DEMISIA

Nu învăţăm nimic, din nici o dramă
Ne indignăm, aprindem lumânări
Facem orice să fim băgaţi în seamă
Toţi acuzăm şi punem întrebări.

Epidemie grea, de neamuri proaste
Ca drojdia pe fundul de pahar
Ne bucurăm în taină de năpaste
Ca la cutremur Domnii din Fanar.

A mai căzut un avion? Ce bine!
Prilej de certuri la televizor
Iar defilează clovni şi paţachine
Ţin predici, vai, unui întreg popor!

Ni se deşartă tone de palavre
În casele cu frigider pustiu
Ne zgârie pe creier nişte javre
Chiar morţii îşi fac cruce în sicriu.

Dar ce e oare ţara noastră dragă
Decât un avion, căzut în munţi?
Nu îi mai căutaţi cutia neagră –
Au luat-o hoţii şi o vând la nunţi.

Nu e de vină, nimeni, niciodată
Arareori, câte-un Acar Păun.
Batista pe ţambal s-a pus îndată
Şi plângem cu baloane de săpun.

Avem un nou Drapel: e Muşamaua
Ce-nlocuieşte steagul Tricolor.
Ni s-a schimbat şi Imnul: e Maneaua
Şi uite-aşa dispare un popor…

Această ţară zilnic pică Bac-ul
Harababură! Haos! Aaoleu!
De-un sfert de veac dăm îndărăt ca racul
Şi nu ne mai suportă Dumnezeu.

Pe cei plătiţi să-şi facă datoria
Îi doare-n cot, sunt nesimţiţi şi proşti
Nu-i poţi schimba – îi apără Mafia
După maşini şi vile-i recunoşti.

Încrengături de rude şi amante
Sufocă-ntregul Aparat de Stat
Blindaţi cu grade şi hârtii savante
Toţi impostorii au un doctorat.

La prima criză, au căzut grămadă
Ca şobolanii fug, sunt panicaţi
O fată degerată în zăpadă
I-a ruşinat pe cei mai mari bărbaţi

Azi, Dumnezeu le-a pus oglinda-n faţă
Ei nu sunt nimeni, doar nişte yes-meni
Acum se rupe pojghiţa de ghiaţă
Ei au murit, de fapt, în Apuseni!

ROMATSA, SMURDUL, STS şi ISU
Ventuze de bani publici, scoşi din bir
Ce faliment! Le-a înghiţit abisu’!
S-au dus, în marş forţat, la cimitir!

A trebuit să cadă o rugină
În locul unde Horea a fost prins
Şi-n putregaiul ăsta, o lumină
Fulgerător, în ţară s-a aprins.

Aceste 7 ore blestemate
I-au deşteptat, în fine, pe români
În gardă, toţi! Aşa nu se mai poate!
La puşcărie cu aceşti păgâni!

Demisia! Căraţi-vă, cu toţii!
Demisia! Cât mai puteţi s-o daţi!
Un simplu pădurar a dat cu hoţii
De toţi pereţii Munţilor Carpaţi.

Nişte netrebnici, puşi pe jaf şi chefuri
Minţind că-s „frecventabili”, „democraţi”
Ne-au amputat din pensii şi din lefuri
Dar ei trăiau ca nişte îmbuibaţi.

Teroarea nepăsării şi-a prostiei
A luat sfârşit, nu mai putem răbda.
Începe primăvara României
Şi-a răsărit, pe locul tragediei
Un ghiocel, sub mantia de nea.

CORNELIU VADIM TUDOR
23 ianuarie 2014, orele 5-8 dimineaţă

Liderul PRM l-a omagiat ieri, la Cimitirul Bellu, pe Mihai Eminescu

În prezenţa unei numeroase asistenţe, joi, 15 ianuarie 2014, la mormîntul lui Mihai Eminescu s-a desfăşurat comemorarea poetului nepereche al românilor. Domnul Corneliu Vadim Tudor a vorbit, în direct, la postul România TV, încercînd să clarifice condiţiile în care a murit poetul. În studio se aflau prof.dr. Vladimir Beliş şi Gelu Voican Voiculescu.
Din partea PRM şi a preşedintelui său s-a depus o frumoasă coroană de flori cu panglică Tricoloră. La ceremonie au participat: prof. Adrian Popescu, vicepreşedinte al PRM, Constantin Bebe Ivanovici, preşedintele Filialei Ilfov, Mariana Gavriloiu, de la OFRM Sector 6, Mihai Ştefănescu, de la Filiala Sector 4, Ana şi Marcelina Pătraşcu, Dorel Vulpoiu, vicepreşedinte PRM, şi un numeros grup de tineri – Alexandru Florian Săraru, preşedintele OTRM Bucureşti, Bogdan Huja, preşedintele OTRM Alba, Robert Cristian Andrei, preşedintele OTRM Sector 2, Ilie Burulean, vicepreşedinte OTRM Sector 2, Ion Pescaru, secretar OTRM Sector 2.

Sursa:
Ziarul Tricolorul

Privind masca mortuară a lui Eminescu

Să trec uşor cu palma pe masca mortuară
(eu nu credeam vreodată s-ajung a o privi)
prin fagii Bucovinei să fie primăvară
un recviem să curgă din corn în zori de zi

Ţărăncilor din Putna le înflorească iia
să-i iasă dinainte ca unui voievod
căci pentru noi, românii, acesta e Mesia
cu tălpile în cuie şi sîngele pe rod

Aşa cum stă de singur ca într-un metru antic
e ca o stea căzută în iarba altui veac
iar fruntea îşi frămîntă portalul ei gigantic
şi buzele a milă supremă se desfac

L-a ferecat durerea pe stînca zînei Dochii
în raza lumînării pomeţii bat în mov
ca două pîini bătrîne i se afundă ochii
în somn îi supurează fîntînile lui Iov

Efigie în aur şi diamanticale
profil ca munţii Lunii purificaţi prin foc
plîng spasmele genezei în cearcănele sale
îi muşcă lupii steaua cea fără de noroc

Şi telegrama Havas întîrzie cu anii
peste Scrisoarea III-a sigiliul s-a răcit
de-un secol strigă Eli, oh, lama sabachtani
pe el uitarea noastră de azi l-a-nnebunit

Ei îi dezmierd cu palma acest vulcan de cretă
un tei afumă cerul pe dealul din Copou
păziţi-i bine masca, e arma lui secretă
răzbunător şi rece, el va veni din nou!

CORNELIU VADIM TUDOR

(Poezie publicată în volumul „Saturnalii“, Editura Albatros, 1983 – carte retrasă de cenzura epocii, din librării şi biblioteci, în 1984, şi dată la topit)