valoare, care, pur şi simplu, stricau socotelile Mafiei - dar bine că au intrat cîrnăţarii, traficanţii de alcool, prostituatele la bară, bişniţarii şi agenţii străini. Evident, ei au avut bani să-şi cumpere mandatele. Ce cumplită degradare a ţării noastre! Oh, ţară tristă, plină de umor negru! - îmi permit să-l completez pe George Bacovia.
Adio, bunul şi minunatul meu colaborator! Ai fost un om admirabil pe tot parcursul vieţii tale - şi înainte de glaciaţiunea istorică, din decembrie 1989, şi după aceea. Ai avut funcţii de mare răspundere în ambele epoci, pentru simplul fapt că erai un eminent specialist şi un etalon moral. Asemenea oameni sînt o lumină şi ei, de fapt, nu mor niciodată. Fie ca Bunul Dumnezeu să-ţi primească sufletul nobil în Rai! Amin.

CORNELIU VADIM TUDOR
(Necrolog rostit la Biserica Precupeţii Noi, din Bucureşti, vineri, 24 februarie 2012)

AURUL DIN ROMANIA AR TREBUI EXPLOATAT DE ROMANIA !

Din 2005, România nu mai scoate nici un gram de aur din minele sale. Motivul oficial: zăcămintele sînt epuizate. Totuşi, 8 firme străine au primit licenţe de exploatare în zonele epuizate”, care s-au dovedit a fi foarte bogate: conţin aur în valoare de 54 de miliarde de euro. Explicaţia: Au avut hărţile geologice ale Statului Român”, ne-a spus dr. ing. Florea Neagu. Zăcămintele de aur din România, majoritatea situate în patrulaterul aurului” - adică perimetrul Baia de Criş, Săcărâmb, Zlatna şi Baia de Arieş, din Munţii Apuseni - dar şi în Maramureş sînt exploatate, cu eficienţă, de foarte mult timp. Pe timpul lui Ceauşescu se scoteau între 14 şi 20 de tone de aur pe an. Dar, după 1990, extracţia a scăzut dramatic, iar în 2005, minele au fost sigilate. Oficial s-a spus că sînt epuizate”, a afirmat dr. ing. Florea Neagu, fost director al Institutului de Proiectări Miniere, omul care a proiectat şi realizat mine de aur în patrulaterul aurului”. Un eveniment interesant s-a petrecut în anul 2000, cînd Banca Naţională a refuzat să mai cumpere aur de la minele româneşti, pe motiv că nu poate avea o rezervă mai mare de metal preţios decît 15% din tot ce înseamnă rezervă valutară. Cum aceste mine nu aveau voie să vîndă metalul extras decît Băncii Naţionale, au dat, cum era de aşteptat, faliment. Dacă vechile firme româneşti care se ocupau de metalul preţios au dispărut, în locul lor au venit, în mod ciudat, 8 companii străine, care au cerut în concesiune parcele pentru prospecţiunea şi exploatarea zăcămintelor de aur, tocmai de unde acestea se terminaseră”.

Potrivit declaraţiilor făcute pentru DailyBusiness.ro de reprezentanţii firmei Gabriel Resources, la Roşia Montană s-a găsit un zăcămînt de aur în valoare de 11 miliarde de dolari, adică de aproximativ 250 de tone de metal preţios. De asemenea, firma Carpatian Gold a găsit la Mina Barza, în Munţii Zarandului, închisă pentru că nu mai era rentabilă”, un zăcămînt de aur în valoare de 12 miliarde de dolari! Recent, Ştefan Marincea, preşedintele Institutului Geologic Român, a declarat că în ţara noastră mai sînt zăcăminte în valoare de cel puţin 54 de miliarde de dolari. Interesant este şi faptul că toate firmele străine au mers la punct ochit - punct lovit”, adică au obţinut licenţe de prospecţiuni şi exploatare exact pe zonele cele mai bogate... Cum? Firmele străine nu au descoperit nimic, datele aparţin şcolii de geologie din România. Am fost directorul Institutului de Proiectări Miniere şi am realizat mine de aur în Apuseni. Scoteam şi producţii de 40 de kilograme de aur pe tona de minereu, ceea ce este foarte mult. Pot să spun că încă este mult aur în subteran, dar nu ştiu de ce nu le exploatează direct statul. Pe vremea mea, informaţiile aveau caracter secret, dar acum le are toată lumea. Firmele străine extrag metale preţioase în România consultînd hărţile geologice realizate pe vremea lui Ceauşescu. Acum, statul, prin reprezentanţii săi, a ştiut perfect ce dă în concesie”, ne-a spus dr. ing. Neagu.

În 1925, în România s-a realizat o bază solidă de date privind toate zăcămintele naţionale. Şcoala românească de prospecţiuni geologice a crescut constant. Zăcămintele din ţară au fost cercetate permanent de mai multe organisme de specialişti şi înregistrate pe profile”, adică secţiuni desenate ale ariilor prospectate geologic. În 1968, toate aceste date au fost înregistrate şi într-un calculator adus de la americani şi instalat într-unul din sediile Întreprinderii de Prospecţiuni şi Foraje Geofizica”, în Strada Biserica Amzei din Bucureşti. În 1971, cei de la prospecţiuni au mai cumpărat un calculator, Texas Instruments, pentru stocarea datelor. A fost instalat în alt sediu, în Strada Coralilor din Capitală, unde se găseau şi profile geologice realizate în toată ţara. Pe baza acestor informaţii, Ceauşescu făcuse un plan de extracţie pînă în anul 2050. După 1990, în imobilul din Coralilor s-au lucrat primele numere ale ziarului Adevărul”. Ulterior, imobilul a fost cumpărat de omul de afaceri Ovidiu Tender, care desfăşoară activităţi în domeniul prospecţiunilor geologice etc. În fine, în 1992 a izbucnit un scandal în sediul din Coralilor: dispăruseră toate profilele geologice. Una dintre persoanele care au lucrat în institut ne-a spus că preţul vînzării documentaţiei secrete a fost de 10.000 de dolari... Privatizarea rezervelor este ţinută secretă. Am cerut Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale (ANRM) detalii despre licenţele primite de firmele străine pentru exploatarea aurului pe teritoriul României. Răspuns: Informaţiile solicitate nu se încadrează în categoria informaţiilor de interes public. (...) Sînt documentaţii care fac parte din categoria informaţiilor clasificate”. Iată ce scrie în Constituţia României, art. 136: Bogăţiile de interes public ale subsolului, spaţiul aerian, apele cu potenţial energetic valorificabil, de interes naţional, plajele, marea teritorială, resursele naturale ale zonei economice şi ale platoului continental, precum şi alte bunuri stabilite de legea organică fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice”. Iată ce spune Legea 544/2001: Accesul liber şi neîngrădit al persoanei la orice informaţii de interes public constituie unul dintre principiile fundamentale ale relaţiilor dintre persoane şi autorităţile publice, în conformitate cu Constituţia României”.

În decembrie 1989, România nu mai avea nici o datorie externă. De atunci, lucrurile s-au schimbat. Conform datelor Băncii Naţionale, publicate cu 4 luni în urmă, ţara noastră a acumulat, în ultimii 20 de ani, o datorie externă de 92,1 miliarde de euro. Aurul a înregistrat miercurea trecută un maximum istoric de 1.505,4 dolari pe uncie (n.r. - unitate de măsură egală cu 35 de grame) fiind tranzacţionat la 1.502,96 dolari, faţă de 1.493,9 cu cît fusese vîndut cu o zi înainte. Economiştii apreciază că preţul aurului a crescut cu 5% în aprilie 2011, iar trendul ar putea continua, metalele preţioase fiind considerate un plasament ferit de riscuri. Iată ce scria Libertatea” din 22 aprilie 2011: Secretele zăcămintelor de aur, vîndute pe 10.000 de dolari. Un studiu recent asupra exploatării zăcămintelor de aur din România arată că sîntem în elita mondială a metalelor preţioase. «Ocupăm locul 5 în lume la extracţie, în decursul Istoriei», ne-a spus profesorul dr. Gheorghe Popescu de la Facultatea de Geologie Bucureşti, autorul cercetării. Cu toate acestea, România mai are 6.000 de tone de aur în zăcăminte. Cît înseamnă asta? Dacă ne raportăm la cursul BNR de vinerea trecută, cînd un gram de aur a fost 180 de lei, valoarea totală a zăcămintelor este de aproximativ 250 de miliarde de euro”! Şi aceasta în condiţiile în care Poporul Român se luptă cu sărăcia şi cu nesiguranţa locurilor de muncă. Mineritul aurului pe teritoriul României este o tradiţie multimilenară. Cele mai vechi podoabe de aur găsite la noi au fost descoperite la Moigrad, judeţul Sălaj, şi aparţin epocii pietrei, adică au o vechime de 6.000 de ani. Încă de atunci, strămoşii noştri cunoşteau metalurgia aurului.

Din străvechime pînă acum, din Carpaţii României s-au extras 2.070 de tone de aur, lucru care ne plasează pe locul 5 în lume, după Africa de Sud, Canada, Statele Unite şi Australia. Cea mai mare parte a fost folosită de altcineva decît Poporul Român. Vestea bună este însă că mai avem, în sediment, de 3 ori cît s-a exploatat pînă acum, adică vreo 6.000 de tone. Rămîne de văzut cum vor fi folosite. Deocamdată, pe noi, pe specialişti, nu ne întreabă nimeni nimic”, ne-a spus profesorul dr. Gheorghe Popescu, unul dintre cei mai cunoscuţi geologi români specializaţi pe zăcăminte de aur.

Conform Legii minelor, modificată în 2009, România primeşte din partea companiilor care exploatează bunurile subterane o redevenţă de doar 4% din tot ce se extrage . Adică, dacă se cîştigă 100 de milioane de euro din extracţia aurului, statul încasează 4 milioane, iar restul merge la firma care exploatează mina.

Eu cred că aceste redevenţe sînt în defavoarea ţării noastre, care primeşte prea puţin pentru zăcămintele pe care le concesionează. Sigur că investitorul trebuie să cîştige, dar o afacere trebuie să fie reciproc avantajoasă, adică trebuie să câştige şi România, sau România în primul rînd, pentru că este proprietarul”, ne-a spus prof. Gheorghe Popescu.

De menţionat este faptul că în Africa de Sud redevenţa pentru aur este de 20%.

EMILIA RODICA CORLAN

Europa nu are nevoie de Scutul Antirachetă, ci de Scutul Antizăpadă !

Doamnelor şi domnilor,
Stimaţi colegi,
de ani de zile, populaţia Planetei este ameninţată cu încălzirea globală“ dar, paradoxal, fenomenul care se petrece este invers, şi anume îngheţarea globală“. În momentul în care vă vorbesc, nu mai puţin de 625 de cetăţeni europeni au murit din pricina ravagiilor acestei ierni sălbatice. Dintre aceştia, peste 10%, adică 79, provin din ţara mea, România. Aceşti oameni au murit de frig, de lipsă de asistenţă medicală, de izolare şi blocare sub munţi de zăpadă. Mor, pe capete, şi oameni, şi animale, într-un coşmar parcă fără sfîrşit. Nu ştiu care este situaţia în celelalte ţări, dar în România avem de-a face cu un regim anarhic, care nu-şi coordonează acţiunile, e totul descoperit în faţa situaţiilor de forţă majoră şi habar n-are să gestioneze astfel de probleme, fiindcă s-a preocupat pînă acum de îmbogăţire, de certuri politice, de răfuieli cu adversarii. România cunoaşte în aceste zile o catastrofă naturală şi umanitară de proporţii încă foarte greu de estimat. La exact 200 de ani de la înfrîngerea lui Napoleon în Rusia, Generalul Iarnă“ loveşte, din nou, Europa civilizată. Şi Uniunea Europeană, şi NATO se dovedesc a fi neputincioase faţă de un asemenea adversar, care vine din cer. Europa are nevoie nu de Scutul Antirachetă, ci de Scutul Antizăpadă. Aşadar, mai puţine arme şi mai multe unelte. Ajutaţi România!

Dr. CORNELIU VADIM TUDOR,
Membru al Parlamentului European,
Preşedintele Partidului România Mare
(Textul a fost trimis, în limba engleză, tuturor celor peste 700 de membri ai Parlamentului European)
Strasbourg, 14 februarie 2012