ÎNVAŢĂ

Învaţă de la ape să ai statornic drum,
Învaţă de la flăcări că toate-s numai scrum.
Învaţă de la umbră să treci şi să veghezi,
Învaţă de la stâncă cum neclintit să crezi.

Învaţă de la soare cum trebuie s-apui,
Învaţă de la piatră, cât trebuie să spui.
Învaţă de la vântul ce adie pe poteci,
Cum trebuie prin lume de liniştit să treci.

Învaţă de la toate căci toate-ţi sunt surori,
Cum treci frumos prin viaţă, cum poţi frumos să mori!

Învaţă de la vierme că nimeni nu-i uitat,
Învaţă de la nufăr să fii mereu curat.
Învaţă de la flăcări ce-avem de ars în noi,
Învaţă de la ape sa nu dai înapoi.

Învaţă de la umbră să fii smerit ca ea,
Învaţă de la stâncă să-nduri furtuna grea.
Învaţă de la soare ca vremea să-ţi cunosti,
Învaţă de la stele că-n cer sunt multe oşti.

Învaţă de la greier când singur eşti să cânţi,
Învaţă de la lună să nu te înspăimânţi.
Învaţă de la vulturi când umerii ţi-s grei,
Şi du-te la furnică si vezi povara ei.

Învaţă de la floare să fii gingaş ca ea,
Învata de la miel să ai blândeţea sa.
Învaţă de la păsări să fii mereu în zbor,
Învaţă de la toate că totu-i trecător.

Ia seama fiu al jertfei prin lumea-n care treci,
Să-nveţi din tot ce piere cum să trăieşti în veci!

Poezia " Învaţă" a fost scrisă de Traian Dorz, autor de poezie creştină, care şi-a petrecut mare parte a vieţii în închisorile comuniste. Ea a fost publicată înainte de 1989 ca fiind "din lirica norvegiană", din motive lesne de înţeles. Pentru că am vrea să credem că vremurile s-au schimbat, poate este timpul ca şi poetul să fie repus în drepturi.

"O ţară care nu ştie să-şi apere poeţii va fi învinsă sau va supravieţui la coada altor naţiuni, fiindcă poezie e sângele unui popor, care curge subteran prin veacuri şi îl face nepieritor" - Marin Preda -

Sunt absolut convins ca Revista România Mare precum şi Ziarul Tricolorul vor contribui la îndreptarea răului făcut acestui mare poet român de regimurile comuniste de care nu mai scăpăm de mai bine de 60 de ani.

Dr. Livius Ţîrnea,
prim-vicepreşedinte al PRM Timiş

1 Ianuarie - SFANTUL VASILE CEL MARE

Sf. Vasile episcopul Cezareii, este unul dintre cei mai importanti parinti ai bisericii ortodoxe, si totodata unul dintre cei mai mari teologi crestini.
El s-a nascut in Pont in jurul anului 329 si a murit in Cezarea in ziua de 1 Ianuarie 379.
El provine dintr-o familie crestina binecunoscuta: tatal sau Sf. Vasile cel Batran a fost un renumit invatator in Pont, iar sora sa Macrina si fratele sau Grigore din Nyssa au devenit deasemenea sfinti.
Sf. Vasile a studiat in Cezarea iar mai apoi la Constantinopol si Atena, remarcandu-se inca de tanar prin profunde cunostinte in filosofie, astronomie, geometrie, medicina si retorica.
La Atena a legat o stransa prietenie cu Grigore Nazianzus care a fost intotdeauna impresionat de inteligenta si spiritul sau profund.
Sf. Vasile a devenit apoi un stralucit profesor in NeoCezarea.
Sub influenta sorei sale Macrina, Vasile se apropie mai mult de biserica, iar episcopul Cezareii, Dianius, care il aprecia deosebit de mult il incurajeaza sa accepte o slujba bisericeasca.
In cautarea cailor spre perfectiune, Vasile viziteaza multe manastiri din Egipt, Siria, Palestina si Mesopotamia. La intoarcerea in Pont el infiinteaza o manastire pe malul Iris-ului.
Scrierile sale din acea perioada pun bazele vietii monahale sistematice si de aceea Sf. Vasile este considerat parintele monahismului oriental.
Dupa moartea lui Dianius, Eusebius devine episcop, care la randul sau incearca sa-l convinga pe Vasile sa devina preot, si in cele din urma ii ofera o inalta slujba in cadrul episcopiei, care ii da ocazia sa-si arate in plenitudine deosebitele sale calitati spirituale si intelectuale.
In acest timp Vasile exercita o mare influenta atat in randul conducatorilor statului cat si a populatiei si clerului.
El incepe o apriga polemica impotriva arianismului si a altor miscari eretice.
La 14 Iunie 370, Sf. Vasile este ales episcop al Cezareii, cel mai important sustinator al sau fiind Grigore Nazianzus.
In aceasta inalta functie el era totodata Mitropolit al Capadociei si Exarh al Pontului, autoritatea sa intinzindu-se intre Balcani, Mediterana, Marea Egee si pana la Eufrat.
El a depus un enorm efort in organizarea bisericii si a luptat pentru drepturile clerului, totodata punand un mare accent pe temeinica pregatire canonica si spirituala a preotilor.
O mare atentie a acordat Sf. Vasile paturii sarace si celor oprimati, initiind nenumarate acte de caritate.
Incepand din anul 373, o serie de evenimente intristeaza viata sa, incepand cu moartea fratelui sau Grigore si ruptura cu Grigore Nazianzus. La acestea se adauga situatia generala din Imperiul Roman si atacurile gotilor.
Sf. Vasile moare in anul 379, iar la inmormantarea sa participa un imens numar de crestini, evrei, pagani, localnici si straini, ca dovada a marii sale popularitati.

Scrierile sale au o mare importanta teologica si au fost traduse pe tot globul.
Sf. Vasile a scris citeva carti impotriva lui Eunomius si a arianismului in general, in care apara teza Trinitatii.
In "De Spiritu Sancto" Vasile trateaza despre Sfantul Duh si combate anumite miscari din Macedonia care negau existenta Duhului Sfant.
El a sris deasemenea un mare numar de lucrari exegetice despre Psalmi, Isaia si Iov, un numar de 24 predici si multe discursuri.
Alte importante scrieri ale sale sunt: Regulile Monahale, Moralele, Despre Judecata lui Dumnezeu, Despre Religie si un numar de 366 epistole, multe cu caracter dogmatic iar altele apologetice.
O alta importanta scriere este Liturghia Sf. Vasile cel Mare.

Sf. Vasile este unul dintre "Cei Trei Capadocieni" (alaturi de Grigore din Nyssa si Grigore Nazianzus) fiind totodata si cel mai important dintre ei.

Sf. Vasile este serbat pe data de 1 Ianuarie si deasemenea pe 30 Ianuarie impreuna cu Sf. Ioan Gura de Aur (Chrysostom) si Sf. Grigore (Nazianzus) (Sfintii Trei Ierarhi - sarbatoare hotarata in 1081 de catre Ioan Patriarhul Constantinopolului in memoria acestor trei mari sfinti si teologi ortodocsi).