FETIŢA FĂRĂ TATĂ

Astăzi, Vlad Hogea ar fi împlinit 38 de ani.
DUMNEZEU SĂ-L ODIHNEASCĂ ȘI SĂ-I AȘEZE SUFLETUL PRINTRE ÎNGERII SĂI !
Nu te vom uita niciodată...

Fiicei lui Vlad Hogea, rămasă orfană
la vârsta de 5 luni…

Am colindat în viaţă lumea toată
Şi-am pus la suflet toate câte sunt
Fetiţa care creşte fără tată
E omul cel mai trist de pe pământ.

El a murit de tânăr, putrezeşte
În ploaie şi zăpadă, zi de zi,
Ea plânge-n pumni, de dorul lui tânjeşte
Unde s-a dus? Când oare va veni?

În inimioara ei e-o dulce rană
Închide ochii, prinde chipul său
Sărută poza lui ca pe-o icoană
De ce-a fost Dumnezeu atât de rău?

N-o va mai ţine-n braţe niciodată
Nu-i va mai spune glume şi poveşti
Fetiţa ce rămâne fără tată
Te face din senin să-mbătrâneşti.

E mai sfioasă ca o căprioară
Cu ochii mari şi plini de-o rouă grea
În zori, mai treacă-meargă, dar spre seară
Oh, seara plânge sufletul în ea!

Tăticule, de ce nu vii acasă?
Pot să te-ajut? Să-I scriu lui Dumnezeu?
Ai alţi copii în cer şi nu te lasă
Să te întorci la îngeraşul tău?

Pe mine cine-o să mă mai dezmierde,
Să-mi spună ce e bine şi ce-i rău?
Din plastilină roşie şi verde
Un Moş Crăciun am pus la capul tău.

Am pus şi crengi de brad şi poleială
De ziua ta, pe proaspătul mormânt
Hai, scumpul meu părinte, şi te scoală
Eu fără tine parcă nici nu sînt.

Ah, Doamne, învoieşte-l pe tăticul
Dă-i o vacanţă, doar Te-a ascultat
Tu poţi să schimbi în paradis - nimicul
Pe Fiul Tău, cândva, L-ai înviat.

Fă o minune şi acum, ştiu bine
Măcar o zi pe an să mi-l aduci
Aşa uşor e totul pentru Tine
Dă-mi să port eu povara Sfintei Cruci.

Tăticule, să ştii că eu cresc mare
Şi nu te fac de râs, poţi întreba
Iar moartea rea nu poate să separe
Nicicând un tată de prinţesa sa.


Corneliu Vadim Tudor
31 decembrie 2014

LASATI RELIGIA IN SCOALA !

Lăsaţi religia în şcoală
N-o prigoniţi, nebuni atei
Fără credinţă nu-i morală
E propagandă de doi lei.

Ea nu e doar o disciplină
E lacrima lui Dumnezeu
Cine o soarbe, bea lumină
Creştin, islamic, sau evreu.

Ce rău ea ar putea să facă?
De ce vă-mpiedicaţi de ea?
Fiinţa umană-i mai săracă
Fără credinţa în ceva.

În intervenţia divină
În Demiurgul creator –
Nu e religia de vină
Că oamenii se nasc şi mor.

Că lumea se abrutizează
Şi stăm pe-o bombă, zi de zi
Acum, e ceasul la amiază
La miezul nopţii va plezni.

Religia e mama şcolii
Trăiam în peşteri fără ea
Şi eram orbi precum sobolii –
Dar Domnul nu a vrut aşa.

El ne-a dat legi şi sanctuare
Unde să-I înălţăm prinos
Să cerem milă şi-ndurare –
Ce e în viaţă mai frumos?

Eram ca nişte animale
Dar Domnul ne-a înnobilat
Iubim, avem valori morale
Avem un crez de apărat.

Şi ce-ar fi muzica, pictura
Sau poezia fără ea?
Religia e când natura
Renaşte după iarna grea.

Prin ea chiar Tatăl ne vorbeşte
Însă vorbim şi noi cu El
Nu poţi să-L minţi, că te trăzneşte
Toţi păcătoşii mor la fel.

Luaţi seama cum lucrează Domnul
Fie în bine, fie-n rău
Ne-a vizitat un înger somnul
Şi ne-a transmis mesajul Său.

Sau ne lovim de alte semne
Ce ne vorbesc pe limba lor
Ce poate, oare, să însemne
Un déjà vu tulburător?

Nu suntem singuri, niciodată
Mereu sunt spirite cu noi
Ne tutelează viaţa toată
Scot bani de aur din noroi.

Cum să numim acest miracol
Al existenţei omeneşti?
Ce face punte – din obstacol
Pictând vitralii la fereşti?

Religie – aşa-i vom spune
Credinţa-n Dumnezeu din cer
Nu luaţi speranţa-ntr-o minune
Copiilor, atât vă cer.

Lăsaţi-i Biblia s-o-nveţe
Din ei mari sfinţi pot răsări
Ei au nevoie de poveţe
Nu de violuri şi beţii.

Lăsaţi copiii la icoane
Din sfântul Graal să bea puţin
Lumea ar fi un Mondo Cane
Fără religie. Amin.

CORNELIU VADIM TUDOR
29 decembrie 2014