10 septembrie 2012

Liderul PRM a participat la comemorarea a 140 de ani de la moartea lui Avram Iancu



- Comunicat de Presă -

Avram Iancu a fost comemorat, duminică, în Complexul Istoric de la Ţebea, la împlinirea a 140 de ani de la moartea sa. Serbările Naţionale dedicate „Crăişorului Munţilor“ au început la orele 11,00, cu un ceremonial public, în satul din comuna Baia de Criş, judeţul Hunedoara, în inima Ţării Moţilor. Cel mai important lider politic prezent la acest eveniment a fost preşedintele PRM, dl. Corneliu Vadim Tudor, membru al Parlamentului European. Tribunul a depus o coroană de flori cu panglică Tricoloră la mormîntul lui Avram Iancu de la Ţebea. Liderul PRM a rostit, de asemenea, un discurs fulminant, primit cu deosebit entuziasm de miile de participanţi prezenţi la această manifestare.

Alături de Tribun, la festivităţi au participat: secretarul general al PRM, Gh. Funar, general ing. Marcu Tudor, colonel Dan Zamfirescu, Adrian Popescu, Ioan Aurel Rus, preşedinţii unor filiale locale – Vasile Popa (Olt), Grigore Trif (Timiş), Emil Crişan (Alba), Eugen Rotărescu (Sibiu), Viorel Constantin (Bistriţa), Dorin Filip (Arad), Vasile Gîrba (Bihor), Dumitru Pop (Mureş), precum şi Gavril Mihai Irimie, primarul PRM al comunei Şoimuş (jud. Hunedoara) şi Costel Robert Vâlceleanu, primarul PRM al comunei Perieţi (jud. Olt).

Înalt Prea Sfinţitul Laurenţiu Streza, Mitropolitul Ardealului, a rostit o emoţionantă predică despre păstrarea identităţii naţionale.

Deşi au fost invitaţi, Traian Băsescu, Victor Ponta, Crin Antonescu şi Vasile Blaga nu au fost prezenţi la Ţebea. Au participat, în schimb, ministrul de Interne, Mircea Duşa, ministrul Educaţiei, Ecaterina Andronescu, ministrul Muncii şi Protecţiei Sociale, Mariana Cîmpeanu, fostul ministru de Interne, Traian Igaş, senatorii PNL Mircea Diaconu şi Dan Radu Ruşanu, Lia Olguţa Vasilescu, primarul Craiovei, parlamentari din judeţul Hunedoara aparţinînd tuturor formaţiunilor politice. Avram Iancu a fost comemorat, dar şi sărbătorit. Comemorat la biserică, printr-o slujbă religioasă de pomenire, iar sărbătorit pe cîmpul de la Ţebea, printr-un moment artistic de excepţie, la care şi-au dat concursul Veta Biriş, Sava Negrean Brudaşcu, Mariana Anghel, Mariana Deac, Nicolae Furdui Iancu, Ciprian Roman, Corul bărbătesc din Finteuşul Mare, Grupul „Iza“ din Maramureş, Fluieraşii „Junii Petrileni“, formaţia „Craiu Nou“, din Alba Iulia, Orchestra de muzică populară a Casei de Cultură din Municipiul Brad. Frumosul spectacol artistic a fost prezentat de Iuliana Tudor, realizatoare la TVR.

Avram Iancu, conducătorul Revoluţiei Române de la 1848-1849, din Ardeal, s-a născut în anul 1824, la Vidra, în Munţii Apuseni, într-o familie de moţi, şi s-a stins din viaţă pe 10 septembrie 1872, în comuna Baia de Criş. Este înmormîntat în Cimitirul de la Ţebea, la umbra „Gorunului lui Horea“.

BIROUL DE PRESĂ AL PRM

9 septembrie 2012

1 septembrie 2012

30 august 1940 - Romanii nu vor uita, in veci, Diktatul de la Viena

Anul 1940 reprezintă unul dintre cei mai tragici din întreaga istorie modernă a României. Diktatul de la Viena (30 august 1940) a fost o consecinţă directă a Pactului de neagresiune semnat între Germania şi URSS la data de 23 august 1939, cunoscut sub denumirea de „Pactul Ribbentrop-Molotov” (după numele miniştrilor de Externe ai celor două tabere). În contextul internaţional din vara anului 1940, România era extrem de vulnerabilă şi, în urma presiunilor venite din partea vecinilor săi, avea să piardă cea mai mare parte a teritoriilor unite în anul 1918.

La 28 iunie 1940, sîntem nevoiţi să pierdem Basarabia, Bucovina şi Ţara Herţei, la 30 august cedăm Transilvania, iar pe 7 septembrie Cadrilaterul revine Bulgariei. În două luni, România Mare a pierdut 1/3 din teritoriu, ajungînd de la 295.049 km pătraţi, în perioada interbelică, la 194.136 km pătraţi, în septembrie 1940, populaţia diminuîndu-se de la 19.933.802 locuitori, în iunie 1940, la aproximativ 13.500.000, în iunie 1941.

URSS a fost prima mare putere din timpul celui de-al II-lea război mondial care şi-a arătat intenţia să susţină o revizuire a graniţelor României în favoarea Ungariei, existînd apropieri diplomatice între ministrul de Externe Molotov şi trimisul diplomatic maghiar József Kristóffy. Ocuparea de către trupele sovietice a Basarabiei şi Bucovinei de Nord la sfîrşitul lunii iunie a anului 1940 a impulsionat Budapesta să ridice chestiunea Transilvaniei. Puterile Axei au sugerat părţilor implicate să îşi rezolve problemele prin negociere directă. Axa era interesată să păstreze pacea în Balcani, deoarece avea nevoie de exporturile ţărilor din această zonă pentru război.

România şi Ungaria au început negocierile la Turnu Severin, însă cererile exagerate ale părţii maghiare au forţat România să ceară arbitrajul Germaniei şi Italiei. S-a luat decizia ca Ungaria să primească 43.492 km pătraţi, cu o populaţie estimată la 2.609.000 locuitori. Istoricul Keith Hitchins scria următoarele: „Diktatul de la Viena nu numai că nu a clarificat situaţia, ci a dus la o tensionare a relaţiilor dintre România şi Ungaria. Nu a reuşit să rezolve problema naţionalităţilor, separînd toţi etnicii maghiari de toţi etnicii români. Aproximativ 1.200.000 de români, cam 50% din populaţia teritoriului Transilvaniei de Nord, au rămas în porţiunea primită de Ungaria, iar circa 500.000 de maghiari au rămas în Transilvania Sudică”.

Pentru comunitatea românească, Diktatul de la Viena însemna întoarcerea la situaţia de dinainte de 1918, cînd conducerea maghiară le refuza românilor drepturile de minoritate etnică. Situaţia comunităţii româneşti s-a agravat şi mai mult, datorită armatei maghiare, care s-a dedat la atrocităţi inimaginabile în localităţi precum Moisei, Trăznea, Ip, Sărmaşu, Mureşenii de Cîmpie, Cîmpia Turzii, Luduş, Prundu Bîrgăului, Huedin, Cucerdea, Lăscud.

Diktatul de la Viena a evidenţiat vulnerabilitatea României sub Carol al-II-lea şi lipsa de hotărîre şi patriotism a clasei politice româneşti, care şi-a lăsat cetăţenii expuşi abuzurilor trupelor ungare şi sovietice, fără măcar ca armata română să fi tras un foc de armă. Azi, evenimentele anului 1940 ar trebui să servească drept exemplu despre cum nu ar trebui să acţioneze clasa noastră politică. Niciodată, aşa ceva nu ar trebui să se mai întîmple!

Sursa:
Ziarul Tricolorul