25 aprilie 2013

Aceasta este valoarea tezaurului pe care ni l-au furat ruşii !

Alianţa cu ruşii deşteptase mari speranţe d-lui I. Brătianu. Rusia – pentru domnia-sa – era un stat puternic, aşezat pe baze solide cu o organizaţie trainică, cu un viitor strălucit şi, pe deasupra, şi interesată în mărirea României. De aceea, cînd a fost să se pună la adăpost valorile noastre, unde puteau fi ele mai în siguranţă decît în imperiul ţarist? Pentru asta trimisese la Moscova, la începutul anului 1917, rezerva metalică a Băncii Naţionale, în valoare de 385 de milioane de lei aur, precum şi 1.600.000.000 în efecte, imensele depozite în aur şi pietre scumpe ale Casei de Depuneri şi Consemnaţiuni, împreună cu depunerile în titluri şi înscrisuri ale tuturor băncilor, o parte din arhivele statului şi ale ministerelor, actele orăşeneşti ale Braşovului, aduse în Bucureşti ca să fie salvate, picturile lui Nicolae Grigorescu şi alte tablouri rare din pinacoteca statului şi din Muzeul Kalinderu, giuvaierurile Coroanei, în valoare de 7 milioane lei aur, variatele gajuri ale Muntelui de Pietate, odoarele mînăstireşti din Moldova şi Muntenia, preţioasele colecţii ale Academiei Române, compuse din numeroase documente originale, 300 de pergamente cu peceţi domneşti, 25 de volume-manuscris româneşti şi slavone, cîteva tablouri în ulei, de mare valoare – printre ele şi portretul lui Avram Iancu, făcut după natură de pictorul Rosenthal – unele rarităţi, între care şi vestitele „Răspunsuri ale Mitropolitului Varlaam din 1644 la Catehismul calvinesc“ – unicul exemplar cunoscut – colecţiile de medalii şi monezi vechi moldoveneşti şi munteneşti, strînse cu osîrdie de Dimitrie Sturdza, precum şi piesele rare ale Muzeului nostru de Antichităţi, cuprinzînd şi vestita Cloşcă cu puii de aur, singura urmă de trecere a goţilor pe la noi. Valori incalculabile, care toate sînt pierdute! Tot ce era mai de preţ, tot ce alcătuia o bogăţie nobilă şi sfinţită de veacuri în durerile neamului nostru, toată aurăria şi argintăria lucrată cu ciocanul şi bătută în nestemate – faima mînăstirilor şi a singuraticelor schituri – astăzi nu le mai avem! Pierdute rămîn acele panaghiare ale lui Ştefan cel Mare de la Mînăstirea Neamţului şi evangheliile slavoneşti ferecate în aur şi în argint din veacul XV şi XVI; pierdute odoarele brâncoveneşti ale Horezului şi cele cantacuzineşti de la Mînăstirea dintr-un Lemn; pierdute toate urmele pietăţii bătrînilor voievozi şi a strămoşilor noştri – care însemnau şi în acest chip trecerea lor prin viaţă – şi care s-au păstrat sute de ani prin sfintele lăcaşuri, ca nişte moaşte scumpe din trecutul zbuciumat al Poporului Român. Acuma totul s-a irosit! Durerea noastră este însă cu deosebire mare, cînd ne vin în minte odoarele lui Atanaric. Tezaurul de la Pietroasa era citat ca o podoabă a României, în toate manualele străine de artă veche, descris amănunţit şi rîvnit de cele mai vestite muzee. Iar inscripţia gotică de pe verigă, scrisă cu caractere runice, a fost citită cu emoţie şi tălmăcită în felurite chipuri de marii învăţaţi ai lumii. Cînd norocul îţi pune în mînă asemenea odor, nu te desparţi niciodată de el, mai ales că toate piesele lui cîntăreau numai 18 kg de aur. Nişte oameni cuminţi l-ar fi păstrat pînă în ultimul moment, şi atunci ar fi găsit mijlocul să-1 salveze, chiar dacă ar fi fost siliţi să procedeze şi cu el cum au procedat cu capul lui Mihai Viteazul. Vorbele noastre sînt zadarnice însă: totul s-a pierdut! Dar tezaurul de la Moscova s-ar fi putut adăposti într-o ţară neutră, în Suedia sau Norvegia, bunăoară. Dl. Mauriciu Blank a arătat la timp d-lui I. Brătianu primejdiile expediţiei lui în Rusia şi, om înţelept şi prevăzător, a susţinut să fie trimis în Christiania, asigurîndu-l totodată. Brătianu a răspuns însă că transportul pînă în Norvegia şi asigurarea ar costa prea multe parale, dar că, în definitiv, ar putea trece peste asta, dacă o consideraţie de ordin moral n-ar face propunerea imposibilă: ce ar zice Rusia? Ar avea dreptul să fie jignită, căci am dovedi neîncrederea noastră. Şi, pentru ca să nu jignească Rusia, dl. Brătianu a dat pe gura lupului tot ce era bogăţie în ţară. Ce păcat că n-a fost prim-ministru dl. Blank! Şi doar pe atunci – ba chiar cu mult înainte – în Rusia aproape toată lumea ştia ce o aşteaptă. Oameni politici, generali, industriaşi şi comercianţi, bancheri, membri ai corpului diplomatic – afară de unul – ziarişti, scriitori şi intelectuali, toţi erau convinşi că pentru ei războiul e iremediabil pierdut, că o mare catastrofă este inevitabilă şi că anarhia va fi aproape o fatalitate. Memoriile fostului ambasador al Franţei la Petersburg fac o strălucită dovadă. Numai ministrul nostru de aici trăia pe alte tărîmuri. Viitorul Rusiei ţariste – după dînsul – era atît de seducător, încît ar fi fost un act politic înţelept ca moştenitorul tronului României să se însoţească cu o mare ducesă din Rusia. Cu această intenţie a vizitat dl. Brătianu în 1917 Petersburgul şi puţin a lipsit ca să nu-l prindă revoluţia pe-acolo.

D.D. PĂTRĂŞCANU

(„Tîlcuind semnele vremii“, 1924)

Sursa:

Ziarul Tricolorul

IDEALURI


Sînt gînduri pe care le păstrăm în mintea noastră, la loc de cinste, şi pe care nu le scoatem niciodată la iveală. Sînt aspiraţii pe care le trăim firesc şi discret, dar pe care nu le scandăm în public şi nici nu le cîntăm în versuri la petreceri. Sînt lucruri care ţin de convingerea noastră intimă, de sufletul nostru curat, de puritatea noastră interioară şi la care nu vom renunţa niciodată. Acestor trăiri intense, noi, naţionaliştii, le spunem „IDEALURI“. Dacă inamicii ar vrea să ne reducă la tăcere pe noi, militanţii Partidului România Mare, pe noi, oamenii lui Corneliu Vadim Tudor, ar putea foarte bine să ne ia viaţa, să ne ameninţe familiile, să ne dea foc la case, dar niciodată nu ne vor putea răpi IDEALURILE. Să nu ne pierdem credinţa.

Încă se mai poate salva România. Dar acest lucru nu se poate face stînd în genunchi, pentru că norocul îi ajută numai pe cei îndrăzneţi. Să nu lăsăm disperarea să cuprindă România, chiar dacă situaţia din ţară e grea; fiecare dintre noi are datoria de a rezista. Simplul fapt că nu am căzut pradă ticăloşiei şi trădării este o dovadă a curajului nostru. Chiar dacă, de multe ori, nu avem pîine pe masă, chiar dacă trăim în condiţii de mizerie, chiar dacă greutăţile vieţii ne copleşesc, trebuie, cu orice preţ, să ne păstrăm idealurile! Cu lacrimi în ochi şi cu sufletul mîhnit să ne cerem cu demnitate drepturile. Superioritatea noastră o putem dovedi, oriunde şi oricînd, prin atitudinea noastră fermă şi curajoasă. Fără sentimentalisme şi fără complexe de inferioritate. Neamul Românesc ne cere să veghem neîncetat la soarta ţării. Iar noi, ca români, sîntem datori să ne păstrăm idealurile şi să păşim pe drumul drept al lui Corneliu Vadim Tudor şi al Partidului România Mare.

VLAD HOGEA

12 martie 1999

Sursa:

Ziarul Tricolorul

23 aprilie 2013

Azi, mare praznic împărătesc la creştini: SFÎNTUL GHEORGHE, PURTĂTORUL DE BIRUINŢĂ



Sfîntul Mare Mucenic Gheorghe este un sfînt megalomartir, pomenit de aproape toate Bisericile tradiţionale, de obicei pe data de 23 aprilie. Sfîntul Mare Mucenic Gheorghe s-a născut în Cappadocia, într-o familie creştină, şi a trăit în timpul domniei împăratului Diocleţian.

Mai multe date nu se cunosc cu certitudine, neexistînd nici un document al epocii, care să conţină date despre viaţa sa. Ceea ce se ştie despre el a fost scris ulterior.

S-a înrolat în armata romană şi, parcurgînd ierarhia militară, Sf. Gheorghe s-a făcut remarcat prin îndemînarea cu care mînuia armele. În ciuda decretului împotriva creştinilor, emis de Diocleţian în 303, Sf. Gheorghe a ales să-şi mărturisească public credinţa creştină. Din ordin imperial, sfîntul a fost întemniţat şi supus torturii pentru a-şi renega credinţa. Loviri cu suliţa, lespezi de piatră aşezate pe piept, trasul pe roată, groapa cu var, încălţămintea cu cuie, băutura otrăvită, bătaia cu vîna de bou şi toate celelalte torturi nu au reuşit să-l facă să renunţe la credinţa sa.

Martorii suferinţelor Sfîntului Gheorhe, uimiţi de puterea sa de a rezista la durere, au renunţat la credinţa în zeităţi păgîne, îmbrăţişînd creştinismul. O dovadă a sfinţeniei sale o reprezintă o minune săvîrşită de Sf. Gheorghe în timpul întemniţării sale. Atingînd trupul unui deţinut mort din celula sa, acesta a înviat, convingînd-o astfel chiar pe împărăteasa Alexandra, soţia lui Diocleţian, să se creştineze. Întrucît Sf. Gheorghe a respins oferta împăratului de a-i acorda înalte onoruri în schimbul renunţării la creştinism, Diocleţian a ordonat omorîrea prin decapitare a Sf. Gheorghe şi a soţiei sale. În conştiinţa populară românească, Sf. Gheorghe este unul dintre cei mai prezenţi sfinţi, numeroase biserici purtînd hramul său. Există numeroase oraşe în România care poartă numele Sfîntului Gheorghe şi chiar unul dintre cele trei braţe ale Dunării este denumit astfel. Imaginea Sf. Gheorghe ucigînd balaurul este prezentă şi pe steagul Moldovei medievale trimis de Ştefan cel Mare la Mînăstirea Zografu de la Muntele Athos. Sf. Gheorghe este de asemenea ocrotitorul Armatei Române (a cărei zi, 23 aprilie, coincide cu sărbătorirea sfîntului). Tuturor celor care poartă numele sfîntului le urăm La Mulţi Ani!

Sursa:

Ziarul Tricolorul

PRM Timiş luptă cu forţele întunericului în Postul Paştelui

Dreptul la replică

În urma mizeriilor debitate într-un articol apărut duminică, 21.04.2013 în publicaţia online De Banat ( www.debanat.ro ) şi semnat de o oarecare Georgeta P., mă vad nevoit să iau atitudine public, prin acest drept la replică, deoarece consider că atât mie cât şi partidului pe care îl reprezint în judeţul Timiş ne-au fost afectate în mod foarte grav imaginea.
Făcătura se vede deja din titlu („PRM Timiş vrea să boteze copii deja creştinaţi !”). Doamnă Georgeta P., dumneavoastră sunteţi zdravănă la cap ? Am afirmat eu, sau cineva din filiala pe care o conduc sau de la DGASPC Timiş aşa ceva ? Aveţi grijă, că vă faceţi păcate în Postul Paştelui. Dumneavoastră aţi luat vreodată o Biblie în mână ? Ştiţi cum arată ? Ştiţi câte cărţi are ? De câte ori aţi intrat în ultimii zece ani într-o biserică ? Mai bine aţi răspunde la aceste întrebări într-un articol de presă.
Comunicatul de presă, dat iniţial, prin care anunţam evenimentul nu v-aţi grăbit să-l publicaţi în De Banat. Nu-i nimic, îl voi publica eu, în cadrul acestui drept la replică:

Partidul România Mare filiala Timiş a obţinut aprobarea de la Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Timiş pentru a se implica în botezarea creştin-ortodoxă a copiilor. Doctorul Livius Ţîrnea, preşedintele filialei PRM Timiş susţine că se va implica personal şi va coordona această acţiune, la care vor participa organizaţiile de tineret şi cea de femei. „Ideea este mai veche, îmi aparţine, iar în viitorul foarte apropiat va fi pusă în aplicare. PRM este un partid cu o dimensiune profund creştină şi noi considerăm că până acest Popor nu se va întoarce cu faţa către Mântuitor, care este Calea, Adevărul şi Viaţa, nu va fi bine în această Ţară. Aceasta este singura şi unica noastră şansă. Metaforic vorbind, compar Poporul Român cu Iisus pe cruce; după ce a fost scuipat, pălmuit, batjocorit, acum a ajuns să fie răstignit. Dar simt că Învierea Neamului Românesc e foarte aproape.”
Sâmbătă, 20 aprilie, orele 16 vor fi botezaţi copiii de la centrul de plasament Recaş, tinerii PRM-işti având sprijinul Părintelui Aurelian, urmând ca după Sfintele Paşti să aibă loc o acţiune asemănătoare la centrul de plasament Lugoj.

BIROUL DE PRESĂ AL PRM TIMIŞ


Poate că am greşit şi eu prin faptul că am dat presei acest comunicat fără a mă consulta înainte cu conducerea DGASPC Timiş, care îmi dăduse acordul de principiu pentru această acţiune, printr-o adresă oficială. În urma discuţiilor purtate cu conducerea DGASPC Timiş, am ajuns de comun acord să schimbăm data şi ora anunţate iniţial pentru a nu politiza evenimentul şi pentru a păstra intimitatea copiilor în faţa presei. Deci până la urmă, repet, pentru păstrarea intimităţii copiilor, s-a transformat într-o acţiune privată, la care nici din partea filialei PRM Timiş nu au avut acces decât strict naşii copiilor, adică subsemnatul, soţia mea şi trei tineri buni creştini, din organizaţia de tineret, câte un naş la fiecare copil. Copiii au fost botezaţi duminică şi vă asigur că nu sunt copii care au fost „deja creştinaţi” cum afirmaţi dumneavoastră. Sunt ultimii patru copii rămaşi nebotezaţi din cadrul centrului de plasament Recaş. După eveniment, am sponsorizat, tot în nume personal şi nu în numele partidului, o cină creştină pentru toţi cei cca. 80 de copii instituţionalizaţi.
Dacă o ştire pozitivă referitor la eveniment nu aţi putut da, mai bine v-aţi fi abţinut.
Ce deranjează în definitiv ? Faptul că există un partid în România care de la înfiinţare şi până acum nu a minţit, nu a furat, nu a participat în nici un fel la jaful generalizat care a avut loc în ultimii 23 de ani blestemaţi în această Ţară şi face în schimb lucruri pe placul lui Dumnezeu ? Spuneţi-mi dumneavoastră, doamnă Georgeta P., ce ar trebui să fac eu sau PRM ca să fiţi şi dumneavoastră mulţumită ?
În definitiv, ceea ce contează este că micuţii au fost încreştinaţi iar sufletele lor au fost salvate.
În mod normal, pentru elucubraţiile din articolul respectiv, ar fi trebuit să vă dau în judecată şi să cer în instanţă daune morale pentru şifonarea imaginii mele şi a partidului, pe care să le platiţi în solidar cu cei care au publicat articolul, cu un titlu cel puţin tendenţios. Dar nu voi face acest lucru atâta timp cât acest drept la replică va fi publicat integral. Nu o voi face doamnă Georgeta P., pentru că eu m-am spovedit şi m-am împărtăşit în acest Post al Paştelui, ceea ce vă recomand cu căldură să faceţi şi dumneavoastră. Nu o voi face, pentru că un creştin adevărat trebuie să ştie să ierte. Lăsaţi deoparte ura pe care o aveţi împotriva PRM şi încercaţi să judecaţi acţiunile acestui partid cu capul dumneavoastră şi nu cu cel al aşa-zişilor „analişti politici”. Mântuitorul le-a spus apostolilor: „Vă voi face pescari de oameni”, dar ceea ce aţi făcut dumneavoastră se numeşte „vânătoare de oameni”. Puneţi mâna pe Biblie şi citiţi. Sunt destule pilde acolo în care oameni care au făcut răutăţi se căiesc sincer şi vor deveni de o curăţenie morală exemplară. Poate va veni o zi când veţi avea tăria să vă cereţi iertare şi de ce nu, să deveniţi chiar simpatizant sau membru al formaţiunii noastre politice. Ar fi o reală plăcere pentru mine să vă semnez adeziunea şi carnetul de membru.
În ceea ce mă priveşte voi afirma şi eu, la fel ca şi preşedintele formaţiunii noastre politice că îi mulţumesc lui Dumnezeu că m-a făcut creştin, român şi european; sunt trei daruri echivalente cu aurul, smirna şi tămâia primordiale. Câteodată, când văd valul de mizerii, de prost gust, de neamuri proaste din politica şi din mass-media românească, mă apucă lehamitea de tot şi de toate şi îmi vine să las totul baltă. Dar din fericire există un antidot şi pentru aceasta: copiii pe care tocmai i-am încreştinat şi cei care aşteaptă să primească Taina Sfântului Botez, neavând părinţi care să se ocupe de acest aspect şi bătrânii care efectiv au ajuns să caute prin gunoaie după o viaţă de muncă din cauza unor satanişti care au pus Ţara pe butuci.
Doresc să mulţumesc pe această cale conducerii DGASPC Timiş şi conducerii Consiliului Judeţean Timiş, care au făcut posibil acest eveniment şi au înţeles că aşa este bine şi firesc ca sufletele micuţilor să fie salvate, chiar dacă naşii sunt membri ai unui partid politic. Nu există încă nici o lege în România care să stabilească vreo incompatibilitate în acest sens. Doresc o colaborare cu aceste instituţii şi pe viitor, până la încreştinarea tuturor micuţilor care trebuie să primească această Sfântă Taină.
În încheiere, aflându-ne la doar câteva zile distanţă de Săptâmâna Patimilor, ofer autoarei articolului, conducerii publicaţiei De Banat, precum şi tuturor cititorilor o bijuterie a literaturii române, semnată Corneliu Vadim Tudor:

SFINTELE PAŞTI
Corneliu Vadim Tudor, octombrie 2008

E Paştele, prieteni, pe-o cruce de lumină
Mântuitorul nostru la noapte o să vină
Va da deoparte piatra cu braţul Lui cel sfânt
Soldaţii or să cadă netrebnici la pământ
Nu are chip de înger, nici voce de copil
E aburul psaltirii pe fluviul lui April
De veţi vedea în iarbă icoana unui miel
Împărăţind o lume – să ştiţi că este El
Cutreieră prin haos de două mii de ani
Azi îl trimite Tatăl din nou la Ghetsimani
E semn înalt că vine şi nu va mai pleca
Ticăloşită-i lumea şi epoca e grea
Ucide fiu pe tată şi maica pruncul său
E foamete, şi spaimă, şi-o ducem tot mai rău
E vremea de pe urmă, Sodoma stă să cadă
Catapeteasma lumii plezneşte ca o spadă
Azi nu mai e ruşine, nici frică de păcat
Devine tâlhăria politică de stat
În numele iubirii de oameni şi dreptate
Se minte şi se fură, se spulberă tratate
Parcă întreaga spumă de drojdie şi sânge
A veacului acesta pe frunte ni se strânge
Ce-i de făcut ? Şi cine mai ştie calea bună ?
Popoarele par turme pe vreme de furtună
Biserica, ea însăşi, şi-a pângărit amvonul
În trâmbiţe tuna-va curând Armaghedonul
Şi-n larma asta surdă de arme funerare
Într-un halou de flăcări stă Îngerul călare
Aduce din înalturi o veste tuturora:
Nădejdea e în Domnul ! Nu disperaţi ! E ora !
Cu cât mai grea-i zăbala la gura unui veac
Din crucea răstignirii noi muguri se desfac
Azi înfloreşte lemnul pe care-a stat Isus
Cununi de lauri verde pe frunte I s-au pus
Îngenuncheaţi a rugă, smeriti-vă trufia
E Paştele ! E noaptea când a-nviat Mesia !
Încondeiate ouă cu picurări de ceară
În roşu, mov, albastru şi coajă gălbioară
Ispite ne trimite rubinul stins în vin
Împărtăşit cu frunze sfinţite de pelin
Bat clopote de aur spre slava lui Christos
Azi nu mai moare nimeni, tot omu-i mai frumos
Îngenunchiaţi pe brazda izvorului creştin
Arsura să vi-o stingeţi la râul cristalin
E vreme pentru toate: şi pentru milostenii
Şi pentru liturghia acestei nopţi de Denii
Jur împejurul nostru-i un câmp de lumânări
Dumnezeiască pace va fi în patru zări
Biruitor cu moartea pre moarte a călcat
Nu plângeţi ! Aleluia ! Christos a înviat !

Dr. Livius Ţîrnea,
Preşedinte al PRM Timiş

16 aprilie 2013

PRM TIMIŞ VA BOTEZA ORTODOX TOŢI COPIII DE LA CASELE DE COPII DIN TIMIŞ CARE NU AU AVUT ACEASTĂ ŞANSĂ

Partidul România Mare filiala Timiş a obţinut aprobarea de la Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Timiş pentru a se implica în botezarea creştin-ortodoxă a copiilor. Doctorul Livius Ţîrnea, preşedintele filialei PRM Timiş susţine că se va implica personal şi va coordona această acţiune, la care vor participa organizaţiile de tineret şi cea de femei. „Ideea este mai veche, îmi aparţine, iar în viitorul foarte apropiat va fi pusă în aplicare. PRM este un partid cu o dimensiune profund creştină şi noi considerăm că până acest Popor nu se va întoarce cu faţa către Mântuitor, care este Calea, Adevărul şi Viaţa, nu va fi bine în această Ţară. Aceasta este singura şi unica noastră şansă. Metaforic vorbind, compar Poporul Român cu Iisus pe cruce; după ce a fost scuipat, pălmuit, batjocorit, acum a ajuns să fie răstignit. Dar simt că Învierea Neamului Românesc e foarte aproape.”
Sâmbătă, 20 aprilie, orele 16 vor fi botezaţi copiii de la centrul de plasament Recaş, tinerii PRM-işti având sprijinul Părintelui Aurelian, urmând ca după Sfintele Paşti să aibă loc o acţiune asemănătoare la centrul de plasament Lugoj.

BIROUL DE PRESĂ AL PRM TIMIŞ

15 aprilie 2013

Scrisoare Deschisă Poporului Român, trimisă de arhimandritul Iustin Pârvu



POPOR ROMÂN

Îţi scriu pentru că sper ca măcar acum să îţi aminteşti cine ai fost, cine eşti şi poate aşa vezi încotro te îndrepţi! Eşti singurul popor european care trăieşte încă acolo unde s-a născut. Nu o spun eu, o spune istoria popoarelor. O fi mult, o fi puţin, nu ştiu – dar ştiu că eşti unic în Europa, această Europă care te loveşte, te jigneşte şi te umileşte. De ce o laşi să facă asta, cînd tu eşti singurul popor născut, crescut şi educat în graniţele sale? Eşti primul popor din lume care a folosit scrierea. Nu o spun eu, o spun tăbliţele de la Tărtăria şi o recunosc toţi cei care le-au studiat. Acum 7000 de ani, cînd alţii nici nu existau ca popor, pe aceste meleaguri locuitorii scriau, pentru a ne lăsa nouă mîndria de a fi prima civilizaţie care se semnează pe acest pămînt. Scrierea sumeriană a apărut 1.000 de ani mai tîrziu şi totuşi mulţi se fac că nu văd şi nu recunosc adevărul. Cît timp o să te laşi neglijat? Ai fost singurul popor pe care nici o putere din lume nu l-a cucerit, chiar dacă ai fost împărţit, despărţit şi asuprit de mai multe imperii. Nici unul nu a putut să te cucerească atîta timp cît ai fost unit, nici romanii care au stăpînit doar o parte din vechea Dacie, cealaltă fiind stăpînită de Dacii liberi, nici turcii, care nu au reuşit niciodată să îţi transforme teritoriul în paşalîc. Toate marile înfrîngeri s-au bazat pe trădare. NIMENI NU A REUŞIT SĂ TE SUPUNĂ CÎT AI FOST UNIT. De ce te laşi dezbinat? Ai fost scut creştinătăţii, cînd întreaga Europă tremura de teama islamului. Sîngele tău a salvat Europa, iar românul Iancu de Hunedoara a salvat Viena şi întreaga Europă de furia semilunii. Acum, tu, popor de salvatori ai creştinismului, eşti tratat ca un paria. Cînd îţi vei revendica drepturile? Din tine au apărut: Eminescu, Enescu, Brâncuşi, Gogu Constantinescu, Vuia, Vlaicu, Coandă, Petrache Poenaru, Nicolae Teclu, Spiru Haret, Herman Oberth, Conrad Haas. Dar ce păcat, cei mai mulţi şi-au pus minţile sclipitoare în slujba altor ţări, pentru că acasă nu i-a ascultat nimeni. De ce ai lăsat să se întîmple asta? Astăzi, popor român, pentru tine se rescrie istoria. Cum vrei să se facă asta? Cum vrei să te vadă cei ce îţi vor urma? Astăzi, ca şi pe vremea fanarioţilor, domnitorul şi divăniţii nu au nici o legătură cu tine. Sînt străini de interesele şi dorinţele tale, tot ce doresc este să stea cît mai mult în funcţie şi să cîştige cît mai mult. Tu taci! Astăzi, ca şi pe vremea cuceririi romane, bogăţiile ţării, aceleaşi mine de aur, argint, sare, mierea acestui pămînt, sînt exploatate de alţii cu braţele tale şi se duc pentru a umple vistieriile străinilor de neam. Tu taci! Astăzi, ca şi pe vremea asupririi austro-ungare, drepturile românilor sînt călcate în picioare, iar cei puţini fac legea pentru cei mulţi. Tu taci! Astăzi, ca şi în vremuri de restrişte, românii pleacă din ţară, să muncească, sau să îşi vîndă inteligenţa, pentru că ţara lor nu are nevoie de ei. Cîţi dintre ei sînt viitorii Brâncuşi, Coandă, Conrad Haas, te-ai gîndit la asta? Conducătorii acestei ţări au nevoie de slujbaşi proşti, lipsiţi de educaţie, lipsiţi de caracter, lipsiţi de voinţă, lipsiţi de coloană vertebrală, ca să îi poată îndoi şi face figurine de plastilină din ei. Tu taci! Astăzi, ca şi pe vremea bolşevismului, la mare preţ sînt trădătorii, linguşitorii, vînzătorii de neam şi conştiinţă, traseiştii politici, gata să calce pe cadavre pentru a parveni şi a îşi păstra privilegiile. Tu taci! Astăzi, Parlamentul şi Guvernul ţării, divăniţii de azi, arendează pămînturile şi întreprinderile „nerentabile“ la indicaţiile unor străini de neam, cărora le cîntă osanale, unor arendaşi străini, spunînd că asta se numeşte privatizare. Pentru aceste arende, ei primesc peşcheşul, iar ţara rămîne pe butuci. Tu taci! Astăzi, urmele civilizaţiei străbunilor voştri sînt şterse, pentru ca fiii tăi să nu mai ştie niciodată cum au apărut ei pe acest pămînt, cine le sînt strămoşii şi care le sînt meritele:

1. Vechile situri arheologice sînt distruse, se construiesc şosele experimentale peste ele, Sarmizegetusa, Grădiştea, Munţii Buzăului, sînt vîndute sub pretextul impulsionării turismului, unor privaţi, care habar nu au că în pămîntul pe care îl calcă zace istoria ta încă nedescoperită. Tu taci!

2. Elemente din tezaurul ţării sînt trimise „la expoziţie“ în afara ţării şi uită să se mai întoarcă, iar cei ce le-au scos nu dau nici un răspuns, se fac că au uitat de ele. Tu taci!

3. Arhivele ţării sînt cedate printr-o lege a arhivelor, străină de interesele naţionale, celor ce vor să scoată din mintea românilor ideea şi dovezile de unitate naţională. Tu taci!

Slujbaşii ţării, căftăniţii, vînd, la preţ de piatră seacă şi fier vechi, bunurile realizate de tine, sub oblăduirea şefilor lor, împart banii, apoi sînt „judecaţi“ de ochii lumii şi primesc pedepse cu suspendare, adică „mulţumesc, la revedere, te mai chemăm noi cînd avem nevoie de serviciile tale“. Tu taci! Oştirea ţării este batjocorită, decimată, dezarmată, pusă în slujba altora, copiii tăi mor pe pămînturi străine, iar Hatmanul Suprem vine în faţa ta şi spune că sîntem într-o mare încurcătură, vom fi nevoiţi să cumpărăm avioane străine pentru a ne asigura siguranţa aeriană, de parcă asta s-a întîmplat peste noapte şi nu este urmarea politicii sale dezastruoase, de parcă nimic din ceea ce se întîmplă românului azi nu i se datorează lui. Tu taci! Dispar din instituţii ale statului arhive cu invenţii şi inovaţii de interes strategic privind cercetarea nucleară. Cei puşi să le păzească nu păţesc nimic, iar cei ce trebuie să investigheze spun că nu e nimic deosebit. Tu taci! Şi se fură voturile, iar comisia care trebuia să investigheze pe cei care au fost prinşi cu vot dublu nu dă nici un răspuns, deşi există dovezi că ai fost furat şi voinţa ta răsturnată. Tu taci! În divan, se fură la 2-3 mîini, unii chiulesc, alţii se fac că lucrează, iar alţii mînuiesc legile după bunul plac, în văzul tuturor şi nu li se întîmplă nimic. Tu taci! Sistemul educaţional se reduce la bani, bani la înscriere, bani la examene, bani la absenţe, bani la promovare, bani la angajare, bani la reexaminare. Copiii tăi nu mai ştiu nici cum îi cheamă dacă nu se uită pe Internet sau nu primesc un SMS. Tu taci! Dacă te îmbolnăveşti, nu ai unde să te duci, s-au închis spitalele, s-au scumpit medicamentele, trebuie să mergi, dacă eşti operat, cu feşele şi anestezicul de acasă, altfel mori neoperat sau deschis şi neînchis. Intri în spital pentru o unghie lovită şi ieşi cu 10 boli pe care nu le aveai la intrare. Tu taci! Un copil de 15 ani, român sportiv, este bătut de colegii de echipă maghiari, pentru că e român, chiar de Ziua Naţională a României. Nu se întîmplă nimic. Ceva mai tîrziu, hocheiştii Naţionalei României (de naţionalitate maghiară) la un meci cu selecţionata Ungariei, tac cînd se intonează Imnul României, dar cîntă cu foc Imnul Ungariei şi pe cel al Ţinutului Secuiesc, imn care nu avea ce căuta la o manifestare oficială. Toţi tac! (Ei, nu! Vadim şi Funar n-au tăcut – nota red.) Tu taci! Guvernanţii nu fac altceva decît să te jupoaie, îţi bagă mîna în buzunar şi îţi iau banii, pentru că eşti prea bogat în viziunea lor, sau nu meriţi ce ai cîştigat, iar ţara nu are bani. Se împrumută lăsîndu-te dator pe sute de ani, fără să le pese ce vor face şi de unde vor plăti datoriile cei ce le vor urma. Tu taci! Duşmanii tăi, cei ce vor să te vadă dispărut pentru a îţi lua locul, îţi impun ce să mănînci, ce să bei, ce medicamente să iei, fac experimente cu tine, te folosesc drept cobai cu avizul şi ajutorul trădătorilor din fruntea ţării, care le aplică legile într-un Codex Alimentarius care te duce la pieire. Tu taci! Parlamentarii îşi votează legi speciale, se protejează împotriva judecăţii pentru hoţiile şi prostiile pe care le fac, se acoperă cu legi făcute numai pentru ei, şi fură acoperindu-se unul pe altul. Tu taci! Preşedintele ţării îşi exprimă oficial acordul de modificare a Constituţiei, la cererea unor străini, care îşi urmăresc propriile interese, fără a consulta măcar Parlamentul, darmite să te mai consulte pe tine… Tu taci! Un român plecat de acasă descoperă peste hotare că ţara lui are de recuperat o sumă mare de bani de la alt stat. Ce fac parlamentarii români? Refuză să investigheze cazul, pentru că nu vor să îi supere pe cei ce îi ţin pe jilţuri, fără să le pese de interesul naţiunii, trădînd jurămîntul făcut la învestire. Tu taci!

ASTA SE ÎNTÎMPLĂ ASTĂZI, POPOR ROMÂN, ŞI TU TACI !!!

Dacă ar fi ca tot ceea ce se întîmplă să se răsfrîngă numai asupra ta, românul de azi, nu ţi-aş scrie un cuvînt. Te-aş lăsa să lîncezeşti, să dormi pînă se aşterne praful peste tine şi mătura istoriei te va scoate afară din mintea celor ce vor urma, ca pe o întîmplare neplăcută. Dar tu, popor român de azi, eşti legat de cel de ieri şi de cel de mîine şi o dată cu tine piere nu numai trecutul, dar şi viitorul acestui neam. Cît o să mai taci? Trezeşte-te, Popor Român, trezeşte-te, român adormit, şi nu lăsa să se şteargă, dintr-o trăsătură de condei, tot ce ţi-au lăsat părinţii, nu îţi lăsa copiii pe drumuri, sclavi ai celor ce nici nu existau pe cînd tu ştiai să scrii.

IUSTIN PÂRVU

Sursa:
Ziarul Tricolorul

5 aprilie 2013

COMUNICAT DE PRESĂ

Pentru a nu politiza evenimentul, membrii PRM Timiş au participat ca persoane private la mitingul organizat în data de 04.04.2013 împotriva explorării şi exploatării gazelor de şist pe teritoriul României. Acest miting, organizat de mai multe ONG-uri, vine la exact un an după ce PRM propunea, în luna aprilie 2012, printr-un comunicat de presă remis de conducerea acestui partid, organizarea unui referendum naţional care solicita românilor să-şi exprime punctul de vedere referitor la problema exploatării gazelor de şist prin metoda fracturării hidraulice, dar şi la exploatarea minelor de aur, argint şi metale rare prin folosirea cianurilor, o altă problema dureroasă pentru români. Comunicatul respectiv nu a fost preluat de presa centrală din motive lesne de înţeles, deoarece erau prea aproape alegerile locale şi deja era decis ca PRM să nu intre în vreun Consiliu Judeţean.
Ideea care s-a desprins şi din acest miting, cel puţin în Timişoara, a fost clară: REFERENDUM NAŢIONAL. Propunerea noastră este ca acest referendum să se desfăşoare odată cu proximul referendum organizat pentru suspendarea preşedintelui, pentru a fi evitate astfel costuri suplimentare şi tot atunci ar mai putea fi adăugată o întrebare referitoare la suspendarea guvernului USL care a trădat încrederea populaţiei în această problemă precum şi în multe altele.

Dr. Livius Ţîrnea,
Preşedinte al PRM Timiş

P.S.: comunicatul de presă din aprilie 2012, semnat chiar de preşedintele PRM, la care se face referire poate fi vizualizat pe următorul link:

http://www.tineretprmtimis.blogspot.ro/2012/04/referendum-national.html


ÎNTRUNIRE LA FILIALA PRM TIMIŞOARA

Aflîndu-ne în postul Paştelui, întrunirea din 31 martie a.c. a Filialei PRM Timişoara a început cu un gest creştinesc, oferindu-se pachete cu alimente unor membri ai partidului aflaţi într-o situaţie materială deficitară. A urmat o dezbatere pe tema: „Explorarea şi exploatarea gazelor de şist în Judeţul Timiş”, subiect de importanţă majoră pentru toţi cetăţenii oraşului Timişoara. După luările de cuvînt, cei prezenţi şi-au exprimat dorinţa să participe, la manifestarea de protest împotriva gazelor de şist, care va avea loc joi, 4 aprilie 2013, în Piaţa Unirii, din Timişoara.

La finalul întâlnirii, preşedintele filialei PRM Timiş a dat citire unui poem creştin scris în anul 2008 de preşedintele PRM, o veritabilă "bijuterie" a literaturii române:

SFINTELE PAŞTI

Motto: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică”.
Evanghelia după Ioan

E Paştele, prieteni, pe-o cruce de lumină
Mântuitorul nostru la noapte o să vină
Va da deoparte piatra cu braţul Lui cel sfânt
Soldaţii or să cadă netrebnici la pământ
Nu are chip de înger, nici voce de copil
E aburul psaltirii pe fluviul lui April
De veţi vedea în iarbă icoana unui miel
Împărăţind o lume – să ştiţi că este El
Cutreieră prin haos de două mii de ani
Azi îl trimite Tatăl din nou la Ghetsimani
E semn înalt că vine şi nu va mai pleca
Ticăloşită-i lumea şi epoca e grea
Ucide fiu pe tată şi maica pruncul său
E foamete, şi spaimă, şi-o ducem tot mai rău
E vremea de pe urmă, Sodoma stă să cadă
Catapeteasma lumii plezneşte ca o spadă
Azi nu mai e ruşine, nici frică de păcat
Devine tâlhăria politică de stat
În numele iubirii de oameni şi dreptate
Se minte şi se fură, se spulberă tratate
Parcă întreaga spumă de drojdie şi sânge
A veacului acesta pe frunte ni se strânge
Ce-i de făcut ? Şi cine mai ştie calea bună ?
Popoarele par turme pe vreme de furtună
Biserica, ea însăşi, şi-a pângărit amvonul
În trâmbiţe tuna-va curând Armaghedonul
Şi-n larma asta surdă de arme funerare
Într-un halou de flăcări stă Îngerul călare
Aduce din înalturi o veste tuturora:
Nădejdea e în Domnul ! Nu disperaţi ! E ora !
Cu cât mai grea-i zăbala la gura unui veac
Din crucea răstignirii noi muguri se desfac
Azi înfloreşte lemnul pe care-a stat Isus
Cununi de lauri verde pe frunte I s-au pus
Îngenuncheaţi a rugă, smeriti-vă trufia
E Paştele ! E noaptea când a-nviat Mesia !
Încondeiate ouă cu picurări de ceară
În roşu, mov, albastru şi coajă gălbioară
Ispite ne trimite rubinul stins în vin
Împărtăşit cu frunze sfinţite de pelin
Bat clopote de aur spre slava lui Christos
Azi nu mai moare nimeni, tot omu-i mai frumos
Îngenunchiaţi pe brazda izvorului creştin
Arsura să vi-o stingeţi la râul cristalin
E vreme pentru toate: şi pentru milostenii
Şi pentru liturghia acestei nopţi de Denii
Jur împejurul nostru-i un câmp de lumânări
Dumnezeiască pace va fi în patru zări
Biruitor cu moartea pre moarte a călcat
Nu plângeţi ! Aleluia ! Christos a înviat !

Corneliu Vadim Tudor, octombrie 2008

NIVELUL DE TRAI AL ROMÂNILOR ÎN CONDIŢIILE GUVERNĂRII USL

Răsfoind Legea fundamentală, Constituţia, găsim două articole care se referă la nivelul de trai: articolul 47 şi articolul 41. Primul, spune la aliniatul (1) : „statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent”. Cel de-al doilea, tot la aliniatul (1) spune: „dreptul la muncă nu poate fi îngrădit”. Ei bine, ambele articole sunt încălcate fără nici un fel de jenă de Guvernul USL. Cei care sunt tentaţi să spună că ar trebui să acordăm USL-ului o perioadă de măcar câteva luni pentru a se ocupa în linişte de treburile ţării, nu au dreptate din două motive: în primul rând să nu uităm că USL-ul se află la guvernare din aprilie 2012; în al doilea rând dacă Guvernul, prin ce face sau anunţă că va face, atentează la traiul zilnic al fiecăruia dintre noi, nu văd de ce n-am reacţiona măcar prin exercitarea unui drept înscris în Constituţie: libertatea de exprimare.
În opoziţie, USL a criticat, pe bună dreptate, tot ce-a făcut rău PDL-ul, lăsând impresia că dacă ar ajunge la Putere ar proceda altfel, în sens pozitiv. Practic, în mod indirect, electoratul a fost amăgit, indus în eroare. Pe de altă parte, în campania electorală, au fost făcute promisiuni cu acelaşi scop de a păcăli pe cei mulţi şi creduli.
Una dintre promisiunile neonorate este reducerea cu 5% a impozitării forţei de muncă. Ar fi fost o modalitate de a stimula angajatorii să creeze noi locuri de muncă, astfel încât românii, în special cei tineri să nu mai meargă în număr atât de mare să-şi câştige existenţa în străinătate. Nu poate fi tristeţe mai mare pentru părinţi decât să constate că fiii şi fiicele lor, uneori după foarte mulţi ani de studii, nu-şi pot găsi un loc de muncă în ţară. Revenind la articolul 41 din Constituţie, este justificată întrebarea: ce face statul român ca dreptul la muncă să nu fie îngrădit? Deşi se preconizează în acest an ca şomajul să ajungă la 12%, Guvernul nu face nimic pentru a preveni un astfel de dezastru. Dimpotrivă vrea să introducă impozitul forfetar pe care l-au criticat când au fost în opoziţie.
Reducerea TVA la alimentele de bază a rămas doar o utopie. Chiar dacă nu s-a materializat, promisiunea exprimată în campania electorală şi-a atins scopul: un număr mai mare de voturi pentru USL.
Impozitarea marilor averi a fost complet uitată după câştigarea alegerilor. De ce oare? Răspunsul este simplu: marile averi se află şi la USL-işti.
Impozitarea proporţională a salariilor a fost abandonată. Se vorbea de impozitarea cu 8% a salariilor mici şi cu 40% a salariilor mari. De ce nu s-a pus în aplicare? Răspunsul este la fel de simplu: salariile mari sunt încasate şi de USL-işti.
De asemenea, a existat promisiunea că resursele naturale ale ţării se vor vinde mai scump, că vor creşte redevenţele la petrol, gaze, etc, care, în prezent, sunt de 5 ori mai mici decât cele practicate în Europa. Iată că şi acest angajament a rămas în stadiul de poveste. Este mai simplu să fie jupuiţi românii pentru a colecta sume mai mari la buget, sume atât de necesare în acest an când trebuie returnate credite în valoare de 6-7 miliarde de euro.
S-a vorbit de reducerea numărului de parlamentari şi s-a produs exact contrariul, ajungându-se la un număr atât de mare că nu-i mai încape Casa Poporului, rezultând şi cheltuieli pe măsură.
După câştigarea alegerilor, în loc de materializarea promisiunilor, aşa cum se obişnuieşte în ţările cu tradiţie democratică, USL ne-a oferit exact contrariul, depăşind PDL în ce priveşte adoptarea unor măsuri nepopulare, care afectează, în special, pe cei mulţi, cu venituri mici.
Iată tabloul relizărilor USL din acest an: preţul energiei electrice va creşte cu 16%; preţul gazelor naturale va creşte cu 17% pentru firme, şi cu 11% pentru populaţie; preţul carburanţilor va depăşi 7 lei/litru; preţurile alimentelor se estimează că vor creşte cu 5%. Adăogaţi şi creşterea taxelor şi impozitelor cu 16,5%, precum şi apariţia de impozite noi în cazul agricultorilor, persoane fizice. Aceştia din urmă vor primi o lovitură năprasnică. Indiferent dacă obţin producţie sau nu, dacă reuşesc s-o valorifice, trebuie să plătească impozit pe teren, impozit pe producţia vegetală, impozit pe capul de animal, sau impozit pe familia de albine. Şomerii din oraşe s-au mutat la sat cu speranţa că-şi vor putea asigura traiul zilnic. La ţară se află acum 47% din populaţia ţării. Iată că i-a ajuns şi acolo „binefacerile” incompetenţilor care se află la conducerea ţării de peste 20 de ani.
Este inadmisibil ca unele preţuri să fie mai mari în România decât în alte ţări din UE deşi salariile noastre sunt mult mai mici. În cazul energiei electrice, a gazelor naturale şi a carburanţilor, care în mare parte nu le importăm, este chiar de neînţeles de ce s-a ajuns la preţuri atât de mari.
Rămâne de văzut cât vom fi în stare să mai suportăm. Poate că vom fi nevoiţi să urmăm exemplul vecinilor noştri din sud, al bulgarilor.

ING. LUDOVIC MARDARI
FOST DEPUTAT PRM DE TIMIŞ
(Discurs rostit la întrunirea PRM-iştilor timişoreni din 24 februarie 2013)