Bunavestire este sărbătorită exact cu 9 luni înainte de Naşterea Domnului, întrucît acum S-a zămislit Pruncul dumnezeiesc în pîntecele Fecioarei. Temeiul scripturistic al sărbătorii îl găsim în primul capitol al Sfintei Evanghelii după Luca: „Iar în a şasea lună, a fost trimis îngerul Gabriel de la Dumnezeu, într-o cetate din Galileea, al cărei nume era Nazareth, către o fecioară logodită cu un bărbat care se chema Iosif, din casa lui David; iar numele fecioarei era Maria. Şi intrînd îngerul la ea, a zis: Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvîntată eşti tu între femei. Iar ea, văzîndu-l, s-a tulburat de cuvîntul lui şi cugeta în sine: Ce fel de închinăciune poate să fie aceasta? Şi îngerul i-a zis: Nu te teme, Marie, căci ai aflat har la Dumnezeu. Şi, iată, vei lua în pîntece şi vei naşte fiu şi vei chema numele lui Isus. Acesta va fi mare şi Fiul Celui Preaînalt Se va chema şi Domnul Dumnezeu Îi va da Lui tronul lui David, părintele Său. Şi va împărăţi peste casa lui Iacov în veci şi împărăţia Lui nu va avea sfîrşit. Şi a zis Maria către înger: Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu ştiu de bărbat? Şi răspunzînd, îngerul i-a zis: Duhul Sfînt Se va pogorî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea şi Sfîntul care Se va naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu Se va chema. Şi, iată, Elisabeta, rudenia ta, a zămislit şi ea fiu la bătrîneţea ei şi aceasta este a şasea lună pentru ea, cea numită stearpă. Că la Dumnezeu nimic nu este cu neputinţă. Şi a zis Maria: Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvîntul tău! Şi îngerul a plecat de la ea.”
Tradiţii şi superstiţii de Bunavestire
Sărbătoarea Buneivestiri aduce cu ea o serie de datini, superstiţii şi obiceiuri. Tradiţia spune că, în această zi aducătoare de veste minunată, nu se pun ouă sub cloşcă, deoarece se crede că puii vor ieşi cu două capete şi patru picioare. Ouăle ouate în ziua de Bunavestire nu sînt bune de mîncat, de aceea se aruncă. În „Obiceiuri şi datini din judeţul Alba”, Avram Cristea consemnează că în unele aşezări din Apuseni, gospodarii stropesc cu ţuică la rădăcina pomilor şi cu vin la rădăcina viţei-de-vie ca să aibă rod bogat în acel an. De asemenea, tot în Alba, mai era obiceiul ca în zorii zilei să se afume cu „pozdări” de cînepă şi cu tămîie pomii din livezi, pentru a alunga bolile şi dăunătorii. Tot acum, gospodarii din Maramureş adună lucrurile de prisos de prin curţi şi le dau foc. Ritualul, cunoscut sub numele Noaptea focurilor, e practicat la fiecare casă maramureşeană, el durînd pînă după miezul nopţii sau pînă în zori. Fiind dezlegare la peşte, se spune că acela care gustă peşte de Bunavestire se va simţi tot anul ca peştele în apă. În popor se mai spune că pescarii nu au voie azi să arunce mămăligă în apă, pentru că mor peştii. Dacă în ziua de Bunavestire va fi ceaţă, primăvara va fi călduroasă. În popor există credinţa că aşa cum este vremea în ziua de Bunavestire, aşa va fi şi în ziua de Paşti. De Bunavestire este bine să se pună pe pragul casei pîine şi sare pentru hrana îngerilor.
Bunavestire, Ziua Cucului în
calendarul popular
În calendarul popular, Bunavestire este cunoscută sub denumirea de Blagoveştenia, sau Ziua Cucului. Este ziua în care se spune că va cînta pentru prima dată cucul, cel care vesteşte lucruri importante în viaţa omului, el fiind perceput ca o pasăre cu strămoş mitic, cu puternic substrat erotic şi care anunţă venirea primăverii. Potrivit tradiţiei, dacă primul cîntec al cucului era auzit pe stomacul gol, în spatele omului, era semn rău: „Cucu-n spate mi-a cîntat/ şi moartea m-a săgetat!”. Există obiceiul ca, în această zi, să se numere de cîte ori cucul îşi cîntă numele, număr care ar descoperi cîţi ani mai avem de trăit. Flăcăii şi fetele îl întrebau pe cuc cînd se vor căsători: „Cucule, voinicule/ Cîţi ani îmi vei da/ pîn’ m-oi însura (mărita)?” Dacă se întîmpla ca după rostirea acestor cuvinte, cucul să cînte, cîntecul său echivala cu un an de aşteptare. Dimpotrivă, dacă el tăcea, tăcerea sa era semn că avem de-a face cu o căsătorie grabnică. De asemenea, craca pe care a cîntat cucul de ziua sa era tăiată şi pusă în scăldătoarea fetelor, în speranţa că flăcăii nu le vor ocoli.
Sursa:
Ziarul Tricolorul
