MICA UNIRE

24 ianuarie 1859 - Unirea Principatelor Române

În fiecare an, la 24 ianuarie, ne amintim cu emoţie şi mîndrie de măreţul act al Unirii Principatelor Române, prin care s-au pus temeliile statului român modern. Prin Unirea Moldovei cu Muntenia se împlinea un ideal pe care poporul nostru îl nutrea dintodeauna, fiindcă Unirea era visul tuturor românilor, vis scump, venind din vechimea secolelor, din vremea lui Burebista şi Decebal. Era, după spusele lui Bălcescu, „visarea iubită“ a marilor noştri voievozi, Mircea cel Bătrîn, Ştefan cel Mare ş.a.
În urma războiului Crimeii, problema românească a devenit de interes internaţional, ea fiind luată în discuţie la Congresul de Pace de la Paris (1856) o parte a marilor puteri (Franţa, Prusia, Piemontul) au susţinut ideea Unirii Prinicipatelor Române, în vreme ce Anglia, Austria şi Turcia se împotriveau acestei idei, pentru a nu se ajunge la un conflict european, s-a hotărît consultarea Poporului Român în problema Unirii Principatelor.
Congresul de Pace de la Paris hotărîse:
- Înlăturarea protectoratului rusesc asupra Ţării Româneşti, care rămînea în continuare sub suzeranitatea Turciei, şi instituirea garanţiei colective a marilor puteri;
- Libertatea navigaţiei pe Dunăre;
- Constiuirea Comisiei Dunării, cu sediul la Galaţi.
În anul 1857, au fost constituite parlamentele consultative, numite divanuri ad-hoc.
Convenţia de la Paris din anul 1858 a hotărît realizarea unor noi alegeri pentru domnie, atît în Moldova, cît şi în Ţara Românească.
Idealul unirii tuturor românilor l-au nutrit cu ardoare marii cărturari ai acestui popor, de la Miron Costin pînă la Samuil Micu, Gheorghe Şincai sau Petru Maior. Idealul de unire şi unitate naţională i-a însufleţit pe Tudor Vladimirescu şi pe toţi revoluţionarii paşoptişti: Nicolae Bălcescu, Alecu Russo, Mihail Kogălniceanu, Ion Ghica, Vasile Alecsandri, Simion Bărnuţiu ş.a. Firul conducător al istoriei Poporului Român se află înscris în această idee a unităţii, care a înarmat braţul tăbăcarilor, al ţăranilor şi intelectualilor în Revoluţia de la 1848 - românii avînd să meargă spre Dealul Mitropoliei peste cîţiva ani, la data de 24 ianuarie 1859, pentru a spijini şi impune pe cel ce avea să împlinească visul secular de unire, Alexandru Ioan Cuza. Dubla alegere al lui Cuza, ca domn al Moldovei, la 5 ianuarie, şi în Ţara Românească, la 24 ianuarie, conducea la realizarea unirii. Ziua de 24 ianuarie 1859 era „ziua cea mai mare a veacului“, cum a fost numită. Unirea e actul energic al întregii naţiuni române. Uniunea naţiunea a făcut-o, spunea cu fierbinte entuziasm marele patriot Mihail Kogălniceanu. O biruinţă memorabilă, după care vor urma ani de mari reforme. Domnia lui Cuza a însemnat punerea bazelor statului naţional modern român.
Ţara întreagă urca trepte de progres şi prosperitate, făcea paşi hotărîtori spre dobîndirea independenţei, pe care o vor cuceri roşiorii şi dorobanţii, în iureşul gloanţelor de la Plevna, Rahova şi Smîrdan, în anul 1877.

Sursa:
Ziarul Tricolorul

PRIMITIVI CU CEAS DE AUR

Primitivi cu ceas de aur, îmbrăcaţi ultima modă
Deşi se spălau odată cu leşie şi cu sodă.

Au maşini de lux, golanii, şi palate cu piscină
Cu valori nenumărate casa lor de bani e plină.

Te sfidează cu această bogăţie afişată
Deşi ei sunt proşti ca noaptea, sau ca vita încălţată.

Dacă îi vei lua de guler şi-i vei scutura puţin
Vor sări din ei păduchii ca ochii lui Mr. Bean.

Ei n-au carte, dar au parte, fluturând titluri bogate:
Masterate, doctorate şi-un C.V. de cazi pe spate.

Fiindcă e ştiut că prostul parcă nu e prost destul
Dacă nu-i umflat cu pompa, precum un curcan fudul.

Tot mereu au fost în ţară neamuri proaste şi escroci
Impostori fără ruşine, prostituate, dobitoci -

Dar acum sunt fără număr, câtă frunză, câtă iarbă
Când îi vezi în spaţiul public încep creierii să-ţi fiarbă.

Asta cică e elita, crema vieţii sociale
Blindată cu funcţii grele şi zeci de patalamale

Ei decid destinul vostru, ce-i mai bine pentru ţară
(După ce şi-au tras, fireşte, mare parte din comoară).

Aceşti trântori fără creier, fără inimă şi milă
La televizor dau lecţii, cu o meclă imbecilă

Ei au făcut praf o ţară, dar tot ei vor s-o salveze
Însă nu-i lasă poporul în pace să guverneze.

Ah, acest popor al crucii, îndărătnic şi redus
Nici acum nu înţelege că vremea lui a apus?

El n-are Rolls-Royce la scară, nici butoni cu diamante
Nici vacanţa nu şi-o face în locuri extravagante.

Nu mănîncă icre negre, nu bea whisky sau cinzano
Nu doarme în Biedermayer, n-are nici Lămpi de Murano

El strînge din greu cureaua, iar copiii flămânzesc
Unii nu mai merg la şcoală, la spitale nu-i primesc.

El ştie una şi bună: n-are bani nici de colivă
Fiindcă i-a ciordit elita lacomă şi primitivă.

Javrele acestea latră, zilnic, de democraţie
Dar ţin strâns ciolanu-n gură, fiind gata să te sfâşie.

Toţi aceşti pigmei cu dungă roşie în buletin
S-au tras unii după alţii! Ce ruşine! Şi ce chin!

Maimuţoi cu cap de cârpă şi cu inimă de gheaţă -
Fraţilor, să ardă-n Hades, pân' la ultima paiaţă!

Hai, ridică-te, Ioane! Şi tu, Gheorghe! Doar ştiţi psalmul
Puneţi iute mămăliga să fiarbă precum napalmul!

Ziua unei mari explozii se apropie rapid -
Primitivi cu ceas de aur: E sfârşitul! Marş la zid!

CORNELIU VADIM TUDOR
29 decembrie 2012, Bran