E ziua Maicii noastre Sfinte, dar şi a noastră-a tuturor
E ziua când renaşte viaţa şi când refuz ca să mai mor
Nu vreau nici pâine şi nici apă, trăiesc doar cu a mea credinţă
Doar Ţie Doamne-ţi dăruiesc întreaga viaţă şi fiinţă
A plâns Fecioara, au plâns sfinţii, acum e rândul meu să plâng
Şi simt cum miile păcate se micşorează, se restrâng
A mai rămas doar unul singur, e cel mai greu, chinuitor
Dar ale mele multe lacrimi, îl vor spăla, refuz să mor
Îţi mulţumesc Sfȃntǎ Mǎrie, Îţi mulţumesc cu disperare
Atunci cȃnd mă închin la Tine, devin mai dur sunt stȃncă tare
Te rog să nu mă laşi din mȃnǎ, să mă fereşti de foc şi rău,
Am fost plecat , dar m-am întors, şi-o să rǎmȃn copilul Tău
Alexandru Săraru
Poezie scrisă în anul 2013
Va rog să mă-ngropati la mine-n țară
Pe piept să-mi puneți sfântul tricolor
Să nu-mi aduceți flori și nici fanfară
Atât vă cer, atunci când am să mor
Pe cruce să-mi lăsați un loc de-o palmă
S-am spațiu să mai scriu doar un cuvânt
Nu vă-ngroziti și nu vă fie teamă
Mă voi lupta chiar și din strâmt mormânt
Vă rog ca din pământ să nu dispară
Vreun petic sau vreun bulgăre de lut
De nu, o să vă facă de ocară
Toți sfinții ce pe-aicea au trecut
În loc de slujbă să-mi cântați doar imnul
Vă las un testament scris pe Carpați
Să nu uitați că avem scris destinul
Să ne luptăm, să nu mai fim furați!
Când veți vedea că soarele răsare
Să știți că eu de-acolo vă privesc
Să nu cedați chiar dacă știu că doare
Să ne salvăm pământul românesc!!!
Alexandru Florian Săraru
9 August 2014
