25 septembrie 2010

HOLOCAUSTUL ÎMPOTRIVA ROMÂNILOR

Conform Dicţionarului Explicativ al Limbii Române, holocaust înseamnă uciderea unui foarte mare număr de oameni. În timpul celui de al II-lea război mondial, a fost programat şi s-a desfăşurat un Holocaust împotriva evreilor, care s-a soldat cu mai multe milioane de victime. Atunci, regimurile fasciste au prins şi trimis, pentru exterminare, în Germania hitleristă, în lagăre de concentrare şi la gazare, un număr foarte mare de evrei din ţările ocupate. În lagărele de exterminare au fost lichidaţi numeroşi evrei adunaţi din ordinele lui Hitler. Din Ardealul de Nord-Vest ocupat de Ungaria, au fost prinşi şi trimişi în lagărele din Germania peste 157.000 de evrei.

Atunci, Ungaria fascistă era condusă de amiralul fără flotă Horthy Mikloş, un mare criminal de război. Din ordinele lui Horthy au fost ucişi sute de mii de evrei şi de români din partea de Ardeal ocupată după Diktatul de la Viena, din 30 august 1940. În mod ciudat, acest criminal de război ungur, care a fost condamnat pentru faptele sale, nu a fost găsit în Portugalia şi nu a ajuns în închisoare. A murit la peste 90 de ani, iar în urmă cu cîţiva ani i-au fost aduse osemintele în Ungaria, fiind reînhumat ca un erou naţional. În ţara vecină şi neprietenă i se ridică statui, iar iredentiştii unguri îi fac reclamă pe panourile publicitare, de-a lungul şoselelor importante. Ciudat, comunităţile evreieşti internaţionale nu reacţionează! Se pare că Horthy a fost evreu, la fel ca şi Hitler, Stalin şi doctorul Mengel. Cel din urmă a murit şi el la peste 90 de ani, nefiind găsit în Uruguay sau Paraguay. După aceste scurte referiri la uciderile dirijate împotriva evreilor şi românilor de acum cca. 70 de ani, vom insista asupra Holocaustului pus la cale, în timp de pace, împotriva românilor. Între Holocaustul împotriva evreilor şi Holocaustul împotriva românilor există unele asemănări şi unele deosebiri. Ele se aseamănă prin faptul că au fost organizate la comandă externă; nu s-au făcut publice cauzele lor şi nici scopurile urmărite; suferinţele au fost şi sînt cumplite; sînt fenomene istorice atipice; constituie un atentat la fiinţa naţională; mulţi asasini au rămas în viaţă, bucurîndu-se de o anumită protecţie din partea unor forţe oculte. Deosebirile dintre ele sînt mai multe, şi anume:
1) Holocaustul împotriva evreilor s-a desfăşurat în timp de război şi s-a extins în mai multe ţări, pe o durată de aproape 7 ani. Holocaustul împotriva românilor a fost programat şi se desfăşoară în timp de pace, în perioada de tranziţie de la socialism la capitalism din România şi Republica Moldova;
2) În timpul Holocaustului împotriva evreilor au fost folosite instituţiile represive ale statelor fasciste pentru prinderea şi exterminarea unora dintre ei, inclusiv în camerele de gazare. În timpul Holocaustului împotriva românilor se folosesc metode şi tehnici sofisticate de exterminare, dar în condiţii de democraţie;
3) Holocaustul împotriva evreilor a avut o durată relativ scurtă, între anii 1939-1945, pe cînd Holocaustul împotriva românilor este programat pentru cîteva decenii, din care au trecut primele două. Scopul este acelaşi, respectiv uciderea unui foarte mare număr de oameni, dar cauzele sînt diferite;
4) În timpul Holocaustului împotriva evreilor, românii i-au ajutat pe evrei şi pe mulţi dintre cei înscrişi pe listele negre au reuşit să-i salveze. În timpul Holocaustului împotriva românilor, comunităţile evreilor din România şi din străinătate nu-i apără pe români şi nu acţionează pentru mediatizarea şi oprirea acestui Holocaust. Mai ales în Regimul Băsescu-Boc, românii au înţeles că se acţionează, la comandă externă, pentru exterminarea lor. S-a ajuns ca, la manifestaţiile publice de protest, în Parlament şi în mass-media, să se ceară conducătorilor României să oprească genocidul. Această solicitare ar trebui prezentată şi în Parlamentul European şi la Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU);
5) În timpul Holocaustului împotriva evreilor nu s-a ţinut seama de averea şi vîrsta lor şi nici de statutul social. În timpul Holocaustului împotriva românilor, criminalii acţionează diabolic împotriva bătrînilor, a celor pe care i-au sărăcit şi a copiilor;
6) Holocaustul împotriva evreilor nu viza existenţa poporului evreu şi nici a unui stat propriu, pe cînd Holocaustul împotriva românilor pune în mare pericol existenţa Poporului Român, a urmaşilor Poporului Primordial din Dacia Mare, precum şi integritatea teritorială a României, urmaşă de 148 de ani a Daciei. Se ştie că, din anul 1862, prin Decretul domnitorului Alexandru Ioan Cuza, ţara noastră poartă numele de România, stat continuator al multimilenarei Dacii, locuită de strămoşii noştri geto-daci, cei mai vechi locuitori ai Planetei, din care se trag celelalte popoare ale lumii, inclusiv poporul evreu;
7) Holocaustul împotriva evreilor i-a vizat pe unii membri ai Poporului Ales, pe cînd Holocaustul împotriva românilor îi vizează pe toţi românii care trăiesc în România şi Republica Moldova;
8) În timpul Holocaustului antievreiesc, asasinii nu au urmărit să distrugă în întregime Poporul Ales, pe cînd Holocaustul antiromânesc vizează lichidarea Poporului Român şi a României, în paralel cu proiectul "Israel în România", care vizează "mutarea" unui mic stat străin pe o parte din teritoriul Daciei Mari, acolo unde a existat Ţara Havila;
9) Pe vremea Holocaustului antievreiesc, autorităţile Statului Român au căutat să-i ocrotească pe evrei şi pe mulţi i-a ajutat să plece în Palestina (pentru a înfiinţa Statul Israel) şi în America de Sud. În timpul Holocaustului împotriva românilor, autorităţile de la Bucureşti au facilitat, în foarte mare secret, acordarea cetăţeniei române pentru mai mult de 1 milion de evrei din toată lumea, care sînt principalii beneficiari ai diferitelor şi nesfîrşitelor reforme, ai privatizărilor şi concesionărilor;
10) În timpul Holocaustului împotriva evreilor au fost implicate Serviciile Secrete, Securitatea, Armata şi Poliţia din multe ţări, pe cînd în timpul Holocaustului împotriva românilor, pe lîngă Serviciile Secrete, sînt folosite, în principal, băncile străine, de aceea a fost lichidat sistemul bancar românesc şi, în prezent, cca.95% dintre băncile din România sînt străine. Acesta este un caz unic în lume!
11) În timp ce Holocaustul împotriva evreilor a fost săvîrşit în perioada şi cu ocazia celui de al II -lea război mondial, Holocaustul împotriva românilor se desfăşoară cu cinism, dar legal. Duşmanii din străinătate şi cei din ţara noastră ai Poporului Român au creat cadrul legal pentru desfăşurarea Holocaustului antiromânesc şi pentru atingerea scopurilor sale: lichidarea românilor şi a României, în paralel cu crearea unui stat de rezervă pentru Poporul Ales.
12) Numărul românilor care au fost, sînt şi vor fi omorîţi cu zile în Holocaustul antiromânesc va fi mult mai mare decît cel al evreilor dispăruţi în timpul Holocaustului împotriva lor.
13) După Holocaustul antievreiesc şi încheierea celui de al II-lea război mondial, evreii din multe ţări s-au adunat şi au format Statul Israel, pe care intenţionează să-l "mute" în Europa, şi nu oriunde. Este vizată Dacia Edenică. În timpul Holocaustului antiromânesc au fost desfiinţate (cu premeditare) peste 5 milioane de locuri de muncă şi se continuă cu disponibilizările, au fost alungaţi din România peste 4 milioane de cetăţeni, în special tineri şi oameni foarte bine pregătiţi profesional, s-a acţionat pentru o scădere demografică accentuată, au fost vînduţi în străinătate cîteva sute de mii de copii sub pretextul adopţiilor internaţionale, sînt exterminaţi milioane de români, prin provocarea şi extinderea sărăciei extreme, mai ales în rîndurile pensionarilor, au fost înrobiţi contribuabilii români pentru următorii 20-30 de ani, cu scopul final de lichidare a Poporului Român şi a Statului Român.
Românii ştiu că la sfîrşitul epocii Ceauşescu, la finalul anului 1989, ţara noastră nu avea datorii externe, ci urma să încaseze de la alte ţări creanţe de 12-15 miliarde dolari. După 20 de ani, timp în care alogenii din conducerea României au vîndut greaua moştenire de peste 700 miliarde euro lăsată de regimul socialist şi după ce au fost date străinilor pe nimic bogăţiile naturale ale Poporului Român, evaluate la peste 1.000 miliarde euro, cei care au plănuit şi aplică Holocaustul împotriva românilor, a Poporului Primordial, au reuşit să îndatoreze România cu peste 140 miliarde euro. Datoria externă este programată să crească rapid la peste 200 miliarde euro. La numeroasele împrumuturi luate de la băncile străine, de către preşedinţii şi premierii alogeni ai României, precum şi de conducerea alogenă de la Banca Naţională, se va adăuga suma de 20 miliarde dolari, pretinsă de Statul Israel şi comunităţile evreieşti internaţionale, promisă de către preşedintele Băsescu în ultimul său mandat, reprezentînd despăgubiri pentru cei 400.000 de evrei români dispăruţi în Holocaustul antievreiesc din cel de al II-lea Război Mondial. Cifra de 400.000 evrei dispăruţi de pe teritoriile româneşti a fost recunoscută din partea României numai de către preşedintele alogen Ion Iliescu, la Muzeul Holocaustului de la Washington D.C. Se ştie că în S.U.A. nu a fost Holocaust împotriva evreilor, dar nu întîmplător s-a deschis un muzeu, unde preşedintele Ion Iliescu a acuzat şi îndatorat Poporul Român, fără măcar să înştiinţeze Parlamentul despre această nouă şi grea moştenire lăsată contribuabililor români. Ceilalţi doi preşedinţi ai României, Emil Constantinescu şi Traian Băsescu, împreună cu eternul guvernator alogen al B.N.R., Mugurel Constantin Isărescu, au continuat să acţioneze împreună cu neprietenii Poporului Român şi să susţină Holocaustul împotriva românilor. De aceea, Regimul Băsescu-Boc nu a adoptat un Program anticriză, ci a acţionat pentru amplificarea efectelor crizei internaţionale împotriva Poporului Român. Este evident că Guvernele Boc I-V au susţinut Holocaustul împotriva românilor. Preşedintele Băsescu este informat şi ştie multe despre Holocaustul antiromânesc, dar nu acţionează împotriva lui, ci se bucură de faptul că mulţi români nu au înţeles încă ce li se întîmplă şi de ce. Dintre băncile străine, pe rolul de vîrf de lance şi de bau-bau este folosit Fondul Monetar Internaţional (F.M.I.). Se ştie că, niciodată, preşedinţii Ion Iliescu, Emil Constantinescu şi Traian Băsescu, împreună cu guvernele pe care le-au format şi tutelat, precum şi guvernatorul Isărescu, de la B.N.R, nu au prezentat Poporului Român adevărul în legătură cu împrumuturile externe luate, dobînzile aferente, destinaţiile creditelor externe, modalităţile şi sursele de rambursare a împrumuturilor. Cei pomeniţi, împreună cu stîpănii lor din străinătate, au avut grijă ca să nu fie obligaţi prin nici o lege la transparenţă în ceea ce priveşte împrumuturile luate de la băncile străine, eficienţa utilizărilor şi modul de rambursare. Cetăţenii români au fost doar înştiinţaţi, în emisiuni de televiziune şi radio, că s-au luat şi se iau în continuare credite externe. La începutul anului 2009, preşedintele Băsescu (fără nici o atribuţie constituţională) le-a spus românilor că se va lua un împrumut de la F.M.I., Banca Europeană şi Comisia Europeană, de 20 miliarde euro, care nu este necesar, dar va fi o centură de siguranţă care va prinde bine. A uitat intenţionat să îi informeze pe contribuabilii români (cei care vor rambursa împrumuturile externe din impozite, taxe, tăieri din salarii şi pensii) în ce condiţii înrobitoare şi umilitoare s-au luat. De doi ani, de regulă trimestrial, cetăţenii români află condiţiile puse de către delegaţia F.M.I. şi de scrisorile de intenţie ale Guvernelor Boc I-V în vederea primirii următoarelor rate din împrumut. Stratagemele folosite de trădătorii de Neam şi Ţară, de cei vinovaţi de Holocaustul împotriva românilor, sînt simple: după ce s-au înţeles cu delegaţia F.M.I., conducătorii vremelnici ai României îi înştiinţează pe cetăţeni că sînt obligaţi de F.M.I. să disponibilizeze sute de mii de bugetari, să taie din salarii şi pensii, să înceteze acordarea unor subvenţii şi ajutoare sociale, să mărească T.V.A., să impoziteze terenurile agricole necultivate, să închidă 3.000 de şcoli din mediul rural, să alunge medicii din ţară etc. Apoi, majorităţile parlamentare formate, pe rînd, din toate combinaţiile posibile sînt obligate să adopte legile impuse de F.M.I. şi la termenele dispuse. Majoritatea cetăţenilor români au constatat că F.M.I. dictează guvernului şi Parlamentului României, care se comportă ca nişte slugi umile, nişte nevertebrate. Ulterior, Guvernele Boc I-V aplică legile pe care le-a înaintat anterior Parlamentului sub formă de proiecte de legi, vizate şi acceptate de F.M.I. Adoptarea proiectelor de lege convenite cu F.M.I. se face la comandă. Ordinul primit de la F.M.I. se execută, nu se discută. Un exemplu recent şi evident este modul de adoptare a Legii pensiilor, fără existenţa cvorumului, unde cei 80-90 de deputaţi ai PDL, UDMR şi UNPR, aleşi uninominal, au furat ca-n codru, iar preşedinta alogenă a Camerei Deputaţilor i-a dublat, în Stenogramă, probabil din cauza miopiei. Conform Regulamentului Camerei Deputaţilor, nu preşedintele de şedinţă numără voturile, ci secretarii. Autorii furtului din Parlament la această lege au fost filmaţi şi mediatizaţi pe toate canalele de Televiziune şi în presa scrisă. Parchetul nu se autosesizează, iar preşedintele Băsescu zice că ştie cum s-a furat, dar nu se amestecă. Abia aşteaptă să promulge Legea pensiilor, care duce la exterminarea a peste 6 milioane de pensionari. Majoritatea românilor au constatat şi nu pot înţelege de ce F.M.I. împreună cu alogenii din conducerea României şi a B.N.R. iau numai măsuri nepopulare, de decimare a urmaşilor Poporului Primordial, a Poporului Român. Cine îi împiedică şi de ce să ia măsuri populare, în favoarea românilor şi a României, pentru creşterea nivelului de trai şi dezvoltarea ţării ? Pînă acum, F.M.I. nu a obligat şi nu a impus pentru preşedinţii României, guverne şi Parlament următoarele:
a).Să valorifice bogăţiile naturale în interesul Poporului Român şi în acest sens să fie transparente şi să fie renegociate toate contractele de concesionare a lor.
b).Să fie privatizate societăţile comerciale, în principal, de către investitori români, iar acolo unde nu au fost respectate clauzele din contractele de privatizare, acestea să fie reziliate.
c).Să nu fie privatizate societăţile comerciale şi regiile autonome din domeniile strategice ale Statului Român.
d).Să asigure creşterea veniturilor la Bugetul de Stat prin acţiuni ferme şi dure împotriva corupţilor, a celor care recurg la evaziune fiscală şi la contrabandă.
e).Să acţioneze pentru crearea a cel puţin 500.000 noi locuri de muncă în fiecare an şi pentru repatrierea românilor alungaţi din ţara-mamă din cauza sărăciei, a salariilor de mizerie şi a lipsei locurilor de muncă.
f).Să asigure creşterea rapidă a salariilor şi a pensiilor cetăţenilor români la nivelul mediu al acestora din Uniunea Europeană.
g).Adoptarea urgentă a unui Program de dezvoltare economică şi socială a României, pe termen mediu şi lung.
h).Consolidarea "stîlpilor" societăţii româneşti: şcoala, Biserica, Sănătatea şi Cultura.
i).Renunţarea la deficitul bugetar şi adoptarea Legilor Bugetului de Stat numai cu excedent bugetar.
j).Transparenţă în ceea ce priveşte împrumuturile externe, destinaţia lor şi calendarul de rambursare.
k).Cunoaşterea şi valorificarea trecutului istoric multimilenar al Poporului Român, urmaşul Poporului Primordial din Dacia Mare, pentru care a luptat şi genialul Mihai Eminescu. Să acţioneze pentru oprirea genocidului, a Holocaustului împotriva românilor, inclusiv pentru interzicerea aditivilor alimentari cancerigeni.
În zilele de 21 şi 22 septembrie a.c., în Parlament şi apoi la Radio România Actualităţi, preşedintele Băsescu i-a înştiinţat pe români următoarele: a fost depăşit vîrful crizei economice, dar nu şi vîrful crizei sociale; perioada de austeritate continuă; trebuie reduse cheltuielile sociale; Educaţia şi Sănătatea sînt subfinanţate; se înregistrează îmbătrînirea populaţiei şi scăderea natalităţii; vor creşte veniturile bugetare numai prin mărirea bazei de impozitare; din cele 46.000 de investiţii, o bună parte vor fi abandonate din lipsă de fonduri; şomajul nu va scădea; avem dezechilibre macroeconomice (fără să precizeze de ce, de cînd şi în ce scop?); România se împrumută zilnic de la băncile străine şi la dobînzi mari; a convenit personal cu F.M.I. deficitul bugetar pentru anii 2010-2011; din anul 2012, datorită creşterii îndatorării externe, Comisia Europeană va sancţiona România prin reducerea substanţială a creditelor nerambrursabile; trebuie să se recurgă la noi împrumuturi externe; a stabilit să fie încheiat un acord de precauţie cu F.M.I.; din împrumuturile externe de peste 40 miliarde euro, din timpul Guvernelor Boc I-IV, numai 1,5 miliarde euro s-au folosit pentru plata salariilor, pensiilor şi ajutoarelor sociale. Preşedintele Băsescu le-a spus românilor că numai de la F.M.I. se pot obţine credite pe termen lung. A uitat deliberat de China prietenă şi alte state ale lumii de la care se pot obţine credite pe termen foarte lung şi cu dobînzi mult mai mici decît cele ale F.M.I. În esenţă, preşedintele Băsescu nu a dat nici o indicaţie Guvernului Boc V pentru oprirea Holocaustului împotriva românilor. Dimpotrivă ! Regimul Băsescu-Boc acţionează conştient pentru exterminarea unui număr foarte mare de oameni, respectiv peste 6 milioane de pensionari, persoanele cu handicap, bolnavii care suferă de boli foarte grave, pacienţii care nu primesc medicamente în spitale, şomerii şi alţii.
Poporul Român are dreptul şi obligaţia de a se apăra de Holocaustul antiromânesc . Soluţiile care se conturează sînt următoarele: suspendarea şi demiterea preşedintelui Băsescu; în paralel, trecerea unei Moţiuni de Cenzură împotriva Guvernului Boc V; organizarea de alegeri anticipate prezidenţiale şi parlamentare, cel tîrziu în primăvara anului 2011. O soluţie mult mai rapidă o constituie demisia preşedintelui Traian Băsescu şi a Guvernului Boc V.
Dumnezeu să le dea gîndul cel bun!
Dr. GH. FUNAR
Secretar general al P.R.M.
Preşedintele Filialei P.R.M. Cluj

Copyright Tricolorul

15 septembrie 2010

NASA afirmă că în 2012 nu va fi Apocalipsa

"Nu există o bază reală pentru aceste presupuneri", se arată pe site-ul NASA * "Maya rămîne o civilizaţie puternică şi misterioasă, dar în 2012 nu se va întîmpla nimic, în afară de o eclipsă solară, în noiembrie" * "Planeta Eris există dar nu se va ciocni cu Terra, ci va trece la mare, mare distanţă" *"Dacă ar fi fost vorba despre vreo ciocnire, astronomii ar fi ştiut cu 10 ani în urmă".

Site-uri de Internet şi chiar cărţi recent scoase pe piaţă încearcă să profite de presupusul dezastru iminent, folosind titluri ca "Apocalipsa 2012", sau "Cum să supravieţuieşti anului 2012?".
Teoriile iniţiale au "programat" sfîrşitul lumii pentru mai 2003, însă cum nimic nu s-a întîmplat atunci, data a fost amînată pentru solistiţiul de iarnă din 2012, care coincide cu sfîrşitul unui ciclu în calendarul maiaş străvechi. La sfîrşitul săptămînii trecute, Agenţia Spaţială Americană a dorit să liniştească din nou publicul cu privire la anul 2012. Anume că nu se va întîmpla nimic spectaculos. Acelaşi anunţ a mai fost făcut în octombrie şi noiembrie 2009, după apariţia pe piaţă a filmului "2012".
Scenariul este bazat pe faptul că sfîrşitul lumii se va produce după ce o anumită planetă X ori Nibiru se va ciocni de Pămînt. Planeta ar fi fost descoperită de sumerieni, conform unor aşa-zişi oameni de ştiinţă, cercetători ai fenomenelor paranormale şi teoreticieni de pe Internet. Unele site-uri au mers pînă acolo încît au acuzat NASA că ascunde adevărul privind viitorul Terrei. Agenţia Spaţială Americană a reacţionat, precizînd că teoriile sînt doar "păcăleli de Internet". NASA insistă că respectivul calendar nu se termină pe 21 decembrie 2012, ci o altă perioadă începe imediat după şi, oricum, nu va exista o aliniere a planetelor, cel puţin pentru cîteva decenii. Şi chiar dacă această aliniere s-ar produce, efectul asupra Pămîntului ar fi "neglijabil".
"Nu există o bază reală pentru aceste presupuneri", se arată pe site-ul NASA, care susţine că dacă respectiva coliziune dintre planete ar fi reală, "astronomii ar fi aflat de ea cu cel puţin 10 ani în urmă, iar pînă acum ar fi fost vizibilă cu ochiul liber". "În mod evident, nu există". "Oameni de ştiinţă credibili din întreaga lume ştiu că nu există nici o ameninţare asociată cu anul 2012. Pînă la urmă, planeta noastră este în siguranţă de mai bine de 4 miliarde de ani", adaugă NASA.
Există o altă planetă, Eris, care "pluteşte" în spaţiu. Dar este vorba de o planetă de dimensiuni similare cu Pluto şi va rămîne în afara sistemului solar şi nu se poate apropia la o distanţă mai mare de 6,4 miliarde de kilometri de Pămînt, conform NASA.
Teoriile însă se bazează şi pe ceea ce prevede calendarul maiaş. Maya rămîne o civilizaţie misterioasă, apărută din neant şi cu o origine încă nedesluşită, la fel ca în cazul Sumerului, Indului sau Egiptului Antic. O civilizaţie cu un calendar inexplicabil de asemănător cu cel al dacilor, cu date cosmice calculate pînă la milioane de ani în trecut, deci avînd cunoştiinţe astronomice extraordinar de avansate. O dovadă în acest sens este şi calendarul, de o exactitate demnă de Secolul XX. Anul maiaş avea 365,242129 zile, în condiţiile în care actualele calcule dimensionează anul la 356,242198 zile. Pentru comparaţie, să reţinem un amănunt: Calendarul Gregorian indică 365,2425 zile. Deşi extraordinar de exact, calendarul maiaş se opreşte brusc în 22 decembrie 2012. Această dată obsedează omenirea de cîteva secole şi i s-au căutat diverse explicaţii, majoritatea de esenţă religioasă, mai ales că unele pasaje oferă argumente în acest sens.
Schimbările care se aşteaptă în 2012 vor modifica total viaţa pe Terra şi omenirea însăşi. Alexei Dimitrov, un cercetător rus, a constatat că Luna îşi fabrică atmosfera proprie, una alcătuită din compuşi ai sodiului, care acum se întinde pe o suprafaţă de 6.000 kmp. Atmosfera lui Marte creşte rapid şi se crede că ar fi dus la defectarea lui Mars Observer, în 1997. Atmosfera Terrei este şi ea în schimbare, în straturile superioare formîndu-se un nou gaz, care nu există pînă acum, iar activitatea volcanică a crescut de 5 ori din 1875 încoace. Venus suferă o creştere vizibilă a intensităţii luminoase. Cîmpul magnetic al lui Jupiter s-a dublat, iar între planetă şi unul dintre sateliţi s-a format un tub de radiaţie ionizată. Uranus şi Neptun au suferit recente inversări de poli, îşi măresc cîmpul magnetic şi devin tot mai strălucitoare. Cîmpul magnetic al Soarelui a crescut şi el cu 230% din 1901 încoace.
Academia Naţională de Ştiinţe din Siberia anunţă că aceste multiple schimbări din sistemul solar se datorează intrării acestuia în Centura Fotonică, o zonă cosmică cu o energie mult mai intensă. Această energie este preluată de Soare şi apoi răspîndită în întreg sistemul solar. Centura Fotonică este formată din mai multe benzi fotonice, care emană din centrul Galaxiei şi sînt asociate cu spiralele Căii Lactee. Centrul Galaxiei se află în Constelaţia Pleiadelor, fiind marcat de Steaua Alciona, Soarele central al Pleiadelor, aflat la 400 de ani lumină faţă de noi. Centura Fotonică încercuieşte Constelaţia Pleiadelor. Sistemul nostru solar trece prin această Centură de două ori în 25.920 de ani, perioadă considerată Anul Galactic (numit de antici Anul Mare), iar trecerea Centurii durează 2.000 de ani. Se crede că Soarele nostru a intrat deja în Centură, încă din 1998, şi se estimează că Terra va intra în 2012. Fireşte, NASA susţine că toate acestea sînt doar teorii, că sînt născociri ale Internetului şi că nu au o bază ştiinţifică.
Adepţii Conspiraţiei Mondiale susţin că NASA nu are intenţia să recunoască aceste fenomene pentru a nu stîrni panică şi, mai ales, anarhie. O anarhie atît de puternică a oamenilor aflaţi în faza sfîrşitului încît ar putea fi cu greu stăpînită de guvernele lumii. Aceiaşi "conspiraţionişti" spun că tocmai criza mondială economică este legată de acest fapt. Este dată oamenilor de către cei care conduc şi doresc să distrugă lumea tocmai pentru ca să nu fie atenţi la ceea ce se întîmplă în realitate. La polul opus se află cei care susţin că nu se va întîmpla nimic şi că NASA are dreptate. Dacă ar fi fost să se întîmple ceva atunci, conducătorii lumii ar fi ştiut şi n-ar fi avut interes să o ascundă pentru că, oricum, din 2012 n-ar mai fi avut ce să mai conducă, dacă ar fi fost un sfîrşit al lumii. Pînă în 2012 nu mai este mult, aşa că vom trăi şi vom vedea! (R.N.)

Copyright Tricolorul

SEPTEMBRIE 1940 - 70 DE ANI DE LA INSTALAREA GUVERNULUI ION ANTONESCU


România - am mai scris acest lucru şi revin - a devenit de nerecunoscut. Fără exagerări, dar marea criză ce zguduie în ultima vreme planeta a cîştigat la noi proporţiile HAOSULUI, care răvăşeşte totul şi nu ştim cum va sfîrşi... Mai ieri-alaltăieri, binefăcători neo-nazişti au cutezat să-l omagieze pe Horthy în inima Transilvaniei şi aceiaşi, din firave raţiuni oficiale, i-au ţinut pe români departe de mormîntul lui Avram Iancu. Ceea ce altădată părea exclus, iată că, odată cuprinşi în Marea Europă, a devenit posibil! Din ordinul cui, ori prin voinţa cărui grandoman?


Să relevăm însă că, în acelaşi timp, mai nimeni n-a observat că, cel puţin în contrast cu "intrarea triufală" a regentului Horthy în Transilvania ciopîrţită, se împlineau şi 70 de ani de la instalarea ca prim-ministru a generalului Ion Antonescu, salvatorul României în condiţiile tragice ale anilor 1940-1941 şi eroul Războiului Naţional de Eliberare din Răsărit (1941-1944). Admitem că au putut fi în discuţie anume reţineri sau temeri, datorate, probabil, interpretărilor aiurite ale nenorocitei Ordonanţe de urgenţă nr. 31/2002 pentru "prevenirea şi combaterea incitării la ură naţională, rasială sau religioasă", manifeste în alte părţi (inclusiv, din cîte înţeleg, în Franţa), dar nu la noi, pe seama ori în detrimentul trecutului naţional supus unor grosolane şi interesate falsificări!
Realitatea faptelor survenite în septembrie 1940, în total dezacord cu interpretările eronate dar caraghioase şi proletcultiste avansate zgomotos de "echipa" Institutului holocaustului E. Wiesel din Bucureşti, denotă că desemnarea lui Ion Antonescu ca preşedinte al Consiliului de Miniştri s-a impus pentru Carol II din raţiuni externe (alianţa cu Germania, obligatorie vizavi de pericolul URSS) şi interne, drept singura soluţie salvatoare a momentului, pentru Suveran şi pentru ţară. În atari condiţii, Antonescu, investit de Carol II cu formarea guvernului la 4 septembrie 1940 (Decretul Regal nr. 3 051/1940), iar la 5 septembrie 1940 cu depline puteri (DR nr. 3 053/1940), reînnoite de Mihai I la 6 şi 7 septembrie 1940 (DR nr. 3 067/1940 şi nr. 3 072/1940), nereuşind a-şi forma un cabinet de "uniune naţională", a definitivat în noaptea de 14/15 septembrie 1940 o formulă în alianţă cu legionarii. A doua zi, la 15 septembrie 1940, Antonescu, care între timp, prin decizia nr. 4 689/din 9 septembrie 1940, îşi asumase şi titulatura de Conducător al Statului, a lansat un Apel către ţară, din care reţinem acest îndemn adresat românilor: "... V-am vorbit de la suflet la suflet, de la inimă la inimă, de la român la român. Sînt sigur că m-aţi înţeles... Treceţi la muncă. Generalul Antonescu vă asigură că proprietatea voastră va fi respectată, libertăţile voastre vor fi garantate, munca voastră va fi răsplătită şi dreptatea voastră vă va fi dată. Cu Dumnezeu înainte" (cf., pentru detalii, Mareşal Ion Antonescu, Un A.B.C. al anticomunismului românesc, I, Iaşi, 1992; Jurnalul Mareşalului Ion Antonescu, I, Iaşi, 2008; Aurică Simion, Regimul politic din România în perioada septembrie 1940-ianuarie 1941, Cluj-Napoca, 1976; Dana Honciuc-Beldiman, Statul naţional-legionar. Septembrie 1940-ianuarie 1941. Cadrul legislativ, Bucureşti, 2005).
Problemele istoriei naţionale şi universale ale veacului trecut s-au aflat, cu totul recent (10-11 septembrie), în atenţia participanţilor la cea de a VI-a ediţie a sesiunii de comunicări ştiinţifice patronate de "Asociaţia Naţională a Cavalerilor de Clio", de la Maia-Ialomiţa (organizator, comandor prof. univ. dr. Jipa Rotaru). Au fost susţinute 32 comunicări originale, iar profesorul Jipa Rotaru a lansat un masiv volum reunind materialele prezentate în anul precedent (vezi Retrăiri istorice în veacul XXI, III, Bucureşti, Pro-Universitaria, 2010, 394 p.). Dintre materialele prezentate la sesiunea recent încheiată la Maia, am reţinut - special pentru cititorii "TRICOLORULUI" - comunicarea deosebit de interesantă a d-nei Alexandra Ceoceanu, profesor psiholog la Colegiul National "Grigore Moisil" din Urziceni.

GH. BUZATU

Copyright Tricolorul

14 septembrie 2010

Tebea 2010

In continuare am sa va prezint cateva imagini absolut fabuloase de la Tebea (unde a fost comemorat Avram Iancu) si de la Manastirea Crisan, actiune la care a fost prezenta o importanta delegatie a organizatiilor PRM si OTRM Timis



































13 septembrie 2010

Astăzi, 13 septembrie, e Sfîntul Corneliu Sutaşul


Sfîntul Corneliu Sutaşul era din Cezareea şi a trăit în vremea Împăratului Tiberiu. Era un om generos, vestit pentru milosteniile pe care le făcea. Tradiţia spune că un înger i-a poruncit să trimită cîteva slugi în Cetatea Iope ca să-l aducă pe Sfîntul Apostol Petru, care fusese găzduit acolo, la Simon tăbăcarul. Sfîntul Petru vine în Cezareea şi le vorbeşte celor adunaţi în casa lui Corneliu despre Isus Christos.

În timpul predicii "Duhul Sfînt a căzut peste toţi care ascultau cuvîntul". Corneliu primeşte botezul chiar de la Sfîntul Petru, fiind primul păgîn intrat în comunitatea creştină. Se spune că tot Sfîntul Petru l-a hirotonit apoi episcop în Cezareea sau Frigia. La Mulţi Ani tuturor acelora care poartă frumosul nume de Corneliu sau Cornelia. Menţionăm că acest nume e de origine celtică, însemnînd "Om tare precum cornul" (de animal), cu terminaţie latină - Cornelius.

Copyright Tricolorul

12 septembrie 2010

Avram Iancu – Povestea Vulturului Ranit



Dintre figurile ilustre ale romanilor implicati in Revolutia de la 1848 se detaseaza net personalitatea celui pe care motii din Apuseni l-au iubit si glorificat ca pe tanar zeu dacic, sacrificat pe altarul libertatii strabune. Mult, tare mult i-a iubit si Iancu pe motii sai. Pentru ei a luptat si a sangerat ca un leu, pentru ei s-a umilit la portile inchise ale Vienei, pentru ei a murit trist si neimpacat de atata ura si nedreptate la adresa celor mai vechi locuitori ai Ardealului. Astazi, mai mult decat oricand. sacrificiul si lupta sa nu trebuie date uitatarii! El si numai el a fost si a ramas Craisorul Muntilor!

Puiul de mot din Vidra de Sus

Conducatorul motilor s-a nascut in comuna Vidra de Sus din Muntii Apuseni, in casa gornicului Alisandru Iancu. Copilul a vazut lumina zilei in anul 1824, ca al doilea fiu al sotilor Alisandru si Maria. Nici pana astazi nu se cunoste luna si ziua in care s-a nascut Craisorul, cronica bisericii din localitatea a fost pierduta, iar registrele scolare de mai tarziu pastreza doar anul nasterii. Familia sa era una relativ bogata, comparativ cu restul familiilor de romani din Ardeal care se zbateau la limita subzistentei. Alisandru Iancu nu era numai gornic in padurile nemesilor, ci indeplinea si functia de jude. Slujbele-i aduceau unele avantaje si il scuteau de corvezile umilitoare cu toate ca simtea, la randul sau, lanturile rusinoase ale serbiei in care se zbateau ceilalti moti. Copilul Iancu isi petrece primii ani de viata intr-un cadru mirific, departe de necazurile si luptele cu care va da piept mai tarziu. Bunastarea relativa a parintilor le permite acestora sa-l hraneasca indestulat si sa-l imbrace. Din putinele surse istorice aflam ca Avramut era un pescar pasionat inca din anii fragezi ai copilariei.

La indemnul familiei care dorea ca primul naascut sa se faca preot, iar al doilea invatator, Iancu urmeaza calea cartilor. La varsta de 13 ani il gasim inscris la gimnaziul catolic din Zlatna. Cu toate ca scoala are caracter unguresc, copiii fiind indoctrinati si de cahehismul militant catolic, Iancu nu renunta la credinta sa ortodoxa. Copil dotat intelectual, stapaneste in scurt timp atat limba maghiara cat si cea latina in care va conversa mai tarziu cu imparatul austriac. In anul 1841, Iancu urmeaza clasa umanista la liceul piarist din Cluj, unde mai termina si doua clase de filozofie. Atunci, tanarul mot rebel are primele confruntari ideologic-politice cu colegii unguri animati de ideea ca Ungaria trebuie sa devina un stat unitar national exclusiv maghiar. Iancu se regaseste in scurt timp printre fruntasii junimii romanesti transilvane. Tanarul din Apuseni se remarca prin vointa si inclinatia inascuta pentru lupta, nedovedind aptitudini literar-filozofice precum Papiu Ilarian sau Neagoie Popea. Satul de refuzurile si dispretul venit din partea aristocratiei maghiare, rosteste la prima sa cuvantare publica faimoasa sa sentinta: "Nu cu argumente filozofice si umanitare se pot convinge tiranii, ci doar cu lancea lui Horea".

Chemarea...

"Uitati-va pe camp romanilor, suntem multi, ca cucuruzul brazilor, suntem multi si tari, ca Dumnezeu e cu noi "

Anii agitati ai Revolutiei de la 1848 il surprind pe Iancu in postura de fruntas al intelectualitatii romanesti din Ardeal, alaturi de personalitati precum Timotei Cipariu si Aron Pumnul. Craiul Muntilor de mai tarziu se evidentiaza astfel in initierea si organizarea tuturor adunarilor de la Blaj in care romanii isi cereau drepturile milenare. Acolo, pe Campia Libertatii, el s-a adresat in principal oamenilor de rand care sufereau crunt de pe urma iobagiei. Pe atunci, romanii suportau cu greu statutul in care erau obligati sa traiasca. Pe langa faptul ca aurul si lemnul Apusenilor se scurgea spre Pesta, oamenii erau obligati sa munceasca fara bani pe mosiile nenumarate ale grofilor si nemesilor. Motii care posedau car si vite de jug trebuiau sa plateasca taxe foarte mari. Dreptul de a folosi moara din sat trebuia platit cu bani grei catre aceiasi grofi straini. Romanii nu aveau voie sa pescuiasca, nici sa vaneze. Carciumile si dreptul de a vinde bauturi alcoolice apartineau tot domeniilor nemesesti care le exploatau cu profit. Daca vreun mot dorea sa creasca porci sau sa se ocupe de stuparit, trebuia sa plateasca anual o taxa peste puterile sale. Din postura de lider regional, Iancu intra in conflict cu tabara opusa ideologic condusa de Simion Barnutiu, adversarul sau politic.

In scurt timp, Iancu il acuza pe Barnutiu si pe cei din grupul sau ca nu sunt altceva decat unionisti cu numele, carora le repugna lupta. Autoritatile maghiare afla de renasterea spiritual-politica a romanilor si actiuneaza pripit si cu mare cruzime. La Mihalt sunt ucisi multi romani. La Turda, soldatii secui batjocoreau populatia autohtona, taind parul fetelor si zdrobindu-i in batai pe taranii romani. Groful Nemegyei il ameninta deschis pe Iancu, promitandu-i ca, in cazul in care motii nu se vor intoarce la taiatul padurilor, va trimite soldatii secui deja vestiti pentru salbaticia lor. Avand inca in memorie martiriul motilor Horea, Closca si Crisan, Iancu-i raspunde ca motii vor deveni mai salbatici decat orice secui... Aproape 1.200 de ani de ura si resentimente reciproce nu mai pot fi staviliti. Burghezia maghiara se autoconstituie in garda nationala. Popa Simion Balint din Rosia Montana cere ungurilor sa renunte la acest gest provocator. Formatiunile paramilitare menite sa terorizeze miscarile romanesti erau insa incurajate atat de guvernul din Budapesta cat si de nobilimea maghiara locala. Loc de pace nu mai era. Aveau sa vorbeasca armele. Inca o data romanii din Ardeal se vad nevoiti sa lupte impotriva aceleiasi natii straine care profita de impactul international al Revolutiei de la 1848, atat pentru a se rupe din Imperiul Austro-Ungar, cat mai ales de a scapa de populatia majoritara autohtona.

Apostolul motilor

"Deie-si parerea Europa, judece popoarele civilizate, noi ne luptam pentru libertatea noastra asuprita de a veacurilor nedreptate"

Dupa o serie de victorii mici, Kossuth Lajos, conducatorul Revolutiei de la 1848 din Ungaria, reuseste sa proclame pe moment independenta natiunii maghiare fata de Imparatul de la Viena. In prima instanta, in cautare urgenta de aliati in fata trupelor imperiale austriece, Kossuth Lajos incearca o apropiere de Iancu si romanii pe care incearca sa-i atraga de partea sa. La inceput, romanii par interesati de idealurile revolutionare dar, in momentul in care Iancu afla ca liderii maghiari nu vor sa recunoasca natiunea romane, tiraniile si atrocitatile aristocratilor maghiari din Ardeal, plus neacordarea de drepturi si libertati egale romanilor, ruptura este definitva. Iancu ia decizia dureroasa de a-si inarma poporul si de a se lupta pana la unul cu garzile lui Kossuth. Conjunctura politica creata l-a fortat pe Iancu sa se alieze cu Viena, asigurandu-l pe imparat de sprijinul sau in fata rebeliunii maghiarilor, in schimbul recunoasterii unor drepturi fundamentale pentru natiunea romana. Liderii maghiari ataca primii. La ordinul guvernului din Pesta, comisarul Vay executa la Targu Mures pe tanarul tribun Vasile Pop din Nasna, iar in Cluj pe tribunii Batraneanu si Simonici. Infuriate, masele de romani cauta razbunarea. Alba Iulia cade, iar garda maghiara este dezarmata violent, circa 600 de soldati unguri fiind linsati de multimea de romani furiosi. Avram Iancu intervine personal pentru a calma situatia si a organiza rezistenta motilor in fortareata naturala de piatra a Apusenilor.

La data de 19 octombrie 1848, Craisorul isi mobilizeaza oamenii in trei tabere principale: la Bistra, sub conducerea tribunului Alexandru Bistran, la Campeni sub tribunul Nicolae Corches si la Bucium, sub vicetribunul Dionisie Popoviciu. Pe data de 25 octombrie a aceluiasi an, o forta de atac maghiara, compusa din husari si secui si condusa de contele Bethlen, baronul Banfy si capitanul Baumgarten, porneste spre Cricau pentru a distruge legiunea viceprefectului Balas. Datorita tacticii de lupta desavarsite aplicata de Iancu, corpul expeditionar dusman este zdrobit. Romanii aproape nu mai pot fi opriti, oriunde intampinau rezistenta, se infuriau si se dedau la razbunari. In comunele Sard, Ighiu si Bucerdea, macelul se dezlantuie, foarte putini nemesi scapand cu viata din fata maselor populare furioase care plateau razbunarea unei tiranii seculare. In plus, motii nu au uitat macelul de la Mihalt. La sfarsitul lui martie 1849, motii lui Iancu erau insa inconjurati din toate partile de fortele armate ale guvernului maghiar. Biruitori momentan, ungurii nu au invatat insa nimic din lectia razboilului. In loc sa se impace cu natiunea romana, Kossuth trece la amenintari, optand pentru o campanie de lichidare a oricarui element romanesc.

La sugestia proaspatului consilier Edmont Beoty, el instituie crudele "tribunale de sange"precum si "echipe de vanatoare", adevarate politii politice insarcinate cu represiunea si pedepsirea revolutionarilor romani. Zeci, sute, mii de romani vor fi ucisi de aceste echipe ale mortii. Nu exista petec din Ardeal care sa nu inregistreze victime valahe. Familii intregi au fost exterminate. Echipele lui Iosif Teney din Targu Mures si Ludovic Szabo din Turda se lauda ca au executat fara judecata sute de romani... Presa maghiara de la Pesta noteaza cu mandrie despre vanatorile de romani din comunele Bichis, Cecalaca, Ozd, Geogiu, Sacaramb, Balsa, Ocna Sibiului, Secas. Adapostit in munti, Avram Iancu intocmeste o replica pe masura. Constienti de faptul ca daca romanii din Apuseni nu vor fi lichidati, razbunarea acestora nu va intarzia, garzile maghiare se decid sa atace frontal Apusenii. Decizie foarte prost inspirata, deoarece, motii erau cunoscatori excelenti ai terenului, iar ura lor impotriva cruzimilor nemesilor nu mai putea fi stinsa de nimic.

Leul din cetatea cu brazi

"Nu stiu alta modalitate decat sa se extermine cu desavarsire romanii si sa se arda toate satele romanesti de la munte" - Colonelul Cztetz - roman maghiarizat

Intre muntii Huedin si Gilau, cetele de gardisti maghiari au parte de prima confruntare cu motii. La Marisel, lupta capata proportii mitice. Ungurii sunt prinsi in capcana de femeile motilor conduse de legendara Pelaghia Rosu, mama capitanului Indreiu Rosu. Imbracate in alb si inarmate cu topoare si furci, motoganele infuriate, asemenea unor amazoane legendare, ataca trupele maghiare de pe versanti. Confuzi, nemesi dau sa se retraga, dar sunt atacati de barbatii moti care le taie retragerea din trei puncte separate. Ungurii fug pe loc dupa ce comandantul Geley este grav ranit. La Huedin are loc o ciocnire asemanatoare. La Varful Batranii, motii ataca o alte trupa ungureasca, lupta dureaza nu mai putin de 6 ore, romanii reusind sa infranga invazia. Prefectul favorit al lui Iancu, legendarul preot Simion Balint este delegat de Craisor sa apere Valea Ariesului, punct strategic de maxima importanta pentru accesul in Apuseni. La Iara se da una dintre cele mai eroice batalii din istoria Ardealului. Cetele romane conduse de Clemente Aiudeanu, Dionisie Telechi si Ion Galgoti lovesc avangarda gardista. Atacul lancierilor moti este decisiv. Honvezii si husarii fug lasand in urma 121 morti si 15 raniti. Atacurile ulterioare ale gardistilor sunt respinse in totalitate de popa Balint si oamenii sai alaturi de tribunul Balaceanu venit din Muntenia.

Ungurii se razbuna pe populatia civila romaneasca, incendiind sate si biserici si ucigand pana si copiii sau batranii care nu avusesera timp sa fuga. Pentru a da o ultima lovitura rezistentei organizate de Iancu, Kossuth Lajos il insarcineaza pe maiorul Hatvani cu comanda celei mai mari parti a armatei maghiare. Dupa cateva mici victorii in care soldatii sai incendiaza satele de romani, Hatvani sufera o infrangere dureroasa la Abrud. Incet-incet, armata sa este magistral incercuita de Iancu, orice incercare de retragere fiind aspru pedepsita de motii cei cranceni. Un numar de 5.000 de honvezi aveau sa isi lase oasele in Tara de Piatra. Hatvani fuge cu groaza mortii, trezindu-se cu oastea distrusa. "Sa fuga fiecare cum poate" a fost ultimul sau ordin catre armata sa. Printr-o minune a reusit sa scape cu viata, ajungand la Brad insotit doar de o mana de soldati si cativa ofiteri. Dar cosmarul gardistilor nu s-a sfarsit aici. Tribunul Ioan Gombos si preotul Simion Groza a urmarit ramasitele armatei dusmane pana dincolo de Muntii Zarandului.

Pentru a scapa de raspundere, maiorul Hatvani arunca vina pe umerii celor 57 de supravietuitori sasi din legiunea germana cu care era in alianta. Nu-l mai crede nici macar Kossuth. In urma asasinarii bunului sau prieten, capitanul Buteanu, Iancu isi da seama ca razboiul avea sa mai dureze. O noua batalie avea sa aiba loc la Abrud, unde armata contelui Kemeny sufera o infangere categorica. Atat de categorica incat la masa de seara Kemeny a exclamat furios "Dracu' sa se mai bata cu popii". Adevarul este ca cei mai duri conducatori din ramata lui Iancu erau intr-adevar preoti: Balint, Moldovan, Vladutiu, Groza, Gombos si Fodoreanu. La Fantanele, Avram Iancu reputeaza probabil cea mai importanta victorie din cadrul razboiului purtat in Apuseni.

Omul cu fluierul

"Draga Iancule, libertatea nationala nu poate veni de la curtile imparatesti si din mila imparatilor, ci numai dintr-o unire stransa dintre toti romanii si dintr-o ridicare a tuturor impreuna si in solidaritate cu popoarele impilate" - Nicolae Balcescu

Nesteptatele victorii ale motilor aprind flacara sperantei peste munti, in Valahia, acolo unde Nicolae Balcescu spera la eliberarea tarii cu ajutorul fortelor conduse de Avram Iancu. Ideea moare in fasa, deoarece Kossuth dorea sa vada stramutate in Muntenia legiunile lui Iancu, Ardealul devenind astfel o tinta usor de cucerit. Kossuth exploateaza trairile nationaliste si unioniste ale Craiului Muntilor, propunandu-i prin Balcescu gradul de general in armata maghiara regulata. Iancu simte manipularea si nu primeste. Balcescu si Iancu se intalnesc la Brad, unde capetenia motilor explica prietenului sau valah istoria adevarata a raporturilor dintre cele doua popoare, alaturi de refuzul sistematic al guvernului condus de Kossuth de a acorda drepturi egale pentru romanii din Ardeal. Spre a doua jumatate a lunii iulue 1849, revolutia maghiara este definitiv infranta atat in campia Pannoniei, cat si in Transilvania. Armatele tarului Rusiei chemate in ajutor de imparatul austriac Franz Joseph au zdrobit grosul armatei maghiare la Sighisoara. Slabite de luptele cu motii, coplesite de armatele austriece si rusesti peste care se adauga tradarea unor generali maghiari, trupele revolutionare capituleaza la Siriu pe data de 13 august 1849.

Dupa dovada de credinta aratata regimului habsburgic, Iancu spera ca imparatul sa recunoasca si sa intareasca stapanirea Ardealului de catre romani. In aceasta directie, intreprinde numeroase calatorii spre Viena, atat singur cat si insotit de tribunii sai credinciosi. Tanarul imparat este un diplomat perfect, acordand o bunavointa aparenta capetenilor romane. In realitate, austriecii urmareau refacerea auroritatii monarhice absolutiste, nerespectand nici macar depozitiile din Constitutia decretata de ei insisi. Perfida atitudine a imperialilor zguduie intreaga fiinta a lui Avram Iancu. Armata imperiala se teme de forta romanilor coalizati pentru prima oara in jurul unui lider autohton cu o forta carismatica atat de mare. In consecinta, le ordona predarea armelor. Romanii nu au incredere, secolele in care pentru ei cuvantul strain se tranformase in dusman isi spun cuvantul. Precipitati, austriecii il aresteaza pe Craisor la Halmagiu, dar poporul afla si ameninta garda cu linsarea, ofiterul care era la comanda fiind nevoit sa-l elibereze, declarand ca totul era o greseala...

Iancu ia din nou drumul Vienei doar pentru a se convinge inca o data de soarta cea trista. Nici autonomia, nici integrarea intr- o singura tara a teritoriilor locuite de romani nu se incadreaza in conceptia rigida a habsburgilor imperiali. Austriecii raman surzi si la rugamintile de a le da castig de cauza motilor in privinta "Cauzei padurilor" sau a infintarii unei academii de drept pentru romanii ardeleni. Necazurile si umilintele se dovedesc atat de grele incat psihicul eroului cedeaza. Boala i se agraveaza spre pragul anului 1870. Halucinatiile si viziunile chinuitoare, alaturi de boli si avitaminoze, pun stapanire pe organismul sau slabit. Iancu este bolnav de inima rea. Incet-incet pierde contactul cu realitatea, gasind linistire doar in plimbari dese prin paduri si nesfarsite cantari la fluier.

Pe data de 10 septembrie 1872 s-a culcat pe o rogojina in casa prietenului sau Ion Stupina. Dimineata era mort in urma unei hemoragii puternice. Nu avea asupra lui decat fluierul sau de cires, jalba catre imparat si o naframa rupta. La inmormantare au plans Apusenii. Toti motii au tinut sa fie prezenti pentru a-si saluta viteazul comandant. Prohodul a fost incheiat de 36 de preoti in frunte cu prietenii sai apropiati Mihalteanu si popa Balint. Alaiul mortuar a strabatut Tara de Piatra pana la biserica Tebei, unde Iancu a fost inhumat sub gorunul lui Horea, celalat mare erou al motilor.

Sursa:
http://www.descopera.ro/maratoanele-descopera/descopera-istoria-romanilor/5151789-avram-iancu-povestea-vulturului-ranit