15 august, mare sarbatoare crestina - SFANTA MARIA

Adormirea Maicii Domnului este sărbătoarea în amintirea zilei în care Fecioara Maria şi-a dat obştescul sfîrşit. Este prăznuită de ortodocşi şi catolici în fiecare an, pe data de 15 august. Despre Adormirea Maicii Domnului nu avem informaţii în Sfintele Evanghelii, ci numai în Tradiţia Bisericii. Potrivit acestei Tradiţii, Maica Domnului a fost înştiinţată printr-un înger de mutarea ei din această viaţă. Aceeaşi tradiţie spune că Apostolii, aflaţi în acel moment în diferite zone ale lumii, au fost aduşi pe nori pentru a fi prezenţi la acest eveniment. Prin pronia divină, Apostolul Toma nu a fost prezent la înmormîntare, sosind trei zile mai tîrziu. A cerut să se deschidă mormîntul Maicii Domnului pentru a-i săruta mîinile acesteia, dar intrînd în mormînt, l-a aflat gol. Acest mormînt a fost identificat în Ierusalim, cu toate că sînt persoane care afirmă că Maria ar fi murit la Efes, locul unde a petrecut mulţi ani după Înălţarea Domnului.

Adormirea Maicii Domnului în învăţătura ortodoxă şi romano-catolică

Biserica Ortodoxă învaţă că Fecioara Maria s-a născut cu păcatul strămoşesc şi a primit iertare de acest păcat în momentul în care a acceptat să-L nască pe Christos.

Biserica Romano-Catolică vorbeşte de Imaculata Concepţie, o dogmă primită de catolicism în anul 1854, prin care afirma că Fecioara Maria s-a născut fără păcatul strămoşesc. Biserica Ortodoxă nu a acceptat această învăţătură, motivînd că dacă Fecioara s-ar fi născut fără acest păcat, firea ei ar fi fost alta decît cea a tuturor oamenilor. Iar dacă ea ar fi dăruit Cuvîntului o altă fire decît cea pe care noi o avem, firea umană a lui Christos nu ar mai fi transmis nimic firii noastre. Împotriva unei învăţături de acest gen, Sfinţii Părinţi au afirmat că Christos a mîntuit ceea ce a asumat, iar ceea ce nu este asumat nu este mîntuit.

Ortodoxia învaţă că această mutare sau ridicare este un act al Fiului. Ea nu a mai aşteptat învierea obştească, pentru că însăşi Viaţa S-a sălăşluit în ea. Dar Maica Domnului a murit în virtutea legii omeneşti şi s-a înălţat prin Christos. Ea „este făptura în care Dumnezeu este de pe acum totul în toate“, după cum spune părintele Stăniloae.

Sursa:
Ziarul Tricolorul

FECIOARA MARIA

Maria, prima între sfinţi
Lumina sufletului meu
Ştiau iubiţii tăi părinţi
Că ai să-L naşti pe Dumnezeu?

Nu te-au primit în nici o casă
În acea Noapte de Crăciun
Căci oamenilor nu le pasă
Şi dintr-un sat, doar unu-i bun.

În cale ţi-a ieşit un staul
Iar vietăţi cu ochii vii
Ţi-au spus, ca Samuel lui Saul
O taină despre ce va fi.

Din Orient, în iarna grea
Trei magi cu candele la brâie
Veneau, călăuziţi de-o stea
Cu aur, smirnă şi tămâie.

Tu te-ai întins pe-un braţ de paie
Te-au prins durerile în cleşti
Şi din adânc de măruntaie
Un ţipăt ca o vâlvătaie
A spart izvoarele cereşti.

El S-a născut! Din munte-n munte
Această veste-a fulgerat.
Un prunc frumos, cu stea în frunte
Cel mai puternic Împărat!

Alături, în genunchi se roagă
Bărbatul care ţi-a fost dat.
E înţelept şi îi eşti dragă
Să fie veşnic lăudat.

Maria, tu eşti Steaua Mării
Amărăciunea din destin.
Din Bethleemul întrupării
Pân’ la Golgota e puţin.

L-au arestat, I-au pus pe frunte
Cununa tragică de spini
L-au torturat în chinuri crunte
Prigonitorii de creştini.

El a oftat: „De ce mă baţi?”
Apoi, nu a mai zis nimica.
Apostolii, înspăimântaţi
Au priceput atunci ce-i frica.

Asta-i condiţia umană:
Trădare, laşitate, troc.
El, Mielul bun de pus pe rană
Trecu prin lacrimi şi prin foc.

Strălucitoarea Lui cămaşă
De purpură imperială
La sorţi a tras-o haita laşă
Ce mascaradă criminală!

Şi L-au scuipat ca pe-un tâlhar
Apoi pe cruce L-au suit.
Plutonul antichrist, barbar
În cuie mari L-a răstignit.

Tu lângă crucea sângerie
Plângeai cumplit, ca o leoaică
Ce-şi vede puiul mort, Marie…
Această dramă nu o ştie
Decât un tată, sau o maică.

Aşa a trebuit să fie
E scris cu aur în Scripturi:
A treia zi El să învie
Ca primăvara în păduri.

El a venit, ca o minune
Pentru cei trişti, flămânzi şi goi
Ne cheamă azi la rugăciune
Şi „Bucuraţi-vă!” – ne spune
Există viaţă de apoi!

Există vinul de la nuntă!
Există pâinile cu peşti!
Iar vorba lui cea mai măruntă
Şterge păcatele lumeşti.

Maria, tu ai fost aleasă
Ca Precista şi Vasul sfânt
Lui Dumnezeu să-i fii mireasă
Zeiţă-n cer şi pe pământ.

Mesia, Domnul aşteptat
A prins în tine rădăcină
Ce vis frumos! Ce minunat!
Maria, nume de regină!

Ascultă îngerii de tine
Fecioară fără de păcat
Şi-n zvon de clopote divine
Faci peste tot atâta bine
Iisus Christos puteri ţi-a dat.

Nelegiuită şi stricată
Lumea înjură de toţi sfinţii -
De tine, însă, niciodată
Pentru că tu eşti fermecată
Icoana inimii şi-a minţii!

CORNELIU VADIM TUDOR
(Noaptea de 7 spre 8 august 2013, aproape de Castelul Bran)