ZECE NEGRI MITITEI

Motto: „Ţiganu-i ţigan şi-n ziua de Paşti...”

N-am absolut nimic împotriva ţiganilor. Ba chiar îi preţuiesc pe unii în mod deosebit, pentru talentul şi curăţenia lor morală. Am copilărit alături de ţigani, în zona Rahova – Sebastian din Capitală, şi, nu de puţine ori, am împărţit aceeaşi bucată de pîine cu unii dintr ei. După 1990, am ajutat foarte mulţi ţigani, în cadrul programului umanitar „Cina Creştină”, creat şi finanţat de mine: le-am crescut, efectiv, copiii, le-am dat pachete cu alimente şi medicamente, dar şi haine de-ale mele şi de-ale fetiţelor mele. De la înalta tribună a Parlamentului European, le-am luat apărarea ţiganilor, care nu sînt de vină pentru întîrzierea lor civică şi socială, pentru izolarea şi degradarea unora dintre ei. Principalele soluţii pentru integrarea socială a acestor copii ai lui Dumnezeu sînt: Şcoala şi Biserica.
Ce ne facem, însă, cu ţiganii îmbătrîniţi în rele? Care nu vor să audă de Biserică, iar prin Şcoală au trecut ca gîsca prin apă, lăudîndu-se cu nişte diplome şi patalamale, la adăpostul cărora nu-şi mai încap în pene? Fiindcă asta e o trăsătură specifică rasei lor: trufia. Dublată de nerecunoştinţă. „Ţiganul, cînd s-a văzut împărat, întîi pe ta-su l-a spînzurat” – spune o zicală românească. Nu e vorba de sas, ungur, armean, sîrb, lipovean sau de alţi trăitori pe meleagurile noastre. E vorba de ţigani. Ajunge să înhaţe unul o funcţie, cît de mică, şi nu se mai înţelege nimeni cu el, devine fiară. Exemple sînt cu nemiluita, le vedeţi şi singuri. Din „galeria” ţiganilor care le face românilor viaţa grea, în aceste vremuri blestemate, am ales 10 medalioane. Aceşti indivizi îi chinuie însă şi pe ai lor, fiindcă se ruşinează cu etnia din care provin şi o fac de rîs. Cei 10 au un numitor comun: nu sînt români, sînt ţigani, moştenind, din drojdia veacurilor de robie, ciordeală şi jeg tot ceea ce e mai rău.
E prea tîrziu să-i mai educăm acum, la bătrîneţe. Tot ceea ce putem face este să-i prindem în insectar şi să-i arătăm copiilor, la şcoală, pentru a şti să se ferească, în viaţă, de asemenea exemplare.

1) DAN VOICULESCU. A fost colonel de Securitate. E unul dintre cei care au furat banii Statului Român încă din 1990, fiindcă ştia conturile bancare şi parolele. În Rusia, ar fi ajuns după gratii. În China, ar fi fost împuşcat. Visul vieţii acestui „profesor” incult este să devină şeful Statului. Dar, cum n-are nici o şansă în luptă dreaptă, fiindcă nu-l votează nici familia lui, inventează tot felul de şmecherii. De pildă, el caută o marionetă, pe care s-o impună la Preşedinţie, să o manevreze şi să-i ia, apoi, locul – eventual, din poziţia de şef al Senatului. În urmă cu 7-8 ani, îmi dădea tîrcoale mie, mă vizita în biroul de la Senat, îmi făcea capul calendar, cu strategiile lui. L-am studiat ca pe o curiozitate: avea ceva din gîndacul lui Kafka. Acum, aranjorul ăsta de 2 lei găuriţi a găsit pe altcineva, cu care crede că îşi poate pune planul în aplicare: cartoforul Crin Antonescu. Căruia îi vîră, periodic, în fund furtunul unor sondaje de opinie din ce în ce mai mincinoase, menite să-i convingă pe români că numai el, găgăuzul Crin, va fi salvatorul Neamului. Nu singur, fireşte, ci împins de la spate, cu deştiul (avans) de „creierul” Dan Voiculescu, dar şi de găzarul Dinu Patriciu, de banditul Iaşilor, Relu Fenechiu, şi de alţi pretinşi liberali. Au, ăştia, legătură cu PNL-ul Brătienilor cum are Lama de ras Gilette cu Dalai Lama. Jenant. În ziua sfîntă a Unirii Principatelor, cînd l-au făcut pe microcefalul cu figură de borş de miel Relu Fenechiu că prezidează o Conferinţă de Presă, la Filiala PNL Iaşi, şi le dă cuvîntul celor 3 copii ai străzii, plecaţi cu sorcova prin tramvaie (Crin Antonescu, Victor Ponta, Daniel Constantin), i-am văzut pe marii unionişti Al.I. Cuza, Vasile Alecsandri, Costache Negri, Mihail Kogălniceanu răsucindu-se în mormînt. El, interlopul Relu, îi prezenta şi îi dirija pe cei care pretind că sînt pregătiţi să ia Puterea în ţara asta! Vai, vai, vai, ce ruşine! În spatele tuturor, ca un păianjen nevăzut, rînjea ţiganul absolut: Dan Voiculescu. Care, chiar în acea zi, a scos din maţele-i sulfuroase un „sondaj” de opinie. Care, de fapt, nici n-a fost făcut. Totul era o invenţie, bolnavă, a bătrînei caiafe securiste, ca să gîdile glanda vedetismului Crinuţei şi să-i fraierească pe gură-cască. Nu m-aş fi referit la această făcătură ordinară dacă băsarul Voiculescu n-ar fi făcut referire şi la PRM. Care, în creierul lui de marmeladă veche, are tot 4%. Orice s-ar întîmpla, PRM nu e lăsat de el, bătrînul parazit, să depăşească 4%. Poate şi din răzbunare că eu l-am trimis la plimbare, acum cîţiva ani, cînd m-a invitat la Clubul Diplomatic, de la Băneasa, făcîndu-mi propunerea ca PRM să fuzioneze, prin absorbţie, cu PC, luînd titulatura acestuia din urmă. „Domnule Voiculescu, dumneata ai văzut, vreodată, vreun peşte mare care să fie înghiţit de un peşte mic?” – cam aşa l-am pus la punct. Borfaşul a făcut ca toţi dracii, venise cu nişte hîrtii de calc, colorate, din care trebuia să reiasă cîte mii de consilieri au ei, în toată ţara ş.a.m.d. Nici o şansă. Am plecat rîzînd. Atunci am priceput, definitiv, că acest Dan Voiculescu e nebun de legat! El chiar crede că reprezintă ceva. El chiat trăieşte în iluzia bolnavă că un post (două, trei) de Televiziune poate conduce şi administra o ţară. El chiar are convingerea că scrisorelele lui tălîmbe, adresate ba lui Băsescu, ba altor primitivi, ca şi el, ţin loc de operă politică şi doctrinară. În realitate, fostul PUR, actual PC, e un partid-televizor,clocit de ambiţia paranoică a unui autostopist de profesie, care stă pe marginea drumului la „ia-mă. nene”: întîi l-a băgat în Parlament PSD-ul, pe urmă s-a întors împotriva PSD-ului, apoi a revenit la sînul generos (şi lăptos) al lui Adrian Năstase, după care iar a mers ca pişatul boului şi uite tot aşa. Ce exploatează el? Faptul că România e ţara unde, dacă nu apari la televizor, nu exişti. Am scris undeva că românii sînt un popor televizist. Dar, nimeni în lume nu mănîncă sticla micului ecran. Telecomanda e telecomandă şi pîinea e pîine. Şi, vorba motto-ului de azi: „Ţiganu-i ţigan şi-n ziua de Paşti”.
2) MIHAI GÂDEA. Îngrozitor de infatuat, băiatul ăsta. El nu mai discută decît de la CNN în sus, Angela Gheorghiu şi alte firme şi nume cu care el şi numai el poate dialoga. El fiind cine? Ziarist nu e, n-a văzut, nimeni, vreun articol de-al lui. Ca moderator, e foarte slab şi debitează nişte banalităţi de vînzătoare de ridichi. Un mediocru ca el nu poate să impresioneze decît tot un mediocru – Dan Voiculescu. Amîndoi spilcuiţi şi cu pantofi cu scîrţ (ca să aibă o scuză cînd scapă vreun pîrţ). Acest băiat cu nume imposibil, Gâdea, pretinde că e creştin. Cred că e penticostal. În orice caz, ceva de genul lui Gh. Falcă şi Gh. Seculici, care folosesc biserica baptistă ca paravan pentru ticăloşiile lor. Dar creştinii nu mint, oameni buni. Nu mărturisesc strîmb. S-ar putea ca Mihai Gâdea să nu aibă încotro, fiind pus de stăpînul lui, Dan Voiculescu, să debiteze minciuni. Nu e o scuză. Va veni o vreme cînd, dacă mai are un fond bun în el, se va ruşina de pîinea murdară pe care o mănîncă, iar fiica lui îl va judeca aspru. În seara cînd Gâdea vărsa, în casele românilor, hîrdăul plin de lături al „sondajului” voiculesc, i-am trimis un SMS: „Nu vă e, mă, ruşine să minţiţi în halul ăsta? O să vă bată Dumnezeu. Huo! VADIM TUDOR”. Acelaşi mesaj i l-am trimis şi lui Radu Tudor, o altă unealtă în mîna bătrînului escroc Dan Voiculescu, care, şi el, popularizează muncii din creierul acestui nenorocit. Cei doi – Mihai Gâdea şi Radu Tudor – poate nu realizează cît de abject e comportamentul lor, ce josnică e batjocorirea muncii atîtor oameni cinstiţi, care cred în ideea de ţară, de dreptate, de muncă. Încă o dată: Nu vă e, mă, ruşine? Nu, nu vă e ruşine, vouă vă e foame, călcaţi pe cadavre pentru cîteva mii de euro (bani negri, de furat) pe care vi-i vîră în gura de tonomat bulibaşa Felix Motanul. Sincer să fiu, mie îmi e milă de acest Mihai Gâdea: presimt că îşi va rupe gîtul foarte curînd. Şi n-o să-l ajute nici idolul său, Strigoiul de la Versoix, nici Radu Duda, cărora le-a tras clopotele cu o slugărnicie de oligofren.

3) DINU PATRICIU. N-ar fi multe de spus. Cine nu-l cunoaşte? Ăsta-i născut hoţ, nu se mai poate îndrepta nici cînd trece, vorba aia, în lumea celor drepţi. Dar cine l-a făcut aşa de bogat? Cine l-a ţinut în braţe şi i-a dat liber la furat? Păi, tovarăşii săi de drum: Adrian Năstase, Călin Popescu-Tăriceanu, cîţiva agenţi CIA, cîţiva agenţi KGB etc. Din palma albă a mîinii lui negre ciugulesc „grăunţe” Andrei Pleşu şi alţi pretinşi „dizidenţi”. Ce „societate civilă” mai e asta, care trăieşte din bani de furat, fiind slujnică în casa unui mafiot? Ca orice infractor înnăscut, Dinu Păturiciu joacă la două capete, el fiind gata să bată palma cu oricine, chiar şi cu dracul, dacă i se garantează că afacerile îi merg înainte. În 22 de ani de jaf şi anarhie, şi tenia asta lacomă s-a transformat – din bişniţar în mafiot. La fel ca Băsescu. Ambii sînt multimiliardari în euro. Fostul ziar „Scînteia”, cumpărat de aşa-zisul arhitect (apropo, o fi proiectat, şi el, vreun coteţ de găini în viaţa lui?), e una dintre cele mai sinistre publicaţii din toată Istoria presei române, care a ajuns pe mîna (ghiara) unei găini zăpăcite: analfabetul, cu jafu-n sînge şi cu sîngele-n cruci, Grigore Carti-Anus.

4) SEBASTIAN LĂZĂROIU. Alt ţigan sadea. Infantil. Tovarăş de pahar al tătarului nebun de la Cotroceni. Falsificator de sondaje. Singurul ministru al Muncii, din lume, devenit... şomer! De ce? A vorbit gura fără el şi a şucărit-o pe Piranda Titulară, Elena Udrea. Nivelul intelectual al acestui individ strîmb (aţi văzut ce crăcănele are, de nu stă nici o pereche de pantaloni pe el?) este teribil de scăzut. De la „Albă ca Zăpada” pînă la „Monstrul Marin”, care vrea ca jertfă ba o fecioară, ba o barză chioară, idiotul ăsta n-a pierdut nici un prilej să se facă de rahat. El e veriga vie (beată moartă, de altfel) dintre Traian Băsescu şi principalul sfetnic al acestuia, Virgil Asztaloş-Măgureanu, în sensul că deţine un telefon ultra-sofisticat şi ultra-secret (poate îi cade în closet!) pe care vorbesc cei doi derbedei. Poreclit de mine Sebastian Şomeroiu, acest parazit cu vorbirea gîngavă demonstrează cum se poate face carieră politică în România acestor ani de mare ruşine naţională: deşi e prost ca noaptea, ţigănuşul trece drept profund, are tăceri abisale, asta pînă cînd deschide gura aia de canal, tivită de o barbă ca şoriciul pîrlit excesiv.

5) NICOLAE DIDE. M-au întrebat destui oameni de ce nu m-am dus, şi eu, în Piaţa Universităţii. Chiar aşa, de ce? Pot da un răspuns scurt şi unul lung. Răspunsul scurt e: alde Dide. Răspunsul lung sună altfel: alde Dide şi monarhiştii îmbătrîniţi în rele. Răspunsul cel mai lung din lume, ca o denumire din Madagascar, este acesta: imboldul curat, al protestatarilor dintîi, mai ales al tinerilor, a fost confiscat şi tîrît în mocirlă de agenţi provocatori, care îl pot umple de scuipaţi chiar şi pe marele Caragiale, coborît, prin miracol, de pe frontispiciul Teatrului Naţional şi ajuns printre oameni. Care Caragiale a venit, special, de la Berlin, pentru a-l vizita pe tînărul martir Octavian Goga, în puşcăriile ungureşti. Acum 120 de ani, la „Coada Calului”, cum îi place Danei Grecu să spună (cal care a dispărut, cu coadă cu tot!), adică în Agora Bucureştilor, cine vorbea? Păi, vorbeau Delavrancea, Nicolae Fleva şi alţi tribuni. Acum, scena vieţii politice e populată de ţigani primitivi, ca puşcăriaşul Nicolae Dide. Sincer să fiu, am crezut că ăsdta a mierlit-o. Sau că, în orice caz, e paralizat (cel puţin aşa au scris unele ziare). Aş, ţi-ai găsit? Cine-a mai văzut drac mort? Fostul tovarăş de drum al lui Traian Băsescu (care îi spunea Chiorului, la o petrecere din vila sa, „Ai venit să ciordeşti ceva?”), făcut senator PD de Petre Roman, a înviat din morţi, a bîţîit din picior, i-a spus lui Dan Iosif că mai întîrzie puţin la suprafaţa pămîntului şi s-a strecurat prin mulţimea adunată în Piaţa Universităţii. Sintagmă din care şmenarul de profesie nu ştie decît cuvîntul Piaţă, ce treabă are puradelul Firandei (aşa o chema pe mă-sa) cu Universitatea? Acest Dide e musca din paharul cu lapte: un om zdravăn la cap nu aruncă musca şi bea laptele, ci varsă tot paharul! Oricine vine în contact cu un astfel de şarpe – e în pericol, se compromite. Nu l-a luat nimeni de guler, nu i-a sucit, nimeni, fularele colorate, de vînzător de „ciunga” şi de „change money”, să-l azvîrle în Căruţa cu Paiaţe din faţa Teatrului Naţional? Adică tinerii ăia curajoşi care au luat bastoane în cap şi pe spinare, de la nişte brute echipate ca nişte extratereştri, au sîngerat şi au lăcrimat pentru ca, pe umerii lor, să se aburce ploşniţa ţigănească Dide? Hai, că ne merităm soarta! Abia acum înţeleg cum a fost posibil să dispară nişte telefoane mobile; căutaţi-l pe prietenul lui Băsescu, Dide...

6) COZMIN GUŞĂ. Ţigan, şi ăsta, din Cîmpia Turzii. El e în stare să jure că nu e, dar sînt atîţia oameni care îi cunosc familia şi îl contrazic. Nu limbricul cu eczemă pe chelie nu s-a aventurat în Piaţa Universităţii. A făcut-o acum cîţiva ani, dar a fost fugărit de nişte vlăjgani, care abia aşteptau să-i facă chelia vîlvoi. Acum, Guşă se dă patron şi analist de Televiziune. Mai exact: Realitatea TV. Fireşte că nu sînt banii lui, fiindcă, în urmă cu cîţiva ani, milogul vindea, şi el, „ciunga” prin America. E posibil ca el să fie băgat la înaintare de stăpînul lui, cu care juca table în chiloţi, Şarpele cu Ochelari. Boschetarul ăsta de Guşă a lătrat, la Realitatea TV, că „PRM s-a autodizolvat” (?!). Asta o visează ei, lacheii asztaloşieni, dar n-au nici o şansă. Ca să se autodizolve PRM-ul ar trebui ca eu să mă transform într-o aspirină Bayer efervescentă, să plonjez într-o piscină şi să încep să fac bule, ceea ce nu e cazul. Bulele sînt doar în capul acestui Bulă traseist, care şi-a făcut un veritabil palat, cu piscină şi teren de tenis, iluminat noaptea, în „comuna cu girofar”, Cornu. Gurile rele spun că, pentru a face carieră, Guşă ar fi pus şi fundul la bătaie, devenit metresa bulangiilor, de care PSD-ul n-a dus niciodată lipsă. Datorită acestui rebut uman, eu nu mai apar, de 4 luni, la Realitatea TV. Adică sînt interzis, aflîndu-mă pe o „listă neagră”. De înjurat, pot să fiu înjurat, în voie, zi de zi, seară de seară, de orice aurolac – dar nu mi se dă nici un drept la replică. Aşa s-a întîmplat luni seară, cînd sifiliticul în erupţie C.T. Popescu, m-a porcăit cum îi dicta carbidul din creierul lui ciupit de alcool, dar eu am fost împiedicat să dau un răspuns. Bravo, Elan Schwartzenberg! Să nu te miri că postul ăsta al tău (cumpărat, desigur, cu banii altora), unde eu făceam ratinguri de peste 5 puncte, s-a prăbuşit şi la 0,5 puncte. Aşa îi sancţionează românii pe nemernici. Ratingul nu e ca votul, nu poate fi nici furat, nici falsificat. Revenind la Guşă, pot să spun doar atît: totul e ridicol la rahatul ăsta cu ochi, de la nume, pînă la înfăţişare. Care o fi nefericita care s-a măritat cu o asemenea caricatură, f... în gură? (Desigur, e un pamflet.)

7) GABRIEL OPREA. Ăsdta nu-i orice fel de ţigan – el e din ce în ce mai ţigan, negru şi burduhănos. Ajung să spun, şi eu, ca Octavian Goga, la sfîrşitul anului 1916, după dezastrul de la Turtucaia: „Ţară minoră, ţară de secături. O ţară unde un individ ca Alecu Constantinescu-Porcul e ministru, îşi merită soarta” (citat din memorie). N-avem decît să înlocuim numele porcului Alecu cu numele porcului Oprea. Fiindcă, neîndoielnic, fostul ospătar şi spălător de obiele e un porc. Vorba lui Marmeladov, din capodopera lui Dostoievski, „Crimă şi Pedeapsă”: „Aţi putea spune, oare, că eu nu sînt un porc?”. Nuuu, nu am putea. Carevasăzică, „fostul şef al Mafiei personale a lui Adrian Năstase” a dezertat şi a ajuns „şeful Mafiei personale a lui Traian Băsescu”. Toţi sînt o apă şi-un pămînt. Mă uit la acest Gabriel Oprea şi oftez: Doamne, cît de rău s-a degradat lumea românească! A ajuns un gunoi ca ăsta – şi prost, şi urît, şi plin de ţîfnă, ca un cimpoi – general cu 4 stele, ministru al Apărării Naţionale, prof. univ. dr., şef de doctorate, putred de bogat etc. Ruşine, români! Nu e nimeni de vină, decît voi! Uitaţi-vă, la final de săptămînă, la TVR, la emisiunea aceea idioată, dedicată Armatei: e plină de Kim Ir Sen din Drumul Sării, cu scalpul ca un manşon de blană, mişcîndu-se ritmic, cu fruntea cît o cutie de chibrituri, cu ochii mici, de viezure în călduri, cu azvîrliri şi smuciri de tărtăcuţă, care trădează grave afecţiuni psihice (de altfel, a şi fost internat, la „glumeţi”). Sărmană Armată Română! Ai ajuns obiect de troc politic, între bişniţari, care te joacă la barbut! Iar unii militari, în loc să le tragă un glonţ în cap, îşi trag lor, se sinucid (fireşte, vorbesc metaforic).

8) ELENA UDREA. „Cherche la femme!” – zice francezul. Asta-i cheia problemei. Ea e căţeaua cu coada pe jos, în jurul căreia au roit mulţi dintre labagiii şi poponarii ăştia, care nu mai văzuseră femei. Ea e numitorul comun al lui Traian Băsescu, Gabriel Oprea, Gh. Falcă, Said Baaklini ş.a. Fata a fost prostituată, cu condicuţă, pe strada-bordel Ştefan Furtună, din apropierea Gării de Nord, dar şi pe trotuarul de la Intercontinental Astăzi, e stăpîna României. N-am zis „stăpîna incontestabilă”, fiindcă o contestă toată lumea şi, dacă românii ar prinde-o pe undeva, ar sfîşia-o. Ţigancă sută la sută - de altfel, pe măsură ce îmbătrîneşte, se başoldeşte, i se învineţesc ochii, fruntea îi e din ce în ce mai teşită şi uitătura devine rea, de animal încolţit. I-a tot adus amantului ei, Băsescu, tot felul de ţigănci, vrăjitoarea Cati (de la Mărăcineni, cu bărbatul ei, Dracul Şchiop), Baba Neagra (de la Rm. Vîlcea) şi altele. Individa e o cioară primitivă şi rea de muscă, ilustrînd zicala: „Dealu-i deal şi valea-i vale/ Curva-i curvă pînă moare”. Este atît de multă ură-n popor împotriva acestei ciumăfăi, încît mă gîndesc la moartea nevestei dictatorului latino-american din romanul lui Gabriel Garcia Marques, „Toamna Patriarhului”: a fost sfîşiată de gloată, în piaţă! E clar că „ţiganca asta împuţită” nu moare în patul ei. Degeaba îşi dă pe faţa aia păroasă cu creme de aur (?!): tot în canal o să ajungă. Nu pot avea nici o milă faţă de curva asta bătrînă de cînd a tras sforile - împreuă cu alt ţigan, Adriean Videanu – ca PRM să fie evacuat, prin fraudă, cu forţa (peste 140 de poliţişti!) – din sediul pe care îl ocupa în mod legal. Aşa ceva nu se uită. Eu, care am scris versurile cîntecului „Ţigăncuşă, ce frumoasă eşti” (muzica Marian Nistor), o să fac o uşoartă adaptare: „Ţigăncuşă, ce boccie eşti”...

9) DAN DIACONESCU. Nu vreau să reiau ceea ce am scris, deja, şi am spus şi la cîteva emisiuni de Televiziune. L-am inclus pe şantajistul din Caracal în acest „rom-insectar” pentru că, marţi seara, s-a petrecut ceva de domeniul teatrului absurd (gen „Capul de răţoi”): disperat că a dat rateu cu Congresul PP-DD (Patridul Panaramelor – Din Deşeuri), transformat într-un talk-show, populat de tot felul de ambuscaţi, ţiganul cu dinţii strîmbi şi Rolls-Royce a fabricat un sondaj de om nebun: cică el are 72% şi, gata, e ca şi ales preşedinte al României! Mare mai trebuie să fie panica acestui dobitoc sinistru, care a venit în curul gol la Bucureşti şi acum se visează pe tronul lui Mihai Viteazul! Îi zornăie Dorin Cocoş, la ureche, cătuşele – şi la fiecare sunet el scapă o rafală de vînturi, utile, poate, în energia eoliană. Îmi e milă de cei din jurul lui, care, din dorinţa de a se vedea la televizor, se prefac că îl cred şi că îl urmează: avocaţi fără procese, ţambalagii fără public ş.a. Atunci cînd cei din Serviciile Secrete, care au filmat întîlnirile secrete ale lui D.D.D., cu Iulian Fota, Dorin Cocoş, Sebastian Lăzăroiu şi alţi slugoi băsişti vor „scăpa”, pe Internet, filmuleţele respective şi lumea va vedea cum „viitorul preşedinte al României” a primit 1,5 milioane de euro de la Cocoşul încornorat şi ce troc murdar au făcut ei – va fi jale mare, se duce micul Spoitingir după Elodia... Carevasăzică, 72%, nu? Băi, frate, s-a dat drumul la nebuni! Iată doi ţigani care se aseamănă şi care merg cap la cap, ca tusea şi junghiul: Dan Diaconescu şi Dan Voiculescu; amîndoi, Dan; amîndoi, cu posturi de Televiziune; amîndoi, şantajişti, ulceraţi de ambiţii, cu handicapuri psiho-somatice (deci complexaţi); amîndoi, negri ca fundul de ceaun; amîndoi, puşcăriabili.

10) ION ILIESCU. Cu voia dvs., ultimul pe listă. El e Vinovatul nr.1, fiindcă a ucis 2 preşedinţi, într-un singur deceniu: pe Nicolae Ceauşescu şi pe Corneliu Vadim Tudor (la modul simbolic, în sensul că mi-a furat alegerile, în decembrie 2000). Altfel ar fi arătat România acum, dacă nu vedea la Putere, ilegal, pentru a treia oară, călăul lui Ceauşescu, trăgînd după el o întreagă păduchelniţă de bandiţi români, ţigani, unguri, evrei, arabi. Acum, la 82 de ani, operat de cancer la popou, Ion Iliescu îşi poate contempla "opera". Ai distrus România, teteo! Nu numai acum, ci pe cîteva generaţii. Eu nu te urăsc, fiindcă am fost şi am rămas creştin. Dar o să te bată Dumnezeu cum e mai rău. Fără tine, fără crima ta dublă (decembrie 1989, decembrie 2000) n-ar fi fost posibili nişte avortoni nenorociţi, ca Virgil Asztaloş-Măgureanu, Traian Băsescu, Elena Udrea, Dan Voiculescu, Laszlo Tökeş şi alţi minoritari obraznici, care le fac românilor viaţa un coşmar. Iată numai cîteva motive pentru care sînt naţionalist.

CORNELIU VADIM TUDOR
25 ianuarie 2012